2,509 matches
-
cumpărați. Din fericire, tăria oamenilor nu depinde de caracter, ci de sumă. Știi cum se spune: fiecare are un preț. - Eu eram convins că singura voastră metodă de a vă atinge scopurile este crima ori instigarea la crimă. Bineînțeles, nu asasinatul de gang, ci crima cu ștaif, filozofică, nobilă, pusă În slujba umanității... - Vrei să mă provoci și să mă enervezi. N-ai nici o șansă, calmul englezesc este brand-ul de țară al Albionului, iar eu sunt un englez sută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-l spun despre omul care s-a aflat la originea „fenomenului Rennes-le-Château” privește moartea sa, pe care mulți dintre cei care s-au ocupat de această istorie neobișnuită o consideră suspectă. Subzistă bănuiala că Noel Corbu a fost victima unui asasinat, nu a unui accident. Vehiculul care l-a izbit a dispărut de la locul faptei și n-a fost identificat niciodată, iar Într-o noapte, locuința defunctului a fost răvășită de trei necunoscuți care - era evident - căutau ceva anume. Faptul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stăpână pe sine, cu rapiditatea obișnuită care, pe mine unul, mă umplea de fiecare dată de respect. - Cu moartea lui Fujimori, dacă n-ai nimic Împotrivă. Ce dracului se petrece pe-aici, s-au pornit exterminările? Am intrat În zodia asasinatelor? Ne jucăm de-a romanele polițiste? - Iar pui câte zece Întrebări deodată... - Nu sunt deloc zece, este una singură, și aia semiretorică, pe deasupra. Am și eu atâta discernământ Încât să-mi dau seama că japonezul nu s-a dus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în chip simbolic de strângerea tuberculilor ori a nucilor de cocos. Volhardt 14 a fost cel care a descoperit sensul religios al antropofagiei și responsabilitatea umană asumată de către canibal. Planta comestibilă nu este dată în Natură, ci este rodul unui asasinat, pentru că astfel a fost ea creată la începuturile Lumii. Vânătoarea de capete, jertfele omenești, canibalismul au fost acceptate de către om, care și-a asumat astfel viața plantelor. Volhardt a subliniat acest lucru pe bună dreptate: canibalul își asumă responsabilitatea în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îmbunătățiri ale textului. Lisabona, mai, 1942 M. E. I. PORTUGALIA ÎN SECOLUL XIX De la invazia napoleoniană, Portugalia n-a mai cunoscut liniștea. Un lung război civil - uneori răbufnind în campanii sălbatice și istovitoare care durau ani întregi, alteori manifestîndu-se prin asasinate, persecuții și emigrări în masă - a însîngerat istoria politică a acestei țări vreme de un secol. Portugalia veacului XIX părea că pierduse pentru totdeauna vigoarea, eroismul și forța creatoare, care, pe timpul lui Henric Navigatorul, Don Manuel și Don Joîo III
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nimic n-au folosit măsurile Guvernului pentru stăvilirea acestor excese; crimele au continuat, și, din nenorocire, pentru mult timp încă". După statistica lui Franzini, într-un singur an de regim demo-liberal au avut loc trei mii cinci sute cinzeci de asasinate și patru mii nouă sute de tâlhării. Passos Manuel, pe când era ministru, în 1836, a declarat în fața Camerei: "După informațiile autorităților din întreaga țară, se constată că, până astăzi, s-au comis 16.000 de asasinate iar mai mult de 7000
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mii cinci sute cinzeci de asasinate și patru mii nouă sute de tâlhării. Passos Manuel, pe când era ministru, în 1836, a declarat în fața Camerei: "După informațiile autorităților din întreaga țară, se constată că, până astăzi, s-au comis 16.000 de asasinate iar mai mult de 7000 de case au fost jefuite". Și adaugă că "datele sunt incomplete". Iar Oliveira Martins, socialistul, scrie în Portugal Contemporaneo: "Miguelistul era o victimă, un inamic învins. Îl vânau cum se vânează lupii și orice ofensă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe Rege. Spunei lui Amaral că poate lăsa pe Rege să se ducă la Catedrală; nu i se va întîmpla nimic...". Regele, așa cum notează un memorialist contemporan "nu mai era fiul încoronat al unui monarh. Era fiul palid al unui asasinat, nu era un moștenitor. Era un orfan". Un orfan pe care nu-1 ajută nimeni. Coaliția guvernamentală nu durează mult. Oamenii politici monarhiști încă nu izbutiseră să se înțeleagă între ei. Nimeni nu mai credea în viabilitatea monarhiei. Adeziunile la partidul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
avea de luptat toate guvernele și chiar dictatura militară. Faptul că se poate menține la putere atâta vreme ne face să credem că el controla opoziția violentă, care împiedica celelalte guverne să dureze. Aceste forțe secrete se opun lămuririi misterului asasinatelor din noaptea de 19 octombrie. Dinte de Aur și banda lui nu sunt judecați decât la 14 decembrie 1923. De altfel procesul, care se sfârșește cu condamnarea lui Dinte de Aur la temniță grea pe viață, nu aduce nici o lumină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de Aur și banda lui nu sunt judecați decât la 14 decembrie 1923. De altfel procesul, care se sfârșește cu condamnarea lui Dinte de Aur la temniță grea pe viață, nu aduce nici o lumină asupra cauzelor și adevăraților autori ai asasinatelor din noaptea de 19 octombrie. Guvernarea lui Atonio Maria da Silva nu se deosebește de cele precedente decât, poate, prin numărul masiv de deportări politice, care au loc la 20 iunie 1922. Grevele continuă, dar nu au intensitatea celor din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
28 mai 1926, uitaseră războaiele civile care izbucneau ciclic la Rotondă, uitaseră grevele care nu se mai sfârșeau, uitaseră guvernele care cădeau în mai puțin de trei săptămâni, uitaseră corupția întregii administrații, uitaseră degradarea fără seamăn a vieții publice, uitaseră asasinatele bandei lui Dinte de Aur, uitaseră revoltele marinarilor și bombele care explodau pe străzi, și trenuri care deraiau, și atentatele și rapturile și distrugerile. "Așa este omul: apreciază mai mult lucrurile când nu le are sau când încep să-i
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Salazar, a fost reeditată sub forma ei de memoriu dactilografiat, de Secretariatul propagandei Naționale. CAPITOLUL X Oliveira Salazar, Centro Cathólico Portugues (Coimbra, 1922); I. Fernando de Souza, Acçao catholica e politica nacional (Porto, 1922), răspuns la teza lui Salazar; Despre asasinatele din noaptea de 19 octombrie, cf. lucrările lui Sousa Costa și Em plena Republica de Cabral. Conferințele lui Salazar, cf. Luiz Ferreira, op. cit. CAPITOLUL XI Pentru tot ceea ce a premers loviturii de la 28 mai și pentru istoria acesteia, cf. Oscar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
insulă ascuțită și stîncoasă. Iar acum, dintr-odată, descoperea că totul era simplu și că fusese de-ajuns să schimbe rolul de victimă cu acela de călău. Cruzimii trebuia să-i răspundă cu sadism, nedreptății, cu tiranie, iar biciului cu asasinate. Rezultatul era evident: din Iguana Oberlus, un harponier monstruos, fiul lui Scaraoțchi, devenise Oberlus, regele Insulei Hood și poate, Într-o zi, regele Arhipelagului Galápagos. Nu mai era nevoie să se scuze pentru aspectul și prezența lui, nici să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aceea, cînd, după toate cîte ți-am făcut, n-ai fost În stare să mă Împuști, mi-am dat seama cum ești de fapt... - Nu sîntem toți criminali... - Să mă fi omorît În acel moment nu putea fi socotit un asasinat... Era o obligație. Dar n-ai făcut-o pentru că Îți plăcea ca eu, o ființă respingătoare de care nimeni nu s-a apropiat niciodată din voința lui, să te țină În sclavie... Cine, dacă nu eu, avea ți-o tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
subție privirea. ― Ce fel de scrisori? ― Interesante și extrem de prețioase, vă asigur. Cineva ne ajută să rezolvăm cele mai complicate cazuri. E o poveste care durează de câțiva ani. ― Nu înțeleg... ― Am să vă explic. De pildă, se comite un asasinat la Glasgow sau la Paris. Presa relatează cu lux de amănunte împrejurările crimei, publică fotografiile victimei, ale martorilor, depozițiile acestora etc: Desigur, detaliile cheie rămân în manșeta noastră. Înainte ca Poliția să facă primul pas pe una sau alta din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care le-ați gândit zile de-a rîndul? Să vă istorisesc cum ați profitat de telefonul acela întîmplător, pentru a da indicații complicilor? Să vă reamintesc cum ați leșinat oportun în fața ușii împiedicîndu-l pe șofer să fugă? Sânt sigur că asasinatul nu intra în calculele dumneavoastră, dar ați găsit o soluție promptă într-o situație imposibilă. Ce Dumnezeu, toate astea sânt prea proaspete pentru a le fi uitat. Bătrâna își ridică fața udă de lacrimi. ― Răstigniți oribil toate actele mele. Iertați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e suspectă, declară Cristescu fără s-o privească. Nu vă ascund că nici sinuciderea lui Panaitescu nu m-a convins. Vă dați seama că acum mă convinge și mai puțin. Melania Lupu articulă greu: ― Ne bănuiți de... de un dublu asasinat? Ar fi îngrozitor... Cristescu nu răspunse. Se plimba prin încăpere, cu mâinile la spate. Vedea interiorul cu alți ochi decât la prima vizită. Atunci fusese izbit de lipsa de gust, de ghiveciul ăsta de broderii, intuise obsesii de maniacă "nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am despărțit. Erau sănătoși, teferi... ― Spuneți-mi, domnule Vâlcu, vedeți vreun motiv pentru care Panaitescu ori Valerica Scurtu ― să acceptăm ipoteza cea mai tristă ― au fost uciși? Îl privea intens, fără să clipească. Bărbatul își deschise palmele. ― Știu eu... Două asasinate comise în aceeași locuință, într-un răstimp de câteva zile, firește, îți dau de gândit. Faptele sar în ochi. Și oricât de naiv aș fi, îmi este imposibil să nu stabilesc o corelație, mai precis o legătură cauzală între ele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cam suspectă... Mi-a atras însă atenția fronda constituită împotriva anchetatorului. Doamna Melania Lupu, Grigore Popa, sculptorul, Valerica Scurtu aveau buzele pecetluite. Erau dispuși să discute despre orice, să-și invectiveze chiar vecinii, dar se fereau să vehiculeze ideea de asasinat, să se acuze eventual reciproc. Normal! Unul sau celălalt, învinuiți de crimă, ar fi denunțat în cele din urmă cooperarea cu privire la tablouri. Mi-am imaginat că mobilul "sinuciderii" ca și al ciudatelor dispariții nu poate fi decât material. Era unica
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
stomatolog și crimă. ― Perfect! exclamă Vâlcu. Vreți să-mi spuneți cum dovediți toată povestea asta? Până acum n-am auzit decât supoziții. Cristescu zîmbi: ― În stomacul victimelor nu s-au găsit alimente. Accentuă: Nici urmă. Concluzia se impunea. După primul asasinat, ceilalți, alarmați, au început să ia măsuri. Încerc să-mi imaginez cu ce groază au asistat la moartea lui Panaitescu Valerica Scurtu sau Grigore Popa. Oameni trăsniți din senin, otrăviți cu cianură ― și un sugaci ar recunoaște-o după miros
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scriu, întotdeauna întreb în gol - singura bibliotecă în care îți afli răspunsurile. * Lecția pe care ne-o dă asasinul, orice asasin, este simplă și rezumă răspunsurile la multe din întrebările esențiale pe care ni le punem: un gest ucigaș, un asasinat, stă la originea înlăturării tuturor lucrurilor care ne-ar fi împiedicat să fim. Moartea fiecăruia dintre noi poartă finețea acestei mântuiri originare. * Hristosul din Bruges era un țăran care la sfârșitul secolului al VI-lea (591), ne spune Grégoire de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
la ușă, Da, domnule. Primarul se rezemă de spătarul scaunului, așteptând, cu ridurile de pe frunte adâncite din nou. Contrar prezicerilor celor rău prevestitori, nu se întâmplaseră în aceste zile nici mai multe furturi, nici mai multe violuri, nici mai multe asasinate decât înainte. Părea că, în cele din urmă, siguranța orașului nu se resimțea deloc din cauza lipsei poliției, că populația însăși, spontan sau în mod mai mult sau mai puțin organizat, luase în grija sa treburile supravegherii. Acest caz al agenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că m-aș simți jignit dacă această scrisoare ar fi citită ca un denunț, deși, pe de altă parte, poate că ar trebui să fie, întrucât, și nici asta nu știe excelența voastră, în acele zile s-a comis un asasinat exact de către persoana de care vorbesc, dar asta este o chestiune care ține de justiție, eu mă mulțumesc să-mi îndeplinesc datoria mea de patriot solicitând superioara atenție a excelenței voastre asupra unui fapt până acum ținut în secret și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la întrebări când vi le voi pune eu, Da, domnule comisar, Scrisorile dumneavoastră, repet, au fost citite cu mult interes de către destinatari, în special în punctul în care spuneți că o anumită femeie neidentificată a comis, acum patru ani, un asasinat. Nu exista nici o întrebare în frază, era doar o simplă reiterare, de aceea bărbatul rămase tăcut. Avea pe chip o expresie de confuzie, de dezorientare, nu pricepea de ce comisarul nu mergea direct la esența chestiunii în loc să piardă timpul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prin el însuși. Comisarul se prefăcu că n-a înțeles, Povestiți-ne ce știți despre această crimă, ceru el. Bărbatul își reținu impulsul de a-i aminti domnului comisar că nu asta era cel mai important în scrisoare, că episodul asasinatului, comparat cu situația din țară, era cel mai puțin important, dar nu, nu avea s-o facă, prudența îi impunea să danseze precum i se cânta, mai târziu, cu siguranță, vor schimba discul, Știu că ea a omorât un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]