2,884 matches
-
autorul român o montează cu o conștiinciozitate regizorală ce dizolvă solemnitatea cu care e îndeobște abordată sfera celebrităților. Iată cîteva mostre: „În timpul unei conferințe, Mark Twain primește un bilețel din sală în care era scris un singur cuvînt: «Tîmpit!». - Stimați ascultători! se adresează el imperturbabil către public. Primesc adesea scrisori, unele foarte lungi, pe care autorii uită să le semneze. Azi, însă, pentru prima dată, am primit o scrisoare fără text, dar semnată!”. Sau: „Venind o dată în taină la Paris, Voltaire
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
chitară, Nick Kuyper - contrabas) m-au făcut să devorez când coaja unor teme celebre din repertoriul jazzistic, lipsită de miezul unor personalizări ritmice ori armonice, când mierea lor, jam-session-ul mijlocit de ele și, astfel, să constat împlinirea și nu destrămarea ascultătorului. În general, trupele de jazz-rock americane dezvoltă traiecte analoge: intră în viața muzicală "mușcând", nu din potențialul ci din zestrea ei, ca dintr-un bun ce e musai să fie consumat, se așază apoi temeinic la ospățul oferit de către moda
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
-l mîngîiați, ca să nu fie doborît de prea multă mîhnire. 8. De aceea, vă rog să vă arătați iarăși dragostea față de el; 9. căci v-am scris și cu gîndul ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteți ascultători în totul. 10. Dar pe cine iertați voi, îl iert și eu. În adevăr, ce am iertat eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în fața lui Hristos, 11. ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un cîștig de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
voit nepăsător, își mângâia mustața. Ochii mijiți însă se zbăteau în dosul pleoapelor, vrând parcă să-și ia zborul către Măriuța... Costache ședea nepăsător, cu urechea ciulită la Pâcu. Acesta, punând mâna pe ulcica cu vin, i-a liniștit pe ascultători: Stați numai să-mi ung mașinăria, că altfel mă lasă în drum când mi-ar fi lumea mai dragă și gurile voastre mai căscate... hă, hă, hă. După ce a tras de dușcă ce se mai găsea în ulcică, a reînceput
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de umbra ungherului ascultau uitați de sine spusele Pâcului. O scurtă pauză bine potrivită de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin și a gustat din ea pe îndelete. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut, a reluat firul poveștii: Măi, și a cincea zi, minune mare! Mă trezesc cu geamurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
foarte umani, fideli prerogativelor lor. Oamenii aceștia nu vor accepta ușor decizia lui, atunci când o va lua, în sfârșit, în problema dramei balansului, care se juca până la finalul său încă neprecizat, pierdut în meandrele din ce în ce mai îndepărtate ale timpului. Văzu că ascultătorii își cam pierd răbdarea. Ochii se întorceau involuntar către harta timpului și mai mulți oameni își priveau neliniștiți ceasurile. În mare grabă, Hedrock se retrase din camera cu pardoseala ei energetică aproape invizibilă. Vederea acelei pendule putea avea efectul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de zile tovarășu’ Năstase, băiat bun, nimic de zis, dar fără studii, depășit complet de evenimente. După ce bătrânul îi oferise „cu dragă inimă” întregul program de seară, Căpuștean l-a aranjat peste tot, și mai ales unde trebuie. Așa că „dragii ascultători” se delectau de-acum numai cu vocea noului crainic, cam ascuțită, cam agresivă, mai cu seamă când transmitea cronica sportivă a orașului. Dar știa să adopte și tonul vătuit, modulația gravă, ușor sentimentală. Că material era din belșug! Mircea Căpuștean
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
plonjat nevrotic în timp. Cum spune Ioana Măgură Bernard despre emisiunea „Metronom“ a lui Cornel Chiriac: „Nu cred că între 1969 și 1975 a existat vreun tânăr amator de muzică pop, în România, care să nu se fi numărat printre ascultătorii săi“. Nu doar pop, ci și rock, folk, jazz. Eram cu sutele de mii. Curați și frenetici, exaltați de Phoenix, Sideral, Sfinx, Roșu și Negru, bovarizând demențial cu gândul la festivalurile de la Woodstock și Isle of Wight, leșinând la Je
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
titluri, respectiv Transformation și Verse. Aceste lucrări au trezit o atenție specială prin diversitatea și noutatea unor procedee explorate în spațiile posibilităților manevrării violoncelului dincolo de limitele care-i erau atribuite încă în urmă cu două-trei decenii. În planul efectului la ascultător, muzica lui Tomasz Skweres are desfășurarea care mi-a sugerat o reîntoarcere, dar la o altă luminiscență, la lumea partitelor din epoca în care lumea muzicală a occidentului era dominată de teoria afectelor. În varianta interpretativă dată de Tomasz Skweres
Un violoncelist de excep?ie by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83405_a_84730]
-
Eu am văzut aici una dintre creațiile care au importanța lor în muzica contemporană, prin proporții și elansări, printr-un imaginar interesant și prin conținutul viu și fremătător al acelui dialog fără cuvinte care se stabilește între compozitor, virtuoz și ascultător. Un moment care pentru mine a reprezentat o surpriză majoră, de natura celor despre care se spune că nu au fost încă văzute și nici auzite, a fost, în interpretarea absolut excep- țională a violon- celistului Tomasz Skweres, piesa Chant
Un violoncelist de excep?ie by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83405_a_84730]
-
de Johannes Berauer. Johannes Berauer este o personalitate bine cunoscută în mass media muzicală internațională de vârf . Setul său compozițional este bogat, una dintre creațiile sale, muzica pentru Linzer Klangwolke, o producție multi media, reunind, în 2008, 95 000 de ascultători. Chant 3 este o pagină de o complexitate de timbruri și sonorități și de o vibrație evocativă și emoțională impresionantă. Ceea ce m-a emoționat a fost faptul că violoncelul suna realmente ca o orchestră, o orchestră compactă , cu voci soliste
Un violoncelist de excep?ie by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83405_a_84730]
-
ordinatorul cum să devină un meșteșugar priceput? Parte din această dibăcie aparține programatorului, care poate să fie sau nu un muzician. Restul sunt simple definiții. DARIA (ca și de alte lucrări recente) este o muzică stranie, chiar și pentru un ascultător avizat. Vocabularul, sintaxa, forma - toate sunt insolite, venite parcă din altă lume. Este aceasta lumea lui DISSCO? DISSCO este bazat pe un algoritm care apreciază ce operații similare se pot aplica diferitelor nivele temporale, de la vibrațiile generatoare de înălțimi și
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
dintre ele pune stăpânire pe cealaltă. 3. Când ceea ce ați văzut sau auzit poate fi transformat în poveste, nimeni nu vă poate interzice s-o faceți. (...) 5. Peisajul unei țări străine poate fi descris, al patriei se povestește. 6. Povestitorul, ascultătorul și eroul unei povestiri sunt coproprietari. 7. Corpul ne aparține altfel decât un obiect: trebuie povestit.”
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]
-
pentru mine, din prefață explicativa a autorului, dacă în acest lung răstimp le-a strîns cu bună-stiintă, pentru a alcătui cîndva un volum, ori dacă inițial le adună pentru plăcerea să, pentru ca mai tîrziu să decidă că ele își așteaptă ascultători. Și cum să aduni într-o carte povestiri al căror principal merit, precum și trăsătură comună, este ca ți-au plăcut? Că sînt frumoase? Orice ambiție sau efort de sistematizare sînt inevitabile vane, sortite eșecului, contestării. Multe dintre istorisiri se suprapun
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
autorului, precum un țăran, de care avem nevoie ca să ne lucreze pămîntul, sau un brutar, care ne coace pîinea. Povestitorul trăiește sub semnul Șeherazadei, evident, nu întîmplător o făptura feminină, plină de grație și de blîndețe, dar totodată prizoniera unui ascultător vorace, gata oricînd să o ucidă. A povesti este, astfel, echivalent cu un act atît de iubire posesiva, cît și cu exercițiu de supraviețuire. Poate de aceea este modelul narativ atît de util și de adecvat unei teorii neurobiologice. Urmînd
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
avea răgaz decît să bea un pahar de apă între două basme și două valuri. Povestașul nu se poate opri niciodată, pentru ca, spre deosebire de Șeherazada, care știe ce i se va întîmpla și nu face decît să amîne, oceanul rămîne un ascultător mut și misterios. Dar tocmai de aceea mai periculos. Ascultăm povești și devenim, fiecare din noi, un potențial tiran, gata să-l nimicească pe povestașul amuțit. Pentru că ne plac atît de mult încît le vrem fără sfîrșit? Sau pentru că, așa cum
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
interzise, fac parte din universul inițiatic al adolescentului care a avut curajul să treacă bariera vieții cotidiene. Tabuurile sunt încălcate prin căderea în transă, indusă de vraja personajului al cărui nume Van Morrison îl pronunță, pe discul original, Madame Joy. Ascultătorul însuși devine parte a aceleiași magii, de la primele versuri, în care straniul erou se impune ca o apariție miraculoasă pe mizera stradă irlandeză: „Down on Cypress Avenue / With a child-like vision leaping into view/ Clicking, clacking of the high-heeled shoe
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
care nu era totuși un simplu colportor. El rotunjea știrile, le dădea aspectul unor ficțiuni, le prevedea cu o poantă și cu o sociologie, transformîndu-le în documente pentru uzul intelectualului, știind cu toate acestea să retragă orice aparat filozofic când ascultătorul gusta anecdota simplă. În consecință, Smărăndache răspunse că Conțescu s-a făcut sănătos "subit" și a plecat în explorație științifică în munți. Despre Ioanide spuse că construiește un templu pentru la Venus bête (cum ajunsese această știre la urechea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cădea în mână, ar fi pierduți. Astfel, somnambulul nu se menține pe marginea acoperișului decât fiindcă doarme. Îndată ce-l deștepți, șovăie și se prăbușește. Ei au asupra oamenilor din comun o eficiență extraordinară. Clișeele lor, gramatica dubioasă, platitudinea fac pe ascultători să caște gura. Ei n-au "delicateța" oamenilor educați: atacă năprasnic pe adversari, cu o pornire de ură sinceră, sau părând astfel, care place. Eu, chiar după ce prin examen critic mi-am simplificat limbajul, nu fac, vorbind, aceeași impresie, sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau părând astfel, care place. Eu, chiar după ce prin examen critic mi-am simplificat limbajul, nu fac, vorbind, aceeași impresie, sunt privit cu nedumerire și îndoială. Îndată ce vine Cioarec după mine și spune exact aceleași lucruri mai prost, mai confuz, ascultătorii sunt în delir. Le place Cioarec în sine, îl simt al lor, n-au sentimentul a fi depășiți. Eu însă inspir respect șefilor, îi neliniștesc prin "spiritualitatea" mea, cum zic ei fără să înțeleagă perfect sensul acestui cuvânt. De aceea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pot fi oricând incluse în seria eseurilor călinesciene, precum paginile despre "idilicul rural" (hiperbola e a inteligenței!), unde se joacă un spectacol al paradoxurilor imprevizibile, insolite. "Bietul Ioanide" călinescianizează, dacă se poate spune așa, inventîndu-și un interlocutor sau căutîndu-l printre "ascultători" (vorbindu-i Erminiei ca și când ar redacta un tratat de "erotologie"; glosând despre câinele său Ștolț, cu amare observații preluate, parcă, din reflecțiile "mizantropului" etc.). Ca și în cazul parodiei (o asociere anapoda a unor elemente definitorii în ordine morală), "mimul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sînt vînzător. Lanark se așeză pe un scaun din apropierea focului. Tonul vocii lui Grant îl jignise. Era tare, pătrunzător și, evident, obișnuit să se adreseze mulțimii fără ajutorul echipamentului care le permite oamenilor să vorbească încet în fața a milioane de ascultători. — Unde-i Polifemus? întrebă Lanark. — îîm? — Am auzit că o persoană pe care o cheamă Polifemus e aici. Grant rînji și zise: Aici sînt. Smollet îmi spune așa. — De ce? — Polifemus era un căpcăun cu un singur ochi dintr-o veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
capete se aplecară, dar nimeni nu-i răspunse. Apoi reluă: — Ei bine, v-o spun eu: mânia divină e cea care vă lovește acum și, dacă se întâmplă așa, e din cauza păcatelor voastre. Cu pași înceți, începu să treacă pe dinaintea ascultătorilor săi adunați în cerc, privindu-i în față pe fiecare în parte. Nici unul nu reuși să-i susțină privirea. — V-ați tăvălit până ieri prin noroiul viciilor voastre, ați petrecut, ați furat, v-ați dedat la plăceri, ați omorât, ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ridicând ironic din sprâncene. Divicone reluă energic: — Numai când nu aveam încotro! Eudoxiu nu era un vărsător de sânge, ci un răzbunător al celor asupriți. De altfel, mulți dintre cei care îl urmează sunt creștini devotați. Văzând zâmbetele ironice ale ascultătorilor, se înfierbântă: — Da, așa e, vă spun. Dacă ați ști pe câți i-am botezat eu! N-aveți idee câtă credință și câtă sete de dreptate se găsește la oamenii aceia. Singurul lor păcat, dacă se poate numi așa, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aliații lor, cu mai multe amănunte decât cele istorisite în fața lui Flavius Etius. înfierbântat de cele ce istorisea, făcea mereu câțiva pași, ba încoace, ba încolo. Sebastianus fu izbit de elocvența sa și constată că ea părea să atingă inima ascultătorilor săi, pe ale căror chipuri se putea lesne citi o emoție tot mai mare: povesti despre ostaticii masacrați în Tungria, despre copilele pe care turingienii, după ce le violaseră, le spintecaseră, legându-le de doi cai ce alergau în direcții opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]