5,053 matches
-
iar «câți boieri au rămas netăiați, iarăși li s-a întâmplat pribegie peste munțiț” (Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 261). 57. „în primăvara [anului] 1584, Petru [Cercel] a trebuit să facă față unui complot al boierilor numai în parte apropiați Mihneștilor, care rămăseseră în țară, de Paști executând pe neașteptate trei fruntași ai sfatului domnesc: marele vornic Mihăilă, pe care îl ridicase el însuși la o înaltă dregătorie, marele ban Dobromir din Runcu și Gonțea mare paharnic, ultimii doi cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
istorică”, X, 124, pp. 176-177. 151. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 737. 152. Act, datat 24 aprilie 1510, dat la Curtea de Argeș (vezi DRH.B. țara Românească, vol. II, pp. 142-143. 153. Marele clucer Radu Florescu, boier „di antica famiglia” și apropiat al lui Radu Șerban, a fost omorât de niște „tâlhari” sosiți din Transilvania. Soția lui, Stanca din Drăgoești, era rubedenie cu boierii Buzești. 154. Nicolae Stoicescu, Dicționar..., p. 439. 155. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 229. 156. Ibidem, p. 385. 157
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a găsit mormântul la Mănăstirea bucureșteană Sfânta Ecaterina, căreia i se zice și „mănăstirea lui Pană vistiernicul”; cronicarul lui Mihai Viteazul, marele logofăt Teodosie Rudeanu, a fost îngropat la Mănăstirea Flămânda (la 28 mai 1621), ctitoria sa; marele vistier Stoichiță, apropiat al lui Radu Șerban, a ridicat o mănăstire la Strâmba, satul său, și a fost înmormântat acolo; Ștefan din Cioroiași, mare ban al Craiovei (rang dat de Alexandru al II-lea Mircea), își are mormântul la Mănăstirea Bucovăț - Coșuna, zidită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cutezanței, al vitejiei, al fidelității și al patriotismului - multe din ele purtându-se cu „păgânii” - sunt evocate și în inscripția pusă pe mormântul lui Stroe Buzescu, fratele lui Radu și al lui Preda Buzescu, marele căpitan al lui Mihai Viteazul, (apropiat al Domnului, căruia i-a fost sprijin și sol, deși, se pare că relațiile dintre ei s-au înăsprit după 1599; l-a servit „foarte cu bună și credincioasă slujbă” și pe Radu Șerban) de la fosta mănăstirea Stănești (ctitorie a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zicea cronicarul) de tot soiul (uciși sau refugiați peste hotare) trebuiau să simtă duritatea puterii domnești. Expresia ei cea mai curentă era „trecerea bucatelor pe seama Domniei”, confiscarea averii, adică (pe care Voievozii o păstrau pentru ei sau o „redistribuiau” celor apropiați). Văduvele - dacă ele existau - se trezeau forțate să treacă dintr-o „dependență” confortabilă într-o „stare de independență” marcată de pauperitate și încărcată de griji și responsabilități. Era vorba uneori de plătirea unor conturi, mai vechi, cum s-a întâmplat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cocoanelor lui și mie nepoate, zéstre, să le moștenească iale cu bună parte; iar într-alte sate, moșii să n-aibă treabă”331 (știm acest lucru de la cel care a pus-o pe hârtie - un „zapis întregitor”, Ștefan ieromonahul, un apropiat al familiei, căci era duhovnicul Elinei 332). A atacat-o, evident, Vodă Șerban „în mânia lui, pe care toți o cunoaștem și înaintea căreia se sfărâma orice împotrivire. Socotindu-se nedreptățit, „el amenință cu moartea pe acei din sângele lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
complicii 397. Și Biserica era necruțătoare cu răpitorii: Canonul 27 al celui de-al IV-lea Conciliu Ecumenic și Canonul 92 Trulan îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 398. Apropiații victimei îi puteau omorî pe răpitori și pe „asociații” lor: „Părinții, frații, rudele, stăpânii muierii, toți aceștia pot să ucigă de tot pre răpitori și să n-aibă niceo certare, și încă nu numai pre răpitori, ci și pre soțiile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de textele românești vechi cu un ochi întors asupra omului, dar neignorată de cei care traduceau și scriau legi. Silnicia „domestică” (obicei vechi al stăpânilor, cu performeri între Voievozi - Mihnea cel Rău, Ștefan Rareș, Iancu Sasul, Aron Tiranul - și printre apropiații lor - nepoții lui Vasile Lupu, fiii lui Antonie Ruset, urmăriți de cronicari cu un ochi veghetor) pălea, firește, în fața violenței sexuale practicate în vremea „răzmerițelor”, adică în timpul campaniilor militare. Văduvele se numărau atunci printre victimele din prima linie ale violenței
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În mod diferit, raportată la suferință, după cum urmează: aă Durerea mea, ca suferință personală, este trăită ca o experiență existențială proprie, incomprehensibilă pentru ceilalți, care mă Închide, răpindu-mi libertatea și reprezentând pentru mine o amenințare vitală. bă Durerea celor apropiați mie este cea pe care eu o resimt, la care particip, sufăr alături de ei, mai mult chiar, căutând să-i ajut, preiau asupra mea suferința lor. Această atitudine este dată de teama nemărturisită, inconștientă, că suferința celor apropiați mie reprezintă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Durerea celor apropiați mie este cea pe care eu o resimt, la care particip, sufăr alături de ei, mai mult chiar, căutând să-i ajut, preiau asupra mea suferința lor. Această atitudine este dată de teama nemărturisită, inconștientă, că suferința celor apropiați mie reprezintă un pericol vital pentru aceștia, pericol care ar putea duce la moartea lor, lipsindu-mă de o prezență de care sunt atașat. că Durerea celor depărtați mie este o suferință pe care, ca om, eu o știu, o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
personalităților cu un eu tare, prin lupta cu sine Însuși, dar, de regulă, este necesară prezența unei alte persoane, În care cel aflat În suferință să vadă și să simtă un ocrotitor pe care să se poată sprijini. Exemplul celui apropiat oferă Încredere, siguranță, dar și certitudinea că nu ești singur și părăsit În suferința ta, că cineva veghează alături de tine, cineva la care oricând poți face apel și de la care să primești un ajutor. La rândul său, terapeutul trebuie să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
rupe, se suspendă, iar eu meu această ruptură resimte În mod dureros, ca pe o pierdere a ceva care i-a aparținut. Cazul cel mai ilustrativ este reprezentat de moartea celuilalt, de care eu am fost legat. Renunț moartea celui apropiat ca pe un fapt dureros, Întrucât el, cel care a fost, pleacă din mine fără a se mai Întoarce vreodată, iar eu nu-l pot ajuta cu nimic. El dispare din câmpul meu perceptiv, rămânând numai În memoria mea, pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cea precreștină, atât asupra vieții, cât și a morții. Totul devine continuitate, trecere, nu ruptură. Moartea - concluzie a vieții Putem vedea În moarte, dincolo de aspectul perisabilului, o concluzie a vieții? Mulți filosofi moraliști au dat un răspuns afirmativ. Moartea celor apropiați este, dincolo de emoție, un Îndemn la reflecție, un prilej de Întoarcere către noi Înșine, care ne Îndeamnă să medităm asupra vieții, În general, și asupra propriei noastre vieți, În special. Arătându-ne limitele vieții, moartea ne obligă să vedem viața
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Asiatic Society 19 (3-4), 1977, p. 73, chiar dacă s-au raliat apoi inițiativei lui Bentinck. O discuție a contextelor În J.-M. Lafont, La présence française, pp. 300 și urm., cu mențiunea că În această foarte delicată problemă generalul Ventura, apropiatul lui Honigberger, nu era un „sangvinaire”. 149. În original: Goojerat. 150. Pentru o orientare generală În subiectul raporturilor dintre alchimie, medicină și tehnici psihosomatice În India, vezi Arion Roșu, „Considérations sur une technique du ras³yana ³yurvédique”, Indo-Iranian Journal 17 (1-2
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
branșe ale studiilor asiatice: doar foarte puțini mari indianiști au fost Într-atât de dezorientați Încât să deplângă, cum o face el tocmai față de Burnouf, timpul consumat cu „efortul zend”1. În schimb, același Wilson se arată atât de temerar apropiat compatriotului său William Moorcroft 2, medic veterinar, ofițer, dar mai ales explorator, căruia Îi va lăuda tocmai calități pe care le avea și Honigberger, dar pe care lui nu a vrut să i le recunoască. Întâlnirii epistolare cu Jacquet - „acest
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de dialog cu absolutul. E o lirică invocând mila Tatălui ceresc și iertarea. Ciclul care dă titlul volumului este un recviem, o suită de psalmi pentru „fiul Victoriei cel mare”, care se pregătește pentru lungul drum al despărțirii de cei apropiați: „Să vă-mbrăcați în alb și în albastru. Să nu vă irosiți lacrimile”. Cartea mai conține o selecție severă din versurile publicate între 1966 și 1972, sub titlul Urc drumul nașterii din nou. Ca prozator, S. își axează romanele, nuvelele
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
și relațional, cu impact major în sfera afectivă. Schimbările de ordin ambiental se referă la schimbările suferite de bolnavii internați sau reținuți la domiciliu cuprinzând următoarele elemente: restructurare sau o diminuarea a frecvenței contactului cu lumea familiară a bolnavului (cei apropiați, prieteni, membrii ai familiei) (în special când sunt internați); limitează contactul bolnavului cu unii prieteni împreună cu care efectua o serie de activități „în grup”; boala creează premize de ordin psiho-fizic pentru dereglarea raporturilor conjugale, atât în sfera afectivă cât și
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
Tzigara-Samurcaș, Marturisiri si-li-te, Tipografia “Convorbiri Literare”, Buc., 1920, p. 115 footnote> Capitolul II ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ DE FAMILIA REGALĂ, LA CASTELUL PELEȘ Încă înainte de construirea Castelului Peleș, Sinaia, era locația preferată a familiei domnitoare a României dar și a apropiaților lor. În acest sens, un eveniment deosebit a fost vizita prințesei Maria de Wied, mama Elisabetei I, care a venit să-și vadă fiica și nepoata (prințesa Maria). Sosită la Sinaia la 19 iulie 1871, prințesa de Wied era însoțită
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
excursiile în trăsură pe la locurile și priveliștile cele mai frumoase și mai încântătoare ale parcului și ale pădurii, în sfârșit lecturile și convorbirile, acestea sunt, pe scurt, îndeletnicirile zilnice ale Reginei Elisabeta. Măria Sa Regina Elisabeta, obișnuia să-și invite și apropiații la plimbările de după-amiază. În aceste condiții Suverana adopta o ținută de munte. Încă din copilărie Elisabeta se simțise atrasă de munte, de pădure și de tot ceea ce ținea de ele. De nenumărate ori Prințesa Elisabeta de Wied făcea excursii
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
element de originalitate, ci și prin situarea personală în chestiuni ținând de statutul și de rosturile literaturii, T. a lăsat o operă care a făcut obiectul unui număr important de exegeze atente, aprofundat analitice, soldate cu interpretări în general convergente. Apropiat nu numai de mentalitatea central-europeană, ci și de tradiția marii proze ruse (Anton Cehov, în special), scriitorului i s-a depistat un fel de pre-postmodernism, oricum o desprindere netă de canoanele „marelui” modernism. Traiectul gândirii lui s-a desfășurat între
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
servește cioară gătită după faimoasa rețetă franțuzească de preparare a vânatului cu pene. Mai dezvoltată, cea de-a treia secțiune, Evocări, propriu-zis memorialistică, unde nu se mai simte tirania modelului, ar fi fost realmente interesantă, mai ales datorită caracterului documentar. Apropiat al grupării „Vieții românești” din perioada ieșeană, U. surprinde nuanțat atmosfera boemă de la Academia liberă, adăpostită într-o încăpere din faimoasa băcănie a lui Samoilă, sau ambianța de la crâșma Bolta Rece și creionează afectuos-nostalgic câteva portrete ale membrilor și colaboratorilor
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
dar efectivă a ideilor și figurilor, a peisajelor lăuntrice ori exterioare ce se desfășoară în proza sa, Constantin Țoiu este fără îndoială unul dintre cei mai interesanți romancieri contemporani români. I. NEGOIȚESCU C. Țoiu scrie, probabil, greu și publică rar. Apropiat ca vârstă de Marin Preda, Doinaș, Geo Dumitrescu, Eugen Barbu, el face parte, literar, din altă generație. Mai multe afinități are cu proza lui Fănuș Neagu, Radu Petrescu și Ștefan Bănulescu, caligrafi împătimiți ca și el. Se desparte de aceștia
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
-n vecii vecilor. Amin” (La cel de-al XII-lea Congres). Trei texte afective (In memoriam) semnate de Geo Bogza, Dan Deșliu și Sorin Vieru, plasate în ultimele pagini, fac un pandant pios de prietenie pentru Babu (cum îi spuneau apropiații) cuvintelor scrise de Ștefan Aug. Doinaș și Nina Cassian. În 1980, în urma unei călătorii, U. încearcă să tipărească volumul Europa mea, cu impresii de voiajor intelectual în secolul al XX-lea. Tergiversată și în cele din urmă respinsă de editură
URSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290392_a_291721]
-
credința că acesta va cuceri întregul univers, ca în Steaua lui Horn sau în Vis cosmic (1968). Certitudinile de această natură sunt comunicate uneori și în versuri libere, nerimate. Accente realmente lirice apar doar în câteva poezii răzlețe dedicate celor apropiați: bunicii, părinții, soția. V.-P. a mai publicat un dialog cu regizorul de operă Bob Massini (Epopeea blestemată..., 2000), o culegere de epigrame (Amvonul politic, 2001, în colaborare cu Petru Demetru Popescu), a coordonat Enciclopedia marilor personalități (I-V, 1999-2003
VADUVA-POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
lirismului bucovinean, Antologia poeților bănățeni, dar au în vedere și pe Constantin Abăluță, Ruxandra Cesereanu, Aura Christi, Ștefan Aug. Doinaș, Marius Ianuș, Dan Laurențiu, Grete Tartler, Matei Vișniec ș.a. Autorul își concentrează atenția asupra scriitorilor pe care îi percepe ca apropiați spiritului său, iar prezentările se axează pe câte un element definitoriu din opera fiecăruia, prin care consideră că poate realiza un „medalion” literar. Lumea în 80 de cărți (2003), de data aceasta un „dicționar de literatură străină”, cuprinde în fapt
VASILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]