2,292 matches
-
inovație, tehnica artistică și cunoaștere, dintre folclor și scrisul cult, dintre particular și universal, dintre balcanism, românism și europenism. Liniile sugerate de Personalitatea..., în capitolele corespunzătoare, sunt dezvoltate în monografiile dedicate operei eminesciene și sadoveniene. În primul caz, sunt urmărite „arhetipuri și metafore fundamentale”, în al doilea - „fascinația tiparelor originare”. De fiecare dată se identifică un strat arhetipal și mitologic, dedus, în cazul lui Eminescu, spre exemplu, din câteva metafore esențiale: haosul, acvaticul, astralul, bolta, pădurea, muntele, geniul, privirea, erosul, tanaticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
al doilea - „fascinația tiparelor originare”. De fiecare dată se identifică un strat arhetipal și mitologic, dedus, în cazul lui Eminescu, spre exemplu, din câteva metafore esențiale: haosul, acvaticul, astralul, bolta, pădurea, muntele, geniul, privirea, erosul, tanaticul. Este reconstituit, de asemenea, „arhetipul poetului”, pentru a se intui căile prin care, la autorul Luceafărului, se conjugă „omul interior” cu „omul cosmic”. Concepută după o schemă riguros tradițională și academică, Literatura română între 1900-1918 (1970) realizează o panoramă a mișcării literare naționale din primele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
1973; ed. 2, Iași, 1997; Ecran interior, cu un portret de Corneliu Baba, Iași, 1975; Între Ulysse și Don Quijote, Iași, 1978; Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, București, 1981; Propilee. Cărți și destine, Iași, 1984; Nisipul, București, 1989; Poezia lui Eminescu. Arhetipuri și metafore fundamentale, Iași, 1990; Amfiteatru cu poeți, Iași, 1995; Caietele privitorului tăcut, Iași, 2001; Perspective, Iași, 2001. Ediții: Calistrat Hogaș, Opere, pref. edit., București, 1956; Mihai Codreanu, Scrieri, I-II, introd. edit., București, 1968-1969 (în colaborare cu Ilie Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
Întreaga posteritate a școlii ritualiste); g) o manifestare a „gândirii primitive”, „prelogice” sau „sălbatice” (de la G.B. Vico la C. Lévi-Strauss); h) o expresie fie a psihologiei primitive (de la L. Lévi-Bruhl la E. Cassirer), a „inconștientului” indivizilor (S. Freud) sau a „arhetipurilor umanității” (E. Jung); i) un instrument de coeziune socială, o formă de conștientizare a imaginii unei societăți despre ea Însăși (E. Durkheim și școala funcționalistă); j) o formă de transmitere a unor revelații de ordin transcendental (de la teologii antici la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și moartea sunt relativ omogene din perspectiva sexelor, riturile de inițiere și căsătorie sunt marcate de constructele culturale care impun anumite modele ale masculinității și feminității. Prin asemenea construcții simbolice, În care masculinitatea și feminitatea apar polarizate (pe axele unor arhetipuri mitologice și roluri funcționale care variază de la o cultură la alta), sunt instituite, confirmate și asimilate idealurile sociale de gen și vârstă. Spre exemplu, În orațiile de nuntă, căsătoria este prezentată În două coduri: În cel eroic, ea apare ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politic. După ce vedeam o piesă de Caragiale, când ieșeam de la Teatrul Național, nu ne așteptam să întâlnim pe stradă nici pe Conu Leonida, nici pe Rică Venturiano. Râdeam de ei, pe scenă, ca de o amintire sau ca de niște arhetipuri ale prostiei omenești. Devenise un comic în stare pură. Acum, însă, oamenii care asistă la Conu Leonida, la Noaptea furtunoasă n-au oare ispita de a căuta personajele în prezent?"24 Echivocul denunțării caragialiene paralizează râsul pentru că vizează esența și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de zile la porțile Orientului al optzecistului Ioan Groșan. În acest veritabil "labirint de lentile" (Richard Kearney), orice fragment ales la întâmplare binedispune instantaneu prin suita de paradoxuri, intersectări de planuri temporale, suprapuneri ilariante de imagini culturale din prezent peste arhetipuri desacralizate, invitații postmoderniste la efectiva conlucrare cu autorul prin redactarea capitolelor pe baza "planului de idei pe care trebuie să-l umple cetitorul cu inefabila-i știință epică și cultură creatoare"97 ș.a.m.d. Hazul pe care-l stârnește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la Caragiale, în ciuda grotescului și a caricaturii, realitatea rămâne recognoscibilă, la Eugen Ionescu și la toți scriitorii absurdului, substituirea artei ca mimesis prin arta ca fantezie, face ca, prin parabolă și alegorie, stilizarea personajului sau a situației cu valoare de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii și impresia că realul este invadat de ireal. Așadar, pe când Caragiale are intuiția absurdului, deține acel simț al detectării sale în formele ridicolului absolut și îl expune cu o obiectivitate care îi maschează amărăciunea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajele nu se vor regăsi ca atare, ci aluziv, prin atributele asignate convențional. Imaginea genericului Mitică, de exemplu, se recompune prin însumarea narată a indicilor caracteriali și comportamentali care-i plămădesc esența de "eristician"23. În romanul Redingota, identificarea acestui arhetip cultural de către profesorul Erich Vogelbach, autoexilat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, filtrată deci prin motivul străinului, este cu atât mai semnificativă: Unde e slugarnicul domn Gârloanță, să primească lecția balcanicilor lui? El pretindea că bărbații de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
oficială” a Evului Mediu, consacrată prin totalitatea izvoarelor scrise religioase și oficiale. Efectul este recunoașterea unanimă și solemnă a sacralității primordiale și substanțiale a literaturii. Cartea sfântă devine prototipul absolut al tuturor cărților. Specifică epocii medievale este recunoașterea divinității ca arhetip al creatorului, respectiv al poetului. Poetul inspirat exista și în antichitate, dar acum e vorba de alt tip de inspirație. În Evul Mediu începe marea carieră a poetului sacralizat. Inspirația este recunoscută a fi în același timp transcendentă și umană
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
nume. Este soră și mamă, iubită, prietenă, diavol și monstru. Simbolizează distrugerea, răul, ghinionul și, unde apare ea, lasă în urmă suferință și însoțește ghinioanele. Cultul ei se săvârșește în procesiuni obscene, în cimitire. Lasya, zeitate tibetană, femeie bodhisattva, este arhetipul divin al femeii ispititoare, seducătoare, simbolul atracției erotice feminine. Zeități din Orientul Apropiat și Mijlociu Mylitta este zeița fecundității și a sexualității din Orientul Apropiat căreia tinerele fete îi sacrificau virginitatea și practicau, în temple, prostituția sacră. Este asimilată lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vechea lor demnitate, pe care au uzurpat-o farsele și moralitățile, aș crede că tu ar trebui să te străduiești să o faci, și dacă ai vrea s-o faci pentru înfrumusețarea limbii tale, știi unde trebuie să-i găsești arhetipurile."1 Între 1502 și 1514, vor fi editate operele lui Terențiu și Seneca, ce vor funcționa, pe tot parcursul secolului al XVI-lea, ca cele două mari modele, comic și tragic. În 1537, Lazare de Baïf, tatăl poetului, traduce prima
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încălțămintea actorilor de comedie. 1 Du Bellay (Apărarea și ilustrarea limbii franceze) consideră că Moralitățile și Misterele au servit totdeauna drept tragedii. Nu citează Misterele pentru că tocmai fusese interzisă reprezentarea lor la Paris prin ordinul Parlamentului din 1548. Cât despre "arhetipurile" (modele), la care face aluzie, acestea sunt piesele antice. 2 Vauquelin de la Fresnaye, discipol al lui Ronsard, face câteva analize valoroase asupra poeților timpului său. În materie de teatru, el se mulțumește să-l parafrazeze pe Horațiu. 3 Jean de la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
frapantă, creștină și latină totodată, înveșmântată în armonii clasice, de o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul meu./ Oroles tenebrosul, leit haiduc de Pind/ Și Pirus taciturnul, întunecat suind/ Fruntariile Romei ... Priam-bătrânul soare;/ Ei sunt statornicia, albastrele-mi ponoare” (Meteorii). O arheologie blândă, cu aer de fast și demnitate istorică transpare în aceste versuri corecte, cu trimiteri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
se preface aici în chip de războinic, luptător, mesager de cultură, liant între epoci și culturi diferite, trimis civilizator. Lumea mitologică, de o arhaitate caldă, cuceritoare, se întrepătrunde cu lumea mirifică a începuturilor originare, pe care poetul o poartă în arhetipul său: „Pământ, din oseminte format și frământat/ Din sângele străbun și din sudoare,/ Ești trupul meu cel viu și-adevărat,/ Fără-nceput, nici margine sub soare.// Prin truda ta trecând - când basm, când foc -/ Timpul te-a-mpodobit cu Putne și Posade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Două figuri de preoți s-au remarcat În această muncă de culegere și codificare a textului Avestei sasanide: Tansarxe "Tansar", sub domnia lui Ardașșr și Âdurb³d fiul lui Mahraspand, sub domnia lui Ș³buhr. Avesta sasanidă ar putea proveni de la un arhetip din secolul al IV-lea, care a fost aranjată probabil sub lunga domnie a lui Ș³buhr II (Hoffmann-Narten, 1989). Studierea tradiției manuscrite arată că aceasta trebuie să provină dintr-un singur manuscris de bază din secolul al IX-lea, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
predecesorii lor. Neîndoielnic, etnopsihiatria ne-a transmis o imagine sintetică despre boala și bolnavul psihic, o considerație generală despre boala și bolnavul psihic, o considerație care nu trebuie ignorată de psihiatrul contemporan. Această sinteză se integrează, În mare măsură, printre arhetipurile psihiatriei moderne. Este de remarcat că anumite aspecte ale acestei teme exprimă persistența unui fler inefabil, vestigiu al unor ancestrale convingeri care realizează Încă un obstacol real În procesul Înțelegerii problemelor permanente ale psihiatriei și, În mentalitatea atât de arhaică
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
se reflectă boala psihică nu numai pe plan social, dar și Însăși mentalitatea psihiatrilor și bolnavilor. Se mai impune o observație. Folclorul medical devine Într-un ritm precipitat o problemă istorică, dar o istorie care acționează Încă asupra prezentului, constituie arhetipurile care ne condiționează și, departe de a putea fi ignorate, intervin În substanța practicii psihiatrice actuale. Nu este mai puțin importantă o retrospectivă a evoluției vocabularului psihiatric popular (9, 10, 1). Relativ numeroasele referiri și observații privitoare la psihologia normală
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
mediul urban. În ansamblu, terminologia populară a devenit de domeniul istoric. Nu se poate minimaliza, totuși, rolul ei În trecut, ca și importanța ei În conturarea unei anumite optici care a supraviețuit ca un element de model cu semnificație de arhetip (7, 1). Sunt remarcabile bogăția și expresivitatea care, timp de secole, au Înlocuit limbajul științific. Amintesc, În acest sens, afirmația filologului francez Henri Jacquier: „Puține limbi, dintre acelea care fuseseră odată strălucitoare, au fost constrânse de condițiile istorice să ducă
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
care, În această optică, mi se par capitale: - absurdul În care și-a făcut apariția acest tip străin firii noastre. (1;2) - frica, factor determinant În dinamica sufletească de adaptare la situațiile grave cu care se confrunta zilnic populația; - dezorganizarea arhetipului. (9) Absurdul s-a instalat brutal, ca un șoc, la 23 august 1944, actul istoriei fiind perceput În mod diametral opus (trădare?, eliberare?) și a durat suficient de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru a constitui o adevărată
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
frică nevrotizantă și nici una grefată pe un substrat nevrotic) este sentimentul car a contribuit la proasta alcătuire sufletească a omului de tip nou, cu care frica s-a Înscris ca un stigmat organic, aproape ca pe un element corporal. Dezorganizarea arhetipului inconștient a constituit probabil fenomenul cel mai semnificativ, deși cel mai puțin limpede. Fractura psihologică În zonele subconștiente nu poate fi contestată cu nici un argument. Un popor cu tradiții solide, decantate de-a lungul Întregii sale existențe s-a
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
de ființe finite, faptul de a fi se rezumă la toate cele câte apucă să fie o vreme, adică să aibă o vreme propriul lor hotar. Ceea ce se perpetuează este tiparul în care aceste hotare se nasc. Tiparul - prototipul, modelul, arhetipul - reprezintă eternitatea invizibilă a hotarelor trecătoare. O specie este câtă vreme tiparul ei se distribuie și revine în hotarele fiecărui exemplar al speciei. Tiparul reprezintă garanția perpetuării hotarului în exemplare multiple. El este un principiu de economie al ființei; datorită
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ori", ceea ce înseamnă de asemenea că, încă de la origine, Dionisos era în mod implicit asociat cu moartea și cu învierea. Sub influența cultelor orientale a misterelor, îndeosebi cel al zeiței egiptene Isis, soră și soție a lui Osiris, acesta însuși arhetip al zeului mort și înviat, Dionisos va fi asimilat din ce în ce mai mult unei zeități a celor morți cărora el le asigură viața de după moarte. Totuși, acest fiu al lui Zeus nu se numără printre zeitățile care locuiau în Olimp. Acesta este
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
autori, la începutul secolului al XVII-lea și ar fi o deformare de la cuvântul "pinot" (strugure mic alb cu bobița în formă de pară). Alți cercetători consideră că termenul vine de la Jean Pinard care, în secolul al XVII-lea reprezenta arhetipul viticultorului din Burgundia. 74 Pe muzica lui Georges Picquet și versurile lui Louis Bousquet: "Pinard este vinul ce mult bine face, Nu sta pe gânduri, soldate, Și umple grabnic al meu pahar, Trăiască pinard ! Trăiască pinard !" 75 J.-Y.Huguet
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în cuvânt românesc între tradiția creștină bizantină și înnoirile din gândirea creștină apuseană din secolul al XVI-lea. Următoarea monografie, elaborată împreună cu Valeriu Nițu, are ca obiectiv valorificarea operei lui Timotei Cipariu, cărturar oarecum ignorat de istoriografia literară - Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (1988). În viziunea autorilor, și Cipariu reprezintă în cultura românească tipul cărturarului de erudiție umanistă. Totodată, se identifică la el o linie de gândire care continuă programul Școlii Ardelene, intersectându-se și, la un moment dat, chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]