4,354 matches
-
l-au uitat toți așa cum se uită și copiii mari puritatea se plătește poate că el nu mai are nici un simbol pe pământ ci doar în cer pot fi zărite urme de aripi sub formă de cruce fetele morgane mă bântuie sunt singur în vis eu plâng și beduinii trec pe lângă mine fără să mă alinte și fără să-mi șteargă lacrimile acum ascult cum poeții laureați recită imnuri lângă izvoare înțeleptul știe asta își ia tocul de la ureche și scrie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nopțile-adormite. Mi-a scris mama din pământuri că i-e dor de primăvară și-mi trimite printre gânduri luna mea în prag de seară. Teodor DUME (Gheorghe GRIGURCU) (Cristina ȘTEFAN) (Gheorghe PAȘA) (Liviu Ioan MUREȘAN) așteptarea, o execuție lentă mă bântuie o liniște grea un gol îmi delimitează privirea nu pot să dorm de câteva nopți mă gândesc la ziua în care voi ieși din mine ca apa din albie mă voi revărsa peste crăpăturile uscate ale pământului totul pare să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fiordurile e ușor exagerată. Nu asta m-a topit, ci acel cosmos social orânduit pe dimensiuni omenești. Poate că aveam deja în mine ceva vulnerabil când am ajuns acolo: ciudat, de când aveam viza și biletele de avion, în mintea mea bântuia doar gândul răzleț la Mica Sirenă. Așa mă simțeam atunci. Solidară cu acea făptură căreia ne-limitarea i-a tăiat glasul. O luciferică de-a lor. Fără paranoia. Fără baudelairisme cu ailles de geant qui l’empêche du marcher. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
profesie. Și nu îi prezic o bătrânețe prea lungă. E atât de dăruit oricărui lucru pe care îl face, așa intră până în gât în tot ce întreprinde, încât nu mă mir de ce mi-a spus că au început să-l bântuie insomniile. Nu dormise de 24 de ore nici o secundă și a cântat ca și când era pentru ultima oară. Cu o pasiune epuizantă. Verde la față, dar fericit și transfigurat. În restaurant erau și grupuri deghizate de Halloween, inclusiv un tip uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe cea de Liviu. Îi las aici cu toate disfuncțiile conservatorilor, dar într-un mediu în care oameni ca ei își află locul și se mișcă natural. Liviu merge bine. Își face locul în marea corporație americană. Uneori mai este bântuit de idealisme legate de contribuabilul român sărac pentru care se simte dator să facă ceva. Poate va face. E de altfel singurul tânăr pe care îl văd simțindu-se apăsat de astfel de datorii morale. Legat fedeleș de părinții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fapt de care soțul nu se sinchisi, ca și cum ar fi fost firesc, și continuând o frântură din conversația începută, vorbi: - Domnule judecător, nu știu... dar am niște presimțiri (...) - Ce presimțiri, domnule Pavel? Mă uitam la el, mă miram că-l bântuiau îngrijorări politice ca probleme personale, acum la pensie, când ar fi trebuit să stea cum a stat toată viața, să-și vadă de liniștea lui, alături de cea a doamnei Pavel care se afla într-o permanentă bună dispoziție, ajutată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noi, el venit din sărăcia Siciliei, se opri în portul de amestecătură cosmopolită și nu mai plecă; la un an după aceea se căsători cu femeia care era muribundă acum, pe atunci tânără și de o frumusețe fermecătoare. Dar el bântuit de mările și porturile lumii cu circiumile lor infame se sfârși de tuberculoză la patru ani și ceva după asta, lăsând după urma lui o fetiță în vârstă de doi ani, pe Keti. Femeia era vădit întristată. La poartă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Desigur”, mă auzea răspunzându-i. Învățătorul însă nu era schimbat, anii păreau a se fi oprit în ograda lui, neputincioși să-i urce prispa și să-i deschidă odăile. Soția lui Lung de asemeni cum o știam deși timpul îi bântuise ușile casei și-i luase soțul. Era neschimbată, dar nu datorită unei filozofii anume, adică unui mod de a întâmpina viața, ci tinereții. Pentru ea nădejdea era egală cu certitudinea, n-avea nici o îndoială că Lung se va întoarce teafăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deschisă. Îl strigai de două-trei ori a joacă, dar nu se clinti, răspunse doar, mișcând vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat în inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat însă problematica și angoasele de care suntem bântuiți. Steaua lui strălucea, se vede, în altă lume, într-o galaxie necunoscută, către care lătra uneori, noaptea, el singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se înveselea lângă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că-l știi din ilustrate - priveam de sus, din turnul înclinat, oamenii se vedeau mici cum nici unul din ei nu putea să-și închipuie, poate era mărimea lor adevărată, tu te gândeai că asta era și statura dictatorilor care au bântuit acest secol, că pentru unii s-au ridicat statui la care uitându-ne de jos ne dominau. Turnul parcă era mai înalt ca în realitate, noi ne țineam de mână; lângă noi o doamnă se mira de tinerețea noastră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de pe biroul ei, cu mesaje de dincolo, și va zice „Da, avem un mesaj pentru tine de la un tip pe nume Aidan Maddox. A zis să-ți transmitem că îi pare rău că a murit așa, pe neașteptate, dar că bântuie în preajma ta tot timpul și abia așteaptă să stați de vorbă“. —A-n-n-a W-a-l-s-h. Se auzeau tastele în timp ce mă introducea în baza de date. Nu sunteți Neris, nu? Nu, sunt secretara ei și nu sunt câtuși de puțin medium. Numărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-a cuprins cu brațele ce-i fluturau în niște mâneci largi mirosind a mosc și s-a pus pe plâns, rezemată de umărul meu. Cu toate astea, nu eram supărată pe ea, pentru că aceleași imagini care o înspăimântau îmi bântuiau și mie mintea, și când eram trează, și când visam, iar în privința asta eram ca două surori, deja orfane ale aceluiași oraș aflat pe moarte. Ne tânguiam astfel când am auzit pasul tatălui tău care se întorcea. L-am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trecut prin vechea Casba, podul Cadiului, cartierul Mauror, Granada evreilor, poarta Olarilor, fără să întâlnim nici măcar un trecător; doar clinchetele metalice ale unor ustensile de bucătărie ne mai aminteau, când și când, că nu ne aflam într-o tăbără părăsită, bântuită de fantome, ci într-un oraș, unde ființe cu trup omenesc încă mai simțeau nevoia să facă zgomot mânuind oalele. — E adevărat că abia s-a crăpat de ziuă, dar e ăsta un motiv ca la poarta spre Najd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în glumă că aceasta era noaptea cea mai scurtă a anului și că nu merita să stai atunci să dormi. Zadarnic ai fi încercat, de altfel, să găsești fie și cel mai mic răgaz de odihnă, căci bande de tineri bântuiau orașul până în zori, cântând cât îi ținea gura; mai aveau, pe deasupra, și nesuferitul obicei de a stropi cu apă toate străzile, ceea ce le făcea să fie alunecoase trei zile la rând. Acestor derbedei li se alăturaseră, în anul acela, sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
erau izolate persoanele atinse de boală în locuințe separate, ca leproșii, însă foarte curând numărul lor a ajuns atât de mare, că oamenii s-au văzut nevoiți să le aducă înapoi în sânul familiei. Orașul întreg devenea un imens cartier bântuit de boală, nici un leac nedovedindu-se eficace. Aproape la fel de ucigaș ca și răul era însă zvonul care-l însoțea. Oamenii din oraș șușoteau că așa ceva nu avuseseră niciodată la ei acasă înainte de venirea andaluzilor. Aceștia se apărau strigând sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
hrana din mărfurile transportate și schimbând locul în fiecare noapte pentru a-i deruta pe eventualii jefuitori. De cinci-șase ori pe zi ne duceam după vești, vâslind până în preajma celor care urcau pe Nil, spre a le cere informații. Epidemia bântuia în capitală. În fiecare zi, erau înșiruite cincizeci, șaizeci, o sută de decese în registrele de stare civilă; or, se știa din experiență că trebuia să pui la socoteală de zece ori mai mulți morți nedeclarați. Fiecare ambarcațiune raporta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întinse pe cealaltă și adormi imediat. Valerius rămase să-i vegheze somnul, așa cum veghea bolnavii să învingă, împreună cu ei, Moartea. Rămase așezat la masă, în lumina lămpii, cu mâna sprijinită de cartea pe care, în noaptea aceea cu vânt și bântuită de spirite, nu avea s-o citească. 14 Soarele apunea, un imens disc palid ce părea că se scufundă în câmpia Pannoniei. Pe cer se zăreau deja câteva stele. Pe malul Dunării, la câteva mile de castru, era un mithraeum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Lurr stătea la picioarele lui, în peștera din pădure, și că mergeau la Velunda, că simțea parfumul pinilor, și al zăpezii, și al vântului care îi dădea senzația de libertate. Iar avusese visul acela, auzise cuvintele care continuau să-i bântuie somnul. Acum însă, când știa care îi era destinul, semnificația visului și a cuvintelor acelora i se părea mai puțin surprinzătoare și mai puțin obscură. Căută amuleta pe care o purta la gât și o strânse în pumn. De când ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care urca în el și-i răspunse cu plasa de păr a mamei sale. Incidentul marcă o schimbare importantă în relația lor: începutul unei implicări reciproce, al unei serii de schimburi febrile, care se peteceau aproape zilnic, în timpul cărora Pinky bântuia în jurul casei lui cu vreun semn de afecțiune în buzunar și Hungry Hop aștepta la fereastra de la baie. Pe măsură ce zilele treceau, reușiră să schimbe între ei tot soiul de sticle, caramele, dulciuri, batiste și pijamale. De asemenea, un pieptene, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din Alaska. Există până și un produs numit Alkohol, vândut în recipiente de plastic fără etichetă. Acest depozit de băuturi trebuie să-și fi început activitatea ca un răspuns la prezența din abundență a cerșetoarelor, vagabonzilor și bețivanilor împleticiți care bântuiau prin această parte a orașului. Printre rafturi se ițeau în lumina tremurătoare figuri groaznice. În timp ce mă aflam în salonul rezervat whiskyului, un tip a cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță s-a ivit în spatele meu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi iau valea, până nu îi simt udeala - suge și desfă-ți picioarele, curvă, dea, zbuciumă-te pentru mine, baby... Și așa mai departe. (Una din subvocile pornografiei din capul meu e vocea unui vagabond negru obsedat sau retardat care bântuie prin Times Square din New York. De neînțeles, și totuși inconfundabile prin libidoșenia lor, monologurile lui bolborosite decurg cam așa: un guh yuh tih ah fuh yuh uh yuh fuhah ah yuf guh suh muh fuh cuh. Și eu fac cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Există multe scene simbolice în care Caduta privește dezolată spre locurile de joacă pline de copii veseli sau apare în apropierea unor ghivece cu flori ofilite. Apoi, vizita la orfelinat. Există chiar și o scenă unde, în vis, roșcata Caduta bântuia de una singură pe întinderile de necuprins ale unui deșert cenușiu. Cât de sterilă poate fi o femeie? Da, chiar să ajungi să o compătimești pe Caduta deznădejdea sterilității. Și Butch Beausoleil - amanta, dansatoarea? Mă așteptam ca Doris, o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cinci, sau unul la trei, sau poate chiar doi la unu, au impresia că gândurile și acțiunile lor sunt determinate de ființe din altă lume. Și oamenii care cred așa ceva nu sunt niște tâmpiți sau niște cerșetoare bâlbâite: sunt perceptori bântuiți de acufenă, avocați cu ochii bulbucați și birocrați bine amețiți. Înainte (și tare aș mai vrea să știu mai multe despre acest timp - înainte. Nu cred că astăzi mai pot afla multe despre el), înainte ca triburile astea cu fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zgomotos. M-am întors. Am luat trei tranchilizante cu tot atâtea înghițituri de whisky. S-a auzit o singură ciocănitură în ușă și Felix s-a strecurat înăuntru cu o idee surprinzătoare, așa cum fumul țigărilor se ridică brusc prin colțurile bântuite de curent. — Felix, am spus eu cu o voce groasă. Vreau să-mi aduci cămășile înapoi. Tu ce mai faci. Nu ne-am prea văzut în ultima vreme. După care a trebuit să-l întreb: — Ce s-a-ntâmplat? — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Londra West urlătorii cântă și cântăreții urlă. Ele înfruntă respirația gurilor de aerisire ale saloanelor cu jocuri electronice deschise peste noapte, ale supermarket-urilor nopții, ale instalațiilor de încălzire din demisolurile noptaticului oraș. La fel ca locurile pe care le bântuie, urlătorii funcționează douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, zi și noapte, non-stop. Ei nu închid niciodată. Femeia cu picioare bronzate - Doamne, ce putere are - care zace prăbușită prin ganguri, la toate orele, pe orice vreme. Împreună cu restul corului, ea face repetiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]