2,645 matches
-
a învins Austria în Războiul de Șase Săptămâni, iar înfrângerea nu a făcut decât să sublinieze încă o dată slăbiciunea imperiului. Negocierile dintre îpărat și liderii maghiari au avut ca rezultat semnarea Compromisului din 1867, care a dus la crearea Imperiului Austro-Ungar.
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
se face cu „filo" și cu haveze cu discuri. În această zonă calcarele cristaline marmoreene au o dezvoltare maximă și apar în formă masivă în culori albe, cenușii și roz: Din această marmură s-au realizat multe construcții în Imperiul Austro-Ungar, între care și "Palatul Băncilor" din Viena. Marmura de Rușchița a fost folosită și pentru a resatura Domul din Milano. Tot cu marmură de Rușchița au fost realizate edificii publice, ca Parlamentul din Budapesta, sediul BBC din Mannheim, Palatul Parlamentului
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
prinț regent, 1887-1908) mai târziu că tar (1908-1918). De asemenea, a fost autor, botanist, entomolog și filatelist. Ferdinand s-a născut la Viena, ca prinț Koháry, ramura a familiei ducale de Saxa-Coburg-Gotha. A crescut în mediul cosmopolit al înaltei nobilimi austro-ungare și pe domeniile ancestrale ale familiei din Slovacia și Germania. Fiu al prințului August de Saxa-Coburg-Gotha și a soției sale, Clémentine de Orléans, fiica regelui Ludovic-Filip I al Franței, Ferdinand a fost nepotul Ducelui Ernest I de Saxa-Coburg-Gotha și al
Ferdinand I al Bulgariei () [Corola-website/Science/327280_a_328609]
-
Istoria politică a României sub domnia lui Carol I”, în iunie 1886 bulgarii (prin cneazul Alexandru de Battenberg) i-au cerut oficial Regelui Carol I constituirea unei Confederații româno - bulgare sub sceptrul său, în forma unei monarhii dualiste de tip austro-ungar, care să fie o federație cu guverne separate, dar cu comandă militară unică în caz de război. Unirea României și Bulgariei, sub sceptrul lui Carol I, a fost pregătită în detaliu între 1886 și 1887. Ca urmare, Rusia, care își
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
care au luat parte în Revoluția Maghiară din 1848 și a fost amplasat un monument dedicat latinității. Au fost înființate clase cu limba de predare română în o parte din instituțiile de învățământ construite în dualism, iar în locul institutului militar austro-ungar a fost creat cu ajutorul ministerului din București Liceul Militar "Mihai Viteazul". Teatrul Național înființat în 1947 sub denumirea de Teatrul Secuiesc (în ) doar în limba maghiară, institutul a devenit intercultural în 1962, odată cu fondarea companiei române și mutarea într-o
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
(în ebraică:הקרע ביהדות הונגריה, în maghiară: Az ortodox-neológ szakadás, în idiș: די טיילונג אין אונגארן ,Di Taylung in Ungarn) a fost procesul de sciziune din rândurile colectivității evreiești din Regatul Ungariei (atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) între anii 1869-1871, în urma încercării nereușite de întemeiere a unei organizații reprezentative a tuturor evreilor, care să fie recunoscută ca atare de către autorități. Congresul de întemeiere a noii organizații s-a întrunit în umbra disputei de ani de zile dintre
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
întregul Imperiu Rus. Democrația națională a lui Roman Dmowski a devenit liderul dreptului de adoptare a unei doctrine care combina naționalismul cu ostilitatea față de evrei și de alte minorități. După Primul Război Mondial și după prăbușirea Imperiului Rus, German și Austro-Ungar, Polonia a devenit o republică independentă. Cu toate acestea, poziția geografică a Poloniei între Germania și Rusia a însemnat foarte mult și a dus la pierderi umane și materiale pentru polonezi între 1914 și 1918. Războiul a împărțit rândurile celor
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
și a schimbat puterea politică în interesul de a elibera Bosnia. Acești patrioți doreau eliberarea Sangeacului de la Novibazar și a Bosniei și Herțegovinei de subjugatul otoman. Relațiile dintre Șerbia și Austro-Ungaria s-au deteriorat treptat. Prin 1907, ministrul de externe austro-ungar Alois Aehrenthal a început conceperea unui plan pentru a consolida poziția Austro-Ungariei în Bosnia-Herțegovina, prin anexare. Oportunitatea să a venit sub forma unei scrisori de la ministrul de externe rus Alexander Izvolsky și bine cunoscută lor întâlnirea la Castelul Buchlov în
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]
-
a început la Ros Hașana Anul nou evreiesc 5684 . Rabinul a fost cunoscut și ca întemeietor al ieșivei "Hahmey Lublin" în anul 1930. Yehuda Meir Shapira s-a născut în 1887 la Suceava, Bucovina, în vremea aceea parte a Imperiului Austro-Ungar într-o familie de evrei foarte evlavioși. Tatăl său era rabinul Yacov Shimshon Shapira, unul din descendenții rabinului Pinhas Shapira din Korec. Mama sa, Margalit, urmașa a unui vestit învățat evreu din Franța medievală, (Itzhak Behor Shor), era fiica rabinului
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
este un lăcaș de cult din Oravița (județul Caraș-Severin), construit între anii 1781-1784. Biserica este înregistrată pe noua listă a monumentelor istorice având . Înființarea acestei biserici este strâns legată de istoria orașului care în trecutul îndepărtat a fost sub stăpânire austro-ungară. Primele începuturi ale Oraviței sunt conjugate cu tendințele de dezvoltare a mineritului încă din vremea romanilor, fiindcă subsolul Oraviței era bogat în aur și aramă. Minele de aramă au fost exploatate atât de turci cât și de austrieci. În anul
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
născut în 1892, într-o familie originară din Apuseni, dar implicată activ în viața politică și culturală a românilor mureșeni. A absolvit studiile comerciale, însă în condițiile izbucnirii primului război mondial a fost activat în 1915 ca ofițer în Armata Austro-Ungară. La mai puțin de doi ani de la acel moment, a trecut Carpații și a fost integrat ca ofițer în armata română. În 1920 a fost trecut în corpul jandarmeriei române cu gradul de căpitan, iar între 1934-1937, Motora - avansat maior
Sabin Motora () [Corola-website/Science/330179_a_331508]
-
ferate. Din punct de vedere strategic, zona prezenta interes, aici fiind posibilă organizarea unei apărări pe termen lung. În Polesie și Volânia învecinată nu exista niciun centru urban important. Zona de sud a țării, care era o parte a Galiției austro-ungară, era cea mai puternic dezvoltată, cu o mare densitate a căilor ferate, centre industriale în plină dezvoltare și o agricultură bine dezvoltată în Podolia. În această zonă se afla Lwów, unul dintre cele mai importante centre urbane ale Poloniei interbelice
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
a trupelor române din Transilvania la sfârșitul lui noiembrie 1916. Pe 27 august 1916 trei armate române au trecut la atac traversând Carpații Meridionali, după care au intrat în Transilvania. Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Rușii au deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar acești militari nu au fost aprovizionați corespunzător. Comitele (prefectul
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]
-
au proclamat unificarea în orașul Plovdiv. Rumelia Orientala, regiune cu populație majoritar bulgară, era o construcție artificială realizată la Congresul de la Berlin cu șapte ani în urmă. Unificarea a avut loc împotriva voinței Marilor Puteri, inclusiv celei a Rusiei. Imperiul Austro-Ungar își extindea influență în Balcani și s-a opus. Vecinul Bulgariei de la vest, Șerbia, se temea că acest stat mare ar putea să-i reducă forță poziției sale în regiune. Regele sârb Milan I era și iritat de faptul ca
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
bătut joc de autoritățile conservatoare precum și de moralitatea ambiguă a orășeanului în stilul bombastic al Tinerei Polonii. Datorită acestora, și-a creat o reputație de „copil teribil” al literaturii poloneze. La izbucnirea primului război mondial, Żeleński fost recrutat în armata austro-ungară și a servit ca medic la trupele de geniști ai căilor ferate. După război, s-a întors în Polonia și în anul 1922, s-a mutat la Varșovia. El nu a revenit la practica lui medicală, ci sa concentrat în
Tadeusz Boy-Żeleński () [Corola-website/Science/330462_a_331791]
-
sumă de bani din partea Elveției, și printr-o subvenție din partea regelui Carol I al României. De la locuința sa din această clădire a fost arestat în 27 august 1916 protopopul Ion Bălan (mai apoi episcop), sub acuzația de a fi spion austro-ungar. De față la arestarea sa a fost arhiepiscopul Netzhammer, care a relatat situația în memoriile sale. Referatul întocmit în urma analizei probelor ridicate cu ocazia percheziției arată că a fost găsită „o carte poștală dela [sic] consulatul austro-ungar, prin care el
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
a fi spion austro-ungar. De față la arestarea sa a fost arhiepiscopul Netzhammer, care a relatat situația în memoriile sale. Referatul întocmit în urma analizei probelor ridicate cu ocazia percheziției arată că a fost găsită „o carte poștală dela [sic] consulatul austro-ungar, prin care el este invitat să se prezinte la acest consulat; nu se spune cauza pentru care e chemat. Celelalte scrisori nu conțin nimic ce ar interesa Siguranța Statului.” În pofida protestului unor intelectuali adresat primului ministru, protopopul Bălan a fost
Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București () [Corola-website/Science/329096_a_330425]
-
și Ucraina și Belarus, pe de altă parte, corespund cu oarecare aproximație Liniei Curzon. La sfârșitul Primului Război Mondial, Aliații au fost de acord că reînființarea unui stat independent polonez trebuie realizată prin unirea teritoriilor care fuseseră parte ale fostelor imperii Rus, Austro-Ungar și German. Unul dintre cele 14 puncte ale Președintelui Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, prevedea crearea unui stat polonez independent, care să includă teritoriile locuite în majoritate de polonezi, care să asigure un acces liber și sigur la mare. Articolul 87 al
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
ministrului britanic de externe. Propunerile lui Curzon din iulie 1920 difereau de cele din decembrie 1919 prin două puncte semnificative. Nota din decembrie nu conținea nicio referință la Galiția, de vreme ce la acea vreme ea mai făcea încă parte din Imperiul Austro-Ungar și nu din cel Rus și nici la disputa polonezo-lituaniană asupra regiunii Vilnius, deoarece aceste frontiere erau demarcate la acele vremuri prin Linia Foch. Nota din iulie 1920 încerca să rezolve disputa polono-lituaniană prin menționarea unei linii de demarcație care
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
prosperitatea ei nu a durat la infinit. Declinul orașului a fost grăbit de războaie și politică care au condus la împărțirea Poloniei la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Până în momentul de restaurare arhitecturală propusă pentru Sukiennice în 1870 sub dominația Austro-Ungară, o mare parte din centrul istoric al orașului s-a distrus. Cu toate acestea, o schimbare politică pentru Regatul Galiției și Lodomeriei a inaugurat într-o renaștere locală din cauza Adunării legislativă nou înființate sau Sejm-ului local. Renovarea cu succes a
Sukiennice () [Corola-website/Science/329231_a_330560]
-
picturi. În 1794, armatele lui Tadeusz Kościuszko s-au adunat să apere Polonia împotriva împărțirii străine. Revolta lui Kościuszko s-a încheiat cu înfrângerea lor, și în 1795 Polonia a fost dezmembrată, după care Cracovia a devenit parte a Imperiului Austro-Ungar. În ciuda acestor evoluții politice, Cracovia într-un anumit sens a rămas important pentru patrioții polonezi. Multe monumente culturale ale orașului au devenit monumente naționale și singura reprezentare a identității naționale pentru secolul următor. În secolul al XIX-lea, împăratul austriac
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
opere de artă originale, ce urmau a fi publicate în enciclopedia de 24 de volume inițiată și sponsorizată de către Prințul Rudolf al Austriei (Kronprinzenwerk). A fost un proiect important, tipărit în limba germană și maghiară între 1886-1902, cu titlul „"Monarhia Austro-Ungară în Lume și Pictură"” . Volumele ulterioare au fost publicate mult timp după moartea lui Rudolf, din ianuarie 1889. Ajdukiewicz a pictat , pentru enciclopedie, panouri reprezentând diferite naționalități, grupuri etnice și minorități din Austro-Ungaria. El a creat, de asemenea, o serie
Zygmunt Ajdukiewicz () [Corola-website/Science/329280_a_330609]
-
mic atelier de reparații. Acesta a fost mutat în anul 1867 la Galați, unde a fost construit Arsenalul Marinei Militare. Inițial, au fost construite șlepuri și șalupe, iar în anul 1907 au fost asamblate monitoare fabricate la Trieste în Imperiul Austro-Ungar. Industria aeronautică din România a fost înființată odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. După Primul Război Mondial
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
până a fost cucerita de Imperiul Otoman în secolul XV. În perioada ocupației otomane, Sângeacul Novi Pazar făcea parte din Pasalâcul Bosnia, ulterior fiind încorporat în Provincia otomană Kosovo în 1878. Congresul de la Berlin din 1878 a permis garnizoanelor militare austro-ungare să fie plasate în Sandžak unde au rămas până în 1909. În octombrie 1912, Sandžak a fost ocupat de trupele sârbe și muntenegrene în Primul Război Balcanic, iar teritoriul a fost împărțit între Regatele Șerbiei și Muntenegrului. Mulți bosniaci și albanezi
Sandžak () [Corola-website/Science/329317_a_330646]
-
1943 cu Lucia Stroescu Viitorul poet Ion Șugariu se naște în 6 iunie 1914, fiind primul copil din șase al familiei Ion și Floarea Șugar, mineri-aurari de confesiune greco-catolică, în satul Băița, comitatul Maramureș (Máramoros), la acea dată sub administrație austro-ungară. Autoritățile îi eliberează certificatul de botez pe numele de Sugár János, conform politicii de maghiarizare susținută de către stat. Mai târziu, poetul va obține, la data de 24 iunie 1936, prin decizia Ministerului de Justiție din România, schimbarea oficială a numelui
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]