67,464 matches
-
Am aprins o țigară și mam apucat să trag din ea ca disperatul. Gândurile au luat-o razna... „Cum adică, domnule? Până acum am luptat îndârjit pentru fiecare palmă de pământ și acum trebuie să-l așteptăm pe dușman cu arma la picior? Armistițiu nu înseamnă înfrățirea cu dușmanul! Ce ne așteaptă, Dumnezeule!?” Deodată, un caporal a început să strige ca un apucat: „Domn’ plutonier! Domn’ plutonier! Vin rușii!” „Ce spui mă?” am întrebat eu, nevenindu-mi a crede. „Uitați-vă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cuvintele maiorului, însoțite de o privire de viperă... Până să ne dezmeticim că ei erau stăpânii și noi supușii, ne-am trezit înconjurați. Un sergent ne a spus pe limba noastră: „Războiul s-a sfârșit și veți pleca acasă. Depuneți armele și predați toate bunurile militare. Acasă tot n-o să mai aveți nevoie de ele!” Automatele îndreptate asupra noastră spuneau că ar fi o prostie să ne împotrivim. Ne au trecut printre ei ca oile la strungă... Încolonați și sub pază
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mi-a trecut prin cap așa ca o fulgerare: Să știi, Filipe, că nu-i a bună! Din inamici prieteni și tovarăși de luptă... Schimbarea prea-i cusută cu ață albă. Ăștia ne iau prizonieri. Nu ne lasă ei cu arma în mână. Și primii care vor fi luați la întrebări vor fi ofițerii. În special ofițerii superiori... Bănuiala am spus-o și unui sergent din părțile mele... Norocul meu a fost că el era de aceeași statură cu mine... M-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pasul” - a apreciat inginerul Cicoare. Nu am putut accepta temnița rusească, pe care o făceam pe nedrept... Ne-au furat libertatea ca lotrii la drumul mare. Ne-au dus în robie în numele frăției și prieteniei fățarnice... Să cazi prizonier cu arma în mână e altceva! Atunci ai dreptul să-ți hotărăști singur soarta. Să te predai ori să-ți rezervi ultimul glonț... pentru tine! - a grăit Costăchel, cu chipul înnegurat. Acum, hai să ne bucurăm. Întâi pentru că ai reușit să scapi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spiritul ordinii creștine catolice, până la vârsta de optsprezece ani. Fiul pare să-i calce pe urme, însă vine pe neașteptate momentul fatal al „conștiinței de sine”, prezent, după cum am văzut, și-n celelalte proze. Personalitatea lui Șerban se apăra cu arma ironiei în fața mediocrității și a agresivității celor din jur, dovedindu-se maturizat prea de timpuriu. Pare că se insinuează un „complex bacovian” în prozele lui Rareș Tiron, în sensul tratat de mine în cartea despre George Bacovia: într o vreme
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine amenințarea cu moartea, printr-un bilet, în caz că nu-și achită datoriile. Biletul cade în mâna mamei. Efectele sunt devastatoare. Mamă și fiu își țin discursuri, unul mai dur decât celălalt. Șerban apelează la arma logicii, argumentându-i că drumul ales a fost propriul ei exemplu de a trăi rațional: „Dar, prin felul acesta de abordare a lucrurilor, nam făcut decât să ți urmez îndeaproape exemplul. Cum? Păi, nu tu îmi tot spuneai că sănătatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prisosul de amărăciune și de deziluzii, care ar fi în stare să spintece și pe cel mai solid și mai de nespintecat suflet existent. Dar, ușor-ușor, începi să cedezi, căci lupta-i grea, iar tu nu posezi niciun fel de armă. Să intri dezarmat într-un război este ca și cum ai începe să pășești indiferent prin curtea morții. De aici fiind, începi treptat să te usuci pe picioare și curând devii doar o umbră infidelă a ceea ce ai fost odată. A te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Eram în stare. Și totuși, m-am gândit apoi să adopt repede tactica imperturbabilă a tăcerii. Tot astfel - nu-i așa? -, îi și răspundeam, căci vorba unui frumos principiu de drept: A tăcea înseamnă a consimți. Tăcerea întotdeauna este o armă tăioasă, foarte disprețuitoare. De aceea, am și folosit-o eu atunci, răspunzându-i în treacăt cu un „da” lapidar numai. Dar uite că n-am apucat să-mi flexez genunchiul pentru următorul pas, căci dânsul m-a interpelat din nou
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
afecta nicio răutate venită din afară; nu se simțea defăimat și nici calomniat, de aceea, de altfel, ajungea rareori să fie ranchiunos. Totuși, când se întâmpla s-ajungă în situații delicate, el știa lesne să se apere, iar singura lui armă, atât de apărare, cât și de atac, era doar ironia. Într-adevăr, nu-i lipsea deloc simțul ironiei. În exprimare, până la nebunie iubea să se slujească de ironii, iar asta o făcea cu așa de mare plăcere și pentru faptul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atât de Înălțător mă cuprinse, atât de copleșitor... ( cum nu mai simțisem vreodată În această lume), că nu mai știam ce se Întâmplă cu mine. Aveam să aflu câțiva ani mai târziu, când destinul nemilos m-a lovit cu toate armele - fără să mă ucidă - lăsându-mă doar Într-o stare de agonie nesfârșită... Din acel moment, trăirea noastră interioară s-a transformat În cea mai frumoasă și inegalabilă poveste de iubire. Nu puteam să cred că destinul mi-a scos
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de letargie În care se complăceau În ultimii douăzeci de ani. Am traversat strada, recitând cu Întregul grup de elevi, tot această poezie. „ Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Țara mea de glorii, țara mea de dor/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,/ Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; / Căci rămâne stânca, deși moare valul, /Dulce Românie, asta ți-o doresc.” (Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie) Secvențe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
niciodată cu mine vreo Biblie, fie chiar și cât de mică, dar obișnuiesc să port o agendă, în care am făcute însemnări, pe care le-am cules din Sfânta Scriptură, de la Sfinții Părinți și pe care le consider ca o armă de apărare, care mi-au fost de multe ori de ajutor în diferite situații de acest fel și nu mă îndoiam nici de data aceasta că nu mă vor ajuta. Căutasem această armă în geanta mea și, rugându-mă Maicii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și pe care le consider ca o armă de apărare, care mi-au fost de multe ori de ajutor în diferite situații de acest fel și nu mă îndoiam nici de data aceasta că nu mă vor ajuta. Căutasem această armă în geanta mea și, rugându-mă Maicii Domnului să mă ajute, deschisei agenda și am început așa: - Într-adevăr scrie așa. Acum, spune-mi tu, cum înțelegi cuvintele Domnului „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, PÂNĂ LA sfârșitul veacului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că în apropiere sunt și adulți și nu puteam să le prevăd reacția, dar știam că sunt în pericol. În orice clipă mă puteam pomeni cu o săgeată în moalele capului. Am rămas ca o stană de piatră, am lăsat arma jos și nu știam cum să mă mai port pentru a câștiga încrederea copiilor, foarte curioși să vadă un alb pe neașteptate. Mă uitam la copii, copiii la mine și nu știam ce să fac. La un moment dat m-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ridicol, prin acordarea lui unor persoane destul de modeste, fără origine în Vama. La fel de bine puteau să se gândească superiorii săi de la Ministerul Apărării Naționale, pentru avansarea sa, de la gradul de colonel la cel de general, recompensă pentru descoperirea unei noi arme chimice, mai ales că la Revoluție, fiind la post în clădirea Ministerului Apărării Naționale, i-au șuierat gloanțele pe la ureche, și, ca să i se închidă gura, a fost trimis atașat militar în Austria, la Viena, timp de trei ani, de unde
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
antrenați ai elevilor din clasele mari, studenților, soldaților, persoanelor în vârstă și țiganilor, în lipsa utilajelor performante. Odată cu venirea primăverii, ne pregăteam de vânătoare de păsări și animale mici, cu: praștia, arcul cu săgeți, arbaleta, sulița, toporișca îbărdița) și cuțitul vânătoresc, arme pe care le foloseam și în războaiele locale, adevărate confruntări sângeroase între cele două Parohii, de Sus și de Jos. O întâmplare nefericită s-a petrecut, într-o primăvară generoasă, cu pomii din grădină în floare și albinele puse pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
personal, nu am văzut-o niciodată cu bărbați. Pe vremea aceea era vânat din belșug pe câmp sau în pădure: pisici sălbatice, vulpi, jderi, șobolani, dihori, șerpi veninoși îvipere) și păsări răpitoare de pradă îulii), iar eu împreună cu Lala confecționam arme de vânătoare: arcuri cu săgeți, arbalete, sulițe, cuțite și praștii. Arcurile erau lucrate cu migală, dintr-un băț gros de alun despicat în patru și opărit cu uncrop, pentru a-i mări elasticitatea, sau din rama oțelită de coasă uzată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
voie să intre pe drumul de acces, ori să se apropie de zona înconjurată cu gard înalt de sârmă ghimpată. Adaug specificația că santinela de la poartă era obligată să someze de la distanță orice curios, rătăcit sau intrus, cu foc de armă tras în sus, iar dacă nu se oprea din mers, cu foc la picioare sau în roți la mașină. Mi s-a întâmplat, la sfârșitul schimbului, care dura de la ora trei la ora șase dimineața, ca să-mi pătrundă un autoturism
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și a lipsei mele de experiență în domeniul râsului. După unii părereologi, volumul meu de debut în genul satirico umoristic, Fața nevăzută a lumii, tipărit în 2011, satirizează elementele negative ale caracterului uman, încercând să îndrepte moravurile din societate prin arma ironică a râsului. Râsul este un fenomen social și cultural al progresului uman, din latura biologică în cea socială, net superioară însușirii fiziologice, proprie speciei umane, care a evoluat prin forma sa reținută, zâmbetul, și, în ultimă instanță, prin forma
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Încercând să nu fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l majestuos. Strâng cu putere coada de lemn a ciocanului greoi, cu care Îmi voi deschide calea spre izbândă. A devenit arma mea deosebită, arma mea magică. Arma mea letală. Nu mai pot fi oprit... Nu mă mai poate opri nimeni acum... Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l majestuos. Strâng cu putere coada de lemn a ciocanului greoi, cu care Îmi voi deschide calea spre izbândă. A devenit arma mea deosebită, arma mea magică. Arma mea letală. Nu mai pot fi oprit... Nu mă mai poate opri nimeni acum... Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l majestuos. Strâng cu putere coada de lemn a ciocanului greoi, cu care Îmi voi deschide calea spre izbândă. A devenit arma mea deosebită, arma mea magică. Arma mea letală. Nu mai pot fi oprit... Nu mă mai poate opri nimeni acum... Luat pe nepregătite, puținul mobilier pe care-l am În bucătărie s-a Împotrivit neconvingător atacului meu dezlănțuit. Cele două scaune au cedat repede, cu gemete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zimțate de bocanci. Nimeni nu părea pregătit să-i vadă pe toți cei doisprezece soldați cum pășesc încet ca niște apostoli, iar în mijlocul cadrului se opresc cu fața la zid ca și când cineva le-ar face o poză de grup. Apoi își încarcă armele și așteaptă indiferenți. Nici Sebi nu se așteptase să fie târât în fața lor și lăsat acolo cu spatele la zid. Ar fi vrut să vadă corespondenții de presă cum notează ultimele sale cuvinte, cameramanii filmându-l de aproape și profilul reporterilor relatând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
neașteptată în comportamentul unei persoane: acum și-a dat arama pe față! Olga făcea eforturi mentale, de fapt se amăgea voit, inoculându-și ideea că ar mai putea readuce pe făgașul normalului viața lor de familie. Nefiind străină de mânuirea armelor iubirii, ea făcea fel de fel de încercări: iscodea artificii, îi dădea dovezi de dragoste, îi rememora trecutele scene de tandrețe; peste toate acestea însă se vădea că se așezase praful gros al uitării. Efectul scontat întârzia să se arate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Între timp, oaspeții sosiți cu elicopterele începuseră să o ocupe. Pe care cum îl întâlneau, fie că ieșea fie că intra, îi dezarmau șil luau după ei, mai în voie, mai forțat. Intră și Tinel Blezneac la rând. Predă-ne arma. N-am. Cum n-ai ? Pistolul, vrei să spui?! Da, pistolul. L-am lăsat în biroul șefului, când am ieșit să iau mașina; că eu sunt șoferul. Plecăm, de îndată, pe teren, în control. Nu mai plecați nicăieri. De ce? Petru
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]