3,212 matches
-
ciobită a fântânii de la Arhitectură, din care țâșnește o umbră de apă. Termometrul electronic arată un exces de grade Celsius care te face să blestemi ideea ciobanului Bucur de a se stabili pe malul Dâmboviței, și nu în inima Carpaților. Asfaltul este moale și vâscos, aerul lichid. Florăresele vântură apa murdară din fântână cu căldări de plastic roșu aprins. Varul alb dat pe inscripțiile de pe clădirea Universității a căpătat nuanțe incadescente, ca și cum ar fi fost ars cu napalm. Richard, un student
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
face apariția venind dinspre Universitate. Nimic neobișnuit pentru o zi caniculară, în centrul Micului Paris. Spre deosebire de ceilalți, el poartă pe umărul drept o cruce grea, de fier forjat. Capătul smuls din pământ lasă o urmă vizibilă în carnea neagră a asfaltului. E însoțit de alți doi mici vagabonzi, care aleargă brownian în jurul său, ca doi pești piloți în jurul unui rechin. Tabloul în sine conține ceva din abjecția străzii Evului Mediu, este dezgustător și magnific în același timp. Omul cu crucea traversează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să râdă în hohote, eliberându-se de imaginea grea ce se lipește pe retină. Omul cu crucea s-a oprit brusc chiar lângă ei. Micuții piloți zdrențăroși s-au repliat cuminți în spatele său. Crucea este aruncată dintr-o zmucitură pe asfaltul moale. Rămâne încrustată acolo, alături de mucuri de țigară și petale rupte din florile venite par avion din nordul Europei. "Ce vrei, nenea, ce vrei? Vrei să te bați cu mine?", întreabă sacadat creatura canalelor și a nepăsării noastre. "Vezi bă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
face cruce, taximetriștii se prefac că vorbesc în stațiile lor de emisie-recepție cu luminițe strident colorate. Se aud vocile sparte, distruse de cafea-filtru, ale celor de la dispecerat. Zeroo opt unu cheamă Zeroo opt doi, se audeee? Crucea este ridicată din asfalt și aburcată iarăși pe umăr. Richard își face în sfârșit apariția. Simte nevoia să facă conversație politicoasă, începem să discutăm despre vreme. Într-adevăr, îi răspund, pare a fi mult mai răcoare, poate vom avea și șansa unei ploi de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în clipa când dau să mă scarpin la ochi și simt că n-am ochelari, fără să mă mai pot controla, încep să scot niște scheunături deznădăjduite. Chiar atunci se aud de undeva din față niște pași și tocănituri pe asfalt. Strig e cineva acolo și o voce de bărbat spune doamnă fiți atentă să nu cădeți dobitocii ăștia n-au pus nimic și-i un șanț descoperit. Strig domnule am căzut sunt în groapă și întreb n-aveți cumva o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
țipenie de om. Pipăim sacoșa și jumătatea de mortăciune, până când, foarte repede, ne luminăm: din cauză că am îndesat capul porcului cât am putut pentru ca nu cumva să se vadă, o parte din pulpă ieșise afară. Normal că piciorul atârnă și zgreapțănă asfaltul cu copita în urma noastră. Săltăm sacoșa cât putem de sus, cu brațele îndoite și bicepșii încordați, o cotim pe Loga aproape la trap și intrăm pe poartă ca două gladiatoare în triumf. Pentru că tema amintirilor mele e doar cărăușitul în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu cu o chinezoaică. Orbecăi pe Triumfului, mă împiedic de vreo două ori pe Eroilor, gata să-mi rup gâtul, intru în sensul giratoriu fără să mă asigur, iar o Dacie aproape dă peste mine. Frânează brusc, roțile scrâșnesc pe asfalt, șoferul deschide portiera, iese turbat din mașină și începe să urle ești chioară cucoană vrei să mă nenorocești în aia mă-tii. Stau încremenită, cu creierii goliți, orbită de faruri, cu lentilele aburite, fără să pot spune nimic. După ce se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu vremea am învățat să-i deosebesc, conferindu-le în sinea mea porecle, ba chiar și sumare portrete fizico-sociale. Toți cei care o căutau aveau ceva în comun: un glas de bărbat sigur pe el, cu picioarele bine înfipte în asfalt și diploma de bacalaureat în buzunar, ba chiar și o facultate gen utilaj tehnologic, îmbunătățiri funciare, poate chiar un „Ștefan Gheorghiu“. Era clar că, dincolo de pereții blocului nostru, în clipele incerte ale amurgului, Flutur Veronica renăștea misterios sub forma unei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pași mărunți și nesiguri s-a îndreptat într-acolo. Ca un făcut, și aici era lume multă, nerăbdătoare să prindă un loc în tramvaiele care soseau. Între timp, soarele trecuse bine de cumpăna zilei încălzind cu multă dărnicie aerul și asfaltul. Lui Dumitru Dascălu i se făcuse cald și îl încerca o stare de oboseală, mai ales în picioare, și de ușoară amețeală. A început să caute cu privirea un loc unde s-ar putea așeza să se odihnească puțin. O
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
n-a fost ? ; 9. Proba de microfon ; 10. Croaziera. Portrete, dialoguri și relatări Nae Caranfil Cel mai bun film al lui Nae Caranfil rămâne, după gustul meu, primul : E pericoloso sporgersi. Capitalismul l-a prins cu o temă cam rasolită (Asfalt tango), dar și cu o teză de nota 10 (Filantropica). și culmea ! întoarcerea sa în timp (secolul al XIX-lea), într-o altă geografie (Italia) și altă literatură (franceză), în Dolce farniente, i-a ieșit mai vie, zic eu, decât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai lipsește o anumită căldură față de personajele sale ; poate că această căldură (pe care a avut-o și pe care o are încă Dan Pița vezi Pepe și Fifi) implică însă, în mod necesar, renunțarea la pitoresc. Purgatoriu pe roți Asfalt tango, filmulețul lui Nae Caranfil, este în primul rând o reușită managerială (lista sponsorilor, lungă cât prima pagină din scenariu, cuprinde în principal ”Les films du rivage”, ”Domino Film” și ”France 3”). Amestec de dezinvoltură regizorală și schemă calculată până la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Caranfil, este în primul rând o reușită managerială (lista sponsorilor, lungă cât prima pagină din scenariu, cuprinde în principal ”Les films du rivage”, ”Domino Film” și ”France 3”). Amestec de dezinvoltură regizorală și schemă calculată până la ultima picătură de sudoare, Asfalt tango amuză, trezește din somnolența ”cinematografului de autor”, promite în paradisul comercial spre care, chipurile, ne îndreptăm, el este purgatoriul pe roți : regizorul-scenarist găsește ideea, foarte la îndemână, de altfel, a autobuzului cu pipițe, o supune testului tragic-comic al stării
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
românești și victorie ! constată (și noi odată cu el) că ea funcționează. Merci la Roumanie, câte filme nu se mai comit în numele tău !... Trecută fiind prima impresie, de încântare, începem, critici fiind, să ne punem întrebări. Dacă Nae Caranfil consideră acest Asfalt tango un simplu intermezzo în cariera sa de regizor (mic exercițiu 100% comercial), atunci este bine : vom trece cu vederea inconsistența multor personaje, felul acesta foarte serie B de a trata psihologiile pentru a câștiga în altă parte. (Asfaltul seamănă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
acest Asfalt tango un simplu intermezzo în cariera sa de regizor (mic exercițiu 100% comercial), atunci este bine : vom trece cu vederea inconsistența multor personaje, felul acesta foarte serie B de a trata psihologiile pentru a câștiga în altă parte. (Asfaltul seamănă cu acele comedioare italienești de prin anii 60, numai că acelea debordau de o vitalitate deloc contrafăcută și de personaje ce aprindeau ecranul !) Superficialitatea, subțirimea filmului se justifică în acest caz prin asumarea condiției de divertisment fără pretenții. Dacă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
filmului, Rampling șarjează, iar Diaconu, pierdut printre penele acelui boa alb ce s-ar vrea simbolic (amărâtul de român care și lasă fulgii în confruntarea cu femeia-rechin capitalistă !), uită și el cum e să fii mare actor Una peste alta, Asfalt tango este aidoma autobuzului din film : cam prăfuit, cam solicitat, dar vesel nevoie mare și mergând neabătut spre Europa. Ale noastre tinere la Paris învață... Eu sunt Adam! (Dumnezeu se împușcă) Ultimul film al lui Dan Pița, Eu sunt Adam
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mișcare era ideală pentru a povesti Marfa și banii road-movie dramatic, un fel de Reconstituirea 30 ans apres, așa cum dispozitivul clasic convine de minune Filantropicii basm ironic, un Prinț și cerșetor care se-uită-la PRO-TV. Ca film, Filantropica este mult peste Asfalt tango ; ca problematică, e mult mai incitant decât Dolce far niente, iar ca miză, e mult peste E pericoloso sporgersi ; în orice caz, dacă putem discuta cum stă Filantropica față de filmul de debut, un lucru pare evident : cu acest ultim
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
titlu, Caranfil reușește să iasă din sfera sentimental-privată, cu un scenariu-perfect-ca de ceasornic, și, ajutat și de exercițiul de impersonalizare literară din Dolce far niente, să se aventureze cu succes în zona comicului social, pe care-l cam rasolise în Asfalt tango. Filantropica este în același timp un divertisment popular, un film subversiv și un (paradoxal) manifest de autor, acela prin care demonstrezi că poți face cinema de calitate fără a-ți pierde publicul sau individualitatea. Deportări, debarcări etc. Train de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lui Avram Iancu - ucis mișelește de către honvezii lui Hatvani, martirul Ion Buteanu - prefectul Zarandului - spânzurat la 23 mai 1849 din ordinul aceluiași Hatvani. Din Abrud începem să urcăm spre exploatarea de la Roșia Poieni. Panțele devin tot mai abrupte, se termină asfaltul și continuăm să urcăm pe un drum acoperit cu piatră spartă. încep să apară din loc în loc, mici iazuri numite de către localnici ,,tăuri” a caror apa era folosită în vechime la punerea în mișcare, prin cădere gravitațională, a șteampurilor (instalații
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
chiar sub poala muntelui, două buldozere intră fără milă în niște vile vechi, frumoase încă. Am auzit că toată poala muntelui va rămîne liberă, să aibă copiii orașului un loc al lor, să nu mai fie "generația de calorifer și asfalt". Dar nu-mi prea vine să cred; e prea frumos locul și prea în centru, să nu se găsească destui care să ceară și tot destui care să aprobe construirea de blocuri ori de vile aici... Că-n fond, copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nasturii bluzei subțiri, sub care, într-o venă de pe sînul stîng, inima ei își trăda neliniștea. Am bruscat-o", gîndesc înfiorat, aproape dezgustat, pătrunzînd între blocurile îngrămădite ale Cartierului de Nord, în care verdeața a fost înghițită de beton și asfalt, iar șoseaua-ți urlă sub fereastră, că te întrebi dacă proiectanții au avut și cap, sau capul lor era preocupat doar de vilele de sub munte?! Nu-i oare cazul ca muncitorii din Combinatul Chimic "Valea Brândușelor", "beneficiari" ai noilor cartiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rar în filmul romînesc, mai rar decît filmele bune : Jean Georgescu îl avea ; Gopo la fel ; Caranfil îl are, dar nu mulți alții. Nici Hollywood-ul nu-l mai are. Nemescu îl avea. E în imaginea gheizerelor care țîșnesc orgasmic din asfaltul fierbinte la trecerea fiicei șefului de gară (Maria Dinulescu) și a americanului ei (Jamie Elman) ; sau, mai devreme, cînd rămîn pentru prima dată singuri într-o cameră și, dincolo de fereastră, noaptea începe să pulseze în ritmul dorinței lor ; sau, și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
plâng și am spus iarăși că este mâna lui Dumnezeu care ne conduce, în timp ce fratele Emil mi-a spus că am ajuns deja la 100 km/h (în condiții de ceață și vizibilitate aproape zero și cu mașina care atingea asfaltul de prea multă greutate). De abia mă țineam după ,,El”! Fratele Emil mi-a spus să aprind faza lungă pentru a vedea numărul de înmatriculare. Când am aprins faza lungă, ,,ghidul” nostru a aprins luminile de avarie, intermitente, care ne
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
făcut să ne hotărâm. Cert este că în luna mai, într-o dimineață de luni, Liviu mi-a trasat sarcina să mă ocup de problemele administrative legate de expediție. Și ne-am hotărât cu timiditate și spaimă să alegem calea asfaltului. Din mai multe motive, care până în momentul de față, cu toate „dezavantajele” - dacă poate fi vorba de ele - se pare a fi minunată. Punându-mi în mână banii pentru taxe, asigurări, vize, drumuri etc. și trasându-mi sarcina stresului obținerii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și noi plinul. Cam 80% din transportul de marfa în Brazilia se face cu camioane uriașe, de tipul celor văzute prin filmele americane. Șoselele sunt în general bune și, deși temperaturile trec adesea de 50 de grade (și la nivelul asfaltului ating și 70 de grade), asfaltul e bine executat, nu se topește, roțile nu se afundă așa cum se întâmplă cu roțile mașinilor și tălpile pantofilor în București la 30 de grade! Călătorind non-stop, în această țară cât un continent există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
transportul de marfa în Brazilia se face cu camioane uriașe, de tipul celor văzute prin filmele americane. Șoselele sunt în general bune și, deși temperaturile trec adesea de 50 de grade (și la nivelul asfaltului ating și 70 de grade), asfaltul e bine executat, nu se topește, roțile nu se afundă așa cum se întâmplă cu roțile mașinilor și tălpile pantofilor în București la 30 de grade! Călătorind non-stop, în această țară cât un continent există o întreagă infrastructură la dispoziția șoferilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]