5,570 matches
-
-l privește, liderul unui regim totalitar nu întîlnește limite în arbitraritatea puterii sale, adesea înlesnită, din teamă sau din calcul, de către colaboratorii săi apropiați. Dimpotrivă, s-a demonstrat că liderul totalitar își poate exercita puterea nu numai într-o manieră arbitrară, ci chiar recurgînd la teroare. Așa cum a arătat Hannah Arendt, "dacă legalitatea este esența guvernului care nu este tiranic și ilegalitatea a celui tiranic, teroarea este esența puterii totalitare" [1976, 636; se recomandă și analiza cruzimii ca cel mai neliberal
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
urmăreau obiective individuale și intenționau să desfășoare activități favorabile regimului: remobilizarea grupurilor de susținere a regimului, schimbarea claselor conducătoare, orientarea energiilor colective către industrializare [Dallin și Breslauer 1970]. Universul concentraționar Adîncind importanța constitutivă a terorii și a violenței imprevizibile și arbitrare, Domenico Fisichella a ajuns să considere drept caracteristică de bază a regimului totalitar existența sau construirea unui univers concentraționar. Acest univers nu este numai "o instituție penală, creată pentru pedepsirea și reprimarea delictelor și crimelor, ci, în primul rînd, o
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Manifestațiile de mobilizare a susținătorilor regimului, așa-zisele, "mări de oameni", vor ajunge limitate și sporadice: în concordanță cu teoria autoritarismului, mobilizări nici extinse, nici intense. În ceea ce privește liderul, Ducele și-a exercitat, de fapt, puterea într-o manieră discreționară și arbitrară, dar profund previzibilă. În fine, trecînd peste consensul pasiv de care a reușit să se bucure regimul într-o manieră însemnată, fascismul italian (la fel ca regimurile contemporane autoritare ale anilor '20 și '30 în Portugalia, România, Ungaria, Polonia și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
determinată. Boala nu este, totuși, strict autohtonă, deși culoarea locală rămâne inconfundabilă. În toată lumea, politicianul „profesionist“, politicianul de carieră, tinde să sacrifice profilul primei sale for mații, pentru a se dedica unui tip de activitate cu reguli vagi și dexterități arbitrare. A fi parlamentar sau ministru, prefect sau șef de partid e altceva decât a fi jurist, economist, inginer, mecanic auto sau agricultor. Încet-încet, politicianul devine cineva care nu mai știe să facă nimic, în afară de politică. Luați din scurt, puțini dintre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai curând o piedică, un handicap social. Pedagogic vorbind, presti giul formal al unor oameni fără nici o meserie e creator de confuzie etică și deza gregare civilă. („Ciocoii - spune și Rădulescu-Motru - sunt paraziții decrepitu inii noastre politice“ și sporesc, pernicios, „arbitrarul puterii“.) În sfârșit, omul fără meserie e condamnat la o foarte impură motivație a acțiunii politice. El se ține cu dinții de fotolii și demnități, pentru că n-are la ce se întoarce. Întrucât altceva nu (mai) știe, e musai să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a trăi „autentic“, un mod de a demola rutina și ideile gata-făcute, el are o reală - și subtilă - legitimitate. Dar dacă e simplă zvăpăială, sentiment al unei infinite îndreptățiri, gesticulație estetizantă - avem de a face cu o pernicioasă apologie a arbitrarului, dacă nu cu o simplă obrăznicie. Buna cuviință e - inargumentabil - utilă și în detaliul zilnic, și în marile dezbateri ale veacului. Ea aduce, în orice împrejurare, o notă de politețe și înțelepciune, de natură să facă viața, cu enorma ei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ar fi prea simplu să putem sistematiza destinul fiecăruia dintre noi cu un set de criterii fixe: faci o listă de principii (cinci, zece, douăzeci?) și le aplici farmaceutic fiecărei împrejurări. Nu vei obține decât o judecată prefabricată, o schemă arbitrară, un calcul rudimentar. Viața e, ca să zicem așa, mai complexă, iar omul - mai pestriț. Cine nu judecă decât pe bază de principii trăiește în plină ficțiune. Mai devreme sau mai târziu va fi victima propriei lui îngustimi. Toți știm că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
democrației, dar reușește, adesea, să arunce asupra democrației o penumbră de suspiciune. Cu alte cuvinte, în perioadele de tranziție, bună starea capătă ceva obscen, libertatea - ceva deșucheat, iar democrația - ceva confuz. Scopuri onorabile în sine se schimonosesc pe drum, devin arbitrare și impure. De aceea, tranziția e mediul privilegiat al nostalgicilor (care optează, prin comparație, pentru un „ieri“ mai geometric) și al pescuitorilor în ape tulburi (care știu să valorifice echivocul). Între conceptele compromise, un loc aparte îl ocupă bogăția și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-i știu mai îngrădițiă Constat, pe de altă parte, că cei care au reușit să se păstreze liberi în condițiile universului totalitar sunt liberi cu mai mult talent și cu mai multă grație în universul post-totalitar. Cine a ignorat limitele arbitrare impuse de dictatură știe să-și impună limite cuviincioase într-o ambianță a libertăților nelimitate. Aproapele ca judecător Înainte de 1989, toată lumea judeca aspru politica partidului și a reprezentanților lui, iar partidul judeca aspru pe toată lumea. În rest - bârfă cotidiană și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trăiești în copilărie ce am încercat eu să vă povestesc?“ Cu alte cuvinte, trebuie să fim atenți la justa proporție a lucrurilor. Există traume și dezbateri mult mai solicitante etic decât cele pe care ni le pun în față împrejurările arbitrare ale istoriei curente. Evident, dacă riscul gesticulației pure e o pompoasă, vanitoasă, auto complezență, riscul relativismului moral e amoralitatea, suspensia opțiunii și a actului, scepticismul demobilizator. 3. Judecata. E modul de a „acționa“ etic al celui per ceput în genere
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mod direct. Pe scurt, cultura ține mai mult de inspirație și febrilitate spirituală decât de zel cumulativ. Dansul e mai aproape de firea ei decât săpătura harnică și achiziția hră păreață. Or, internetul nu încurajează dansul, ci mai degrabă o țopăială arbitrară, o alergare aleatorie în toate direcțiile deodată. Internetul e un mod de a găsi în care că utarea se reduce la butonadă. Ceea ce e grav e că, găsind atât de ușor, începi să-ți închipui că deții cu adevărat ceea ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sau Umanismului, ce a avut drept reper esențial rațiunea umană, devenită sinonimă cu lumina 68. Ridicându-se de la bun început împotriva tenebrelor moștenirii medievale, ca și a celor două valori întemeietoare ale universului lumii vechi: autoritatea și tradiția, Luminile respingeau arbitrarul, dogma și prejudecățile, aspirând spre o nouă formă de autoritate politică, spre o morală eliberată de sub strânsa tutelă a bisericii, ca și spre o societate mai bună, scăpată de violență și fanatism, în care se putea realiza fericirea terestră 69
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la începutul secolului al XIX-lea, în urma participării sale la ancheta deschisă contra căpitanului Bucovinei, Vasile Balș, între altele, și ca urmare a conflictului de interese cu episcopul Vlahovici. Raportul recuza mai ales corupția ierarhiei ecleziastice, ce determina o manieră arbitrară de primire a elevilor în școală, bazată pe cu totul alte criterii decât gradul de pregătire și moralitate. Apoi era acuzat modul și maniera în care se desfășura procesul instructiv-educativ, ceea ce făcea ca viitorii preoți să nu poată dobândi nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
față de ordinele sale, astfel încât primăriile comunelor urbane au ajuns să fie aproape ca un serviciu subordonat Administrației districtuale. În acest sens, pe 20 iulie 1793, el notifica Primăriei orașului Cernăuți că "primăria de atunci și-a permis prea multe acțiuni arbitrare și a acționat chiar împotriva dispoziției administrației", fapt pentru care era amendată cu șase ducați 193. IV.3. Atacul insurgenților polonezi și pericolul ciumei Cum în sfera de activitate a Administrației Bucovinei intrau și chestiunile privitoare la asigurarea securității și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în trecut de Iosif al II-lea. Modul său de a conduce provincia a dat naștere unor puternice nemulțumiri și reclamații, mai ales din partea reprezentanților stării nobiliare, care acuzau faptul că șeful Administrației Bucovinei oprimă nobilimea și guvernează în spirit arbitrar și despotic, aidoma domnilor fanarioți din Moldova 216. Totodată, nobilimea funciară bucovineană reclama eforturile lui Balș în favoarea ridicării condiției țăranului și intransigența sa împotriva sporirii numărului de zile de clacă datorate de podani stăpânilor de pământ 217. În condițiile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Statele cezaro-crăiești și importantul vecin. Orice retrospectivă asupra situației evenimentelor întâmplate, a celor prezente și a poziției, pare să vorbească tare despre aceasta. Sentimentul de convingere crește, dacă se ia în considerație că se poate să dea evenimente și întâmplări arbitrare, care nici nu se presupun, nici nu pun piedici și care toate sunt supuse lucrurilor omenești. I. Chiar și până acum trebuiau aceste țări, dintr-o necesitate a poziției fizice, să stea într-o legătură nemijlocită cu Țările cezaro-crăiești. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fără seamăn i s-a supus petiționarul mai mult de un an și jumătate, din 16 martie 1788 până în noiembrie 1789, când a fost trimis omenește acasă, în Bucovina. Așa cum cineva se erijase în tutore nedorit și, plecând de la supoziții arbitrare, îi aruncase libertatea și viața în haos, tot astfel fusese acum mai mult decât firesc să se gândească să-l aducă acasă. A trebuit să existe și un supliment al acestui rău fără limite, și anume: M. Leafa sa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și avere, care-și aveau garanția în istoria națiunii, în drepturile rangului și în străvechea constituție a țării. Acum, nu numai că este despuiat de aceste privilegii hotărâtoare, ci este și supus unor noi taxe. Subsemnatul plătește o contribuție deopotrivă arbitrară și apăsătoare, pentru ruinele domeniilor rămase de această parte a graniței și pentru supușii săi rămași acolo, care trebuie să se hrănească de partea cealaltă a proprietății împărțite după cum am explicat mai sus. El achită această taxă și pentru agricultorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
doar să lărgească teza biologului scoțian pentru a include în ea și producțiile minții umane. Forma pe care o ia laptele împroșcat o prefigurează foarte exact pe cea a unui obiect fabricat a cărui concepție ar părea să țină de arbitrarul cel mai complet, mă refer la o coroană, mai precis o coroană de conte : conform artei heraldice, un cerc de metal evazat, decupat în partea de sus în vîrfuri, fiecare cu o perlă la capăt (la drept vorbind, șaisprezece, în loc de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de ordin uneori logic, alteori retoric sau geografic, se bazează pe relații de contiguitate, de asemănare, de echivalență sau de inversare. Ele țin de silepsă, de metonimie sau de metaforă. Cum vom reuși să convingem că aceste alegeri nu sînt arbitrare, făcute de fiecare dată în sprijinul cauzei pe care o pledăm ? Și nu ne îndepărtează ele din ce în ce mai mult de punctul de plecare, ca și cum am uita pe parcurs de olărit, al cărui statut mitic dăduse anchetei rațiunea ei de a fi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
răzbate ferm încă din primele rânduri ale romanului Geniu pustiu: Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sânt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis252. Întors în sine, poetul, conștient de geniu-i, simte adâncimile colosale ale gândirii abisal-geniale: Și nici un creț pe acea frunte albă și curată ... unei mâni de femeie i-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spre realitatea obiectivă, fenomen care întregește trăsăturile sale de caracter: Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sânt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis274. Firea poetului-om este surprinsă în Geniu pustiu cum nu se poate mai bine: Așa e felul meu. În visurile mele mă cred în stare de-a deveni un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Petru Creția, constatăm faptul că scrisul suplinește cu mijloacele lui tot ce are de pierdut prin însăși esența sa1. Potrivit criticului, textul, pierzând, o dată cu vizibilul, tot ce nu e pură verbalitate, reconstituie, în felul său, durate și lumi: din semnele arbitrare ale unor cuvinte arbitrare așternute pe o filă și operând asupra noastră în tot ce suntem. Căci noi suntem via oglindă în care semnele redesfășoară chipul și viața lumii, convertind amintiri în prezențe, trăiri mai vechi în altele, noi. Față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că scrisul suplinește cu mijloacele lui tot ce are de pierdut prin însăși esența sa1. Potrivit criticului, textul, pierzând, o dată cu vizibilul, tot ce nu e pură verbalitate, reconstituie, în felul său, durate și lumi: din semnele arbitrare ale unor cuvinte arbitrare așternute pe o filă și operând asupra noastră în tot ce suntem. Căci noi suntem via oglindă în care semnele redesfășoară chipul și viața lumii, convertind amintiri în prezențe, trăiri mai vechi în altele, noi. Față de scris noi suntem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a fost arestat și condamnat să lucreze, ca sclav, la Canalul Dunăre-Marea Neagră, aproape doi ani; apoi a fost adus și repus târziu de tot, în drepturi, la Institutul Pedagogic din Suceava între anii 1965-1972. Cu o soartă similară, la fel de arbitrară și amară s-a confruntat și prof. univ. dr. docent Nicolae Popp de la Universitatea bucureșteană (1935-1952), colaborator al lui Simeon Mehedinți care a cunoscut și el calvarul sclaviei la Canal; el s-a impus, prin contribuții științifice fundamentale în stabilirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]