3,856 matches
-
trotuarul din Ruili, ea Îi răspunsese contribuind cu 50% din acțiunea fizică de frecare. De ce această schimbare bruscă? Privirea pe care i-o aruncase Marlena fusese Însă o privire plină de groază și rușine. Și ea se număra printre pasagerii autocarului care Începuseră să resimtă crampele dizenteriei care se pregătea să-și facă ieșirea triumfală și inexorabilă. Cum ar fi putut să-i spună, mai ales În fața lui Esmé, motivul pentru care pasiunea lor trebuia stăvilită pe moment? Chiar dacă Esmé n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gardă: — Ce dracu’ se-ntâmplă acolo? Walter, auzind Înjurătura, nu dori să cerceteze dacă era vorba de niște fermieri sau de spirite. Îi chemă pe toți cei care se bucurau de pauza de toaletă și-i Îndemnă să urce În autocar. Se ridicară pantaloni În grabă, siluete Întunecate se Îndreptară Împiedicându-se spre mașină În timp ce-și trăgeau fermoarele. Dar Harry, acest hoinar ferice cu probleme urinare, habar nu avea de toate acestea. Era undeva mai departe În josul drumului, admirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spre mașină În timp ce-și trăgeau fermoarele. Dar Harry, acest hoinar ferice cu probleme urinare, habar nu avea de toate acestea. Era undeva mai departe În josul drumului, admirând gămăliile strălucitoare ale stelelor când ajunseră la el zgomotele agitației de la autocar. Se uită Înapoi și-i văzu pe ceilalți urcându-se În mașină. Era timpul să se Întoarcă. O luă la pas, fără grabă, cum făcuse și la venire. O clipă mai târziu, se auzi motorul, iar farurile roșii din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bine, n-avea nici un rost să agraveze situația. Încetini din nou, spunându-și că-și va cere scuze pentru Întârziere când va ajunge la prietenii lui. Dar până să ajungă, când mai avea vreo câțiva metri, spre marea lui uimire, autocarul demară. — Hei! strigă el, șchiopătând Înainte. Autocarul scoase un fum negru și, În Încercarea de a para acest atac toxic, Harry sări spre dreapta și căzu Într-un șanț puțin adânc, aterizând pe umărul stâng Într-o manieră care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
situația. Încetini din nou, spunându-și că-și va cere scuze pentru Întârziere când va ajunge la prietenii lui. Dar până să ajungă, când mai avea vreo câțiva metri, spre marea lui uimire, autocarul demară. — Hei! strigă el, șchiopătând Înainte. Autocarul scoase un fum negru și, În Încercarea de a para acest atac toxic, Harry sări spre dreapta și căzu Într-un șanț puțin adânc, aterizând pe umărul stâng Într-o manieră care nu-i lăsa loc să-și rotească brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcuse o Întindere musculară. Bine, ha, ha, ha. Acum prietenii lui ar trebui să se oprească și să se Întoarcă. Ar face mai bine să se grăbească. Mai așteptă puțin. Haide, nu se poate. Își imagină că aude sâsâitul ușii autocarului care se deschide. — Hai, mișcă-ți fundul Înăuntru, se aștepta să-l audă pe Moff spunând. Iar atunci Harry s-ar arunca asupra pieptului prietenului său Împărțindu-i pumni În joacă. Dar speranțele lui de a retrăi poznele copilăriei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fundul Înăuntru, se aștepta să-l audă pe Moff spunând. Iar atunci Harry s-ar arunca asupra pieptului prietenului său Împărțindu-i pumni În joacă. Dar speranțele lui de a retrăi poznele copilăriei se risipiră odată cu luminile roșii de la spatele autocarului, care se făcură din ce În ce mai mici până când dispărură complet În beznă și odată cu ele și drumul. La naiba! Își spuse Harry. Și-acum ce mă fac? Și parcă răspunzându-i la Întrebare, doi polițiști beți În uniforme verzi apărură În fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cățelușul... Walter se opri. Șapte spusese? Nici el nu se simțea prea bine. Avea o durere În partea din față a capului de la cât monoxid de carbon inhalase, iar asta Îi afecta judecata. Astfel, În timp ce număra pe partea dreaptă a autocarului, pusese la socoteală și pălăria conică de ratan aruncată deasupra unui rucsac, aceeași pălărie pe care Wendy o cumpărase cu o sută de kyat pe aleea Întunecoasă. În lumina chioară, pălăria și rucsacul păreau capul și umerii unui pasager care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stăpâni durerea, apăsă și mai tare cu genunchiul În spătar, aplicând În același timp o presiune egală asupra punguței roz. Care explodă cu un zgomot răsunător, iar napii murați și sucul se Împrăștiară pe podea răspândind În cabina Închisă a autocarului un miros nu departe de cel emanat de măruntaiele unui șobolan plutind Într-un canal. Cam așa l-ar fi descris ceilalți dacă ar mai fi apucat Înainte să Înceapă să icnească și să vomeze. Cât despre mine, Întotdeauna mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
singurul care Își făcea griji era Walter. Ceilalți Își imaginau că Harry alerga pe undeva pe-afară după vreo pasăre exotică sau era deja la bar cu un cocktail exotic În față. Walter Însă o văzuse pe Wendy coborând din autocar ținând În mână sforile pălăriei ăleia ridicole. Atunci și-a dat seama: al doisprezecelea pasager. Cum de făcuse o asemenea greșeală? Nu-i trebui mult să-și dea seama de răspuns. Domnișoara Chen, Natul. Începeau deja necazurile. Boala, pasagerul lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
terminați de mâncat, aceia dintre voi mai curajoși se pot opri la bar să cânte cu localnicii. Se pare că au un sistem de karaoke foarte bun. Walter Îi lăsă și se duse să-l caute pe domnul Joe la autocar, unde Îi spusese să-l aștepte. Șoferul Își pusese o cârpă Înmuiată În suc de lămâie pe partea de jos a feței. Își petrecuse ultimele douăzeci de minute curățând cu furie autocarul de vomă și alte duhori și deschisese toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
duse să-l caute pe domnul Joe la autocar, unde Îi spusese să-l aștepte. Șoferul Își pusese o cârpă Înmuiată În suc de lămâie pe partea de jos a feței. Își petrecuse ultimele douăzeci de minute curățând cu furie autocarul de vomă și alte duhori și deschisese toate geamurile. Walter Îl anunță că trebuiau să se Întoarcă unde făcuseră pauza pentru mers la toaletă. —Mai știi unde era? Șoferul Își trecu degetele prin păr cu un gest nervos. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui Harry Îi veni să plângă de ușurare. Îl auzi pe cel mai bătrân punând o Întrebare. Dând ce avea mai bun În el În materie de pantomimă, Harry se prefăcu că mergea pe drum, văzându-și de treabă, apoi autocarul făcând v-v-v-rruuum. Alergă pe loc, se apucă de picior, arătă spre șanț și-și frecă umărul. Polițiștii mârâiră unul către celălalt În birmaneză: Străinul ăsta prost e mai beat decât noi. — Unde trebuia să ajungi? Îl Întrebă polițistul mai Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să ții minte numele orașelor Într-o limbă cu pronunție necunoscută? Mandalay era singurul loc despre care Își amintea că urmau să-l viziteze. —Uite ce e, spuse Harry Încercând Încă o dată. Pe ghid Îl cheamă Walter. Uaal-tăr. Iar pe autocar scrie „Golden Land Tour“. Eu mergeam și am căzut, vedeți? Buf! Arătă din nou spre șanț, și apoi spre umărul său și spre pata de noroi roșiatic de pe cămașa lui albă și apretată. — Și autocarul a plecat: vrrrruuuum! Stătu apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cheamă Walter. Uaal-tăr. Iar pe autocar scrie „Golden Land Tour“. Eu mergeam și am căzut, vedeți? Buf! Arătă din nou spre șanț, și apoi spre umărul său și spre pata de noroi roșiatic de pe cămașa lui albă și apretată. — Și autocarul a plecat: vrrrruuuum! Stătu apoi Într-un picior ca și cum ar fi Încercat să oprească un taxi. —Așteptați-mă, hei, așteptați-mă, stop, stop. Își puse mâna streașină la ochi urmărind autocarul imaginar cum dispare În beznă, lăsându-l În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
noroi roșiatic de pe cămașa lui albă și apretată. — Și autocarul a plecat: vrrrruuuum! Stătu apoi Într-un picior ca și cum ar fi Încercat să oprească un taxi. —Așteptați-mă, hei, așteptați-mă, stop, stop. Își puse mâna streașină la ochi urmărind autocarul imaginar cum dispare În beznă, lăsându-l În această Încurcătură groaznică. Și-au plecat. Pa-pa, cretinilor. —Cretini? spuse cel mai tânăr și Începu să râdă. Îi mormăi ceva partenerului lui și amândoi izbucniră În râs ca nebunii. Harry se prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
minute mai târziu, o mașină de poliție albă, mică gonea cu toată viteza pe șosea, cu girofarurile Învârtindu-se Înnebunite, băgându-i În sperieți pe toți cei care-i auzeau sirena. Unul dintre cei cuprinși de frică a fost șoferul autocarului. Văzu mașina poliției apropiindu-se. Era albă, albă ca și calul pe care călărea Natul, ghinion. Ce nenorocire se Întâmplase? Era Înaintea sau În urma lui? Mașina poliției zbură pe lângă ei. Peste douăzeci de secunde, domnul Joe văzu o lumină intermitentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca un câine care-i amușină sub coadă. Domnul Joe se uită la Walter, iar Walter, a cărui inimă Îi ajunsese În gât și-i bătea nebunește, Își impuse să rămână calm și-i ceru să tragă pe dreapta. Când autocarul opri, Walter se adună, Își introduse mâna În buzunar și, cu grația cuiva care mai făcuse acest lucru de mii de ori Înainte, Își extrase actul de identitate și coborî. Domnul Joe deschise torpedoul și mai Îndesă trei țigări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
străinul ar fi ajuns În zona interzisă? O afacere foarte urâtă. — Da, răspunse Walter. Am avut noroc că nu s-a Întâmplat asta. Polițistul pufni. —Data viitoare poate n-o să mai dați peste oameni așa de binevoitori. Odată urcat În autocar, Harry le făcu cu mâna pe geam prietenilor lui polițiști În timp ce domnul Joe Întorcea autocarul În direcția Lashio. După ce fură la o distanță sigură, Harry scoase un chiot victorios. Walter se Întoarse cu fața spre Harry. — Îmi cer scuze pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avut noroc că nu s-a Întâmplat asta. Polițistul pufni. —Data viitoare poate n-o să mai dați peste oameni așa de binevoitori. Odată urcat În autocar, Harry le făcu cu mâna pe geam prietenilor lui polițiști În timp ce domnul Joe Întorcea autocarul În direcția Lashio. După ce fură la o distanță sigură, Harry scoase un chiot victorios. Walter se Întoarse cu fața spre Harry. — Îmi cer scuze pentru că v-am uitat. Ne grăbeam așa de tare Încât... — Nu e nevoie să-mi explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
clienți cu care să se umple taxiurile-bărci și pe care să-i ducă În celălalt capăt al lacului. În astfel de vremuri, Pată Neagră și tovarășii lui barcagii mergeau la vărul lui, Vaselină, care lucra Într-un magazin de reparat autocare pentru turiști. —Hei, frate, mă duci și pe mine sus pe deal? Îl ruga Pată Neagră știind că Vaselină nu-l refuza niciodată pentru că știa că Pată Neagră Îi aducea și lui provizii pentru familie: pastă de creveți murați, tăiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sută de kilometri de Nyaung Shwe și aveau o situație bună, deși nu erau Înstăriți. Tatăl și unchii lui nu lucrau pământul ca majoritatea celor din tribul Karen. Se ocupau cu transportul: transportul de turiști cu bărcile și repararea de autocare pentru turiști. Femeile lor vindeau șaluri și genți de umăr Împletite cu modelul lor specific. Li se părea mai ușor să-și Încerce norocul cu capriciile turiștilor decât cu cele ale musonului. Duceau o viață bună până când au Început epurările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se Înclinară ca niște popice gata să cadă. Roxanne se prinse de margine și se ridică În picioare Încercând să facă o poză cu toată lumea aruncată dintr-o parte În alta ca niște saci de cartofi. Glumi numind camionul „un autocar ultra de lux“ care-i ducea către „surpriza de Crăciun“. Wendy se auzi strigându-și propriul comentariu: — Sper să merite! Trecu o jumătate de oră, apoi patruzeci și cinci de minute. Aici trebuie să remarcăm un lucru foarte ciudat: nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jurase ca, de atunci Înainte, nenorocul să-i urmărească oriunde s-ar duce până la sfârșitul zilelor. Și chiar Înainte ca domnișoara Rong să le aducă acest lucru la cunoștință, el se și ținuse de cuvânt, căci la fiecare oprire a autocarului după vizita la temple, de cum coborau din mașină, prietenii mei erau Înconjurați de un roi de țânțari care se Înfruptau din carnea promisă. Toată noaptea, tribul Îi dăduse târcoale lui Rupert ascultându-i strigătele delirante după ajutor. Erau de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
steag galben. — Eu am venit pe partea aia, spuse Saskia. Harry se mai uită o dată. Și văzu drumul alternativ: o serie de scări rulante care duceau la o parcare puțin mai jos de locul unde erau ei și unde așteptau autocare cu aer condiționat să-și Încarce turiștii și să-i ducă spre alte destinații. O oră mai târziu, se afla alături de echipa de filmare În fața unei statui a lui Buddha din aur masiv, amplasată Într-un separeu din pagoda Mahamuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]