2,854 matches
-
dus cu pluta, așa că l-am tot Înlocuit. Dau la fel de bine din gură și-s mai arătos, așa că nimănui nu-i pasă. Acuma fii bun, ieși de aici și lasă-mă să mă distrez. — Unde s-a dus să bea? — Băiețel, lasă arma aia. Cea mai rea chestie pe care a făcut-o Spade e că n-a plătit pensia alimentară a copilului, dar Spade plătește Întotdeauna, mai devreme sau mai tîrziu. — Las-o baltă. Crimă cu premeditare. Și am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
voi, băieți, să spuneți adevărul. Îmi dau eu seama dacă mințiți! Exley oftă. — Doar cîteva Întrebări. Mai Întîi, știați că Patchett procură dame de companie pentru partenerii lui de afaceri? De două ori „da“ din cap. Bud interveni: — Procura și băieței. Băieți, voi doi ați cumpărat ceva marfă „de la extern“? Exley: — Sergent, Încetează! Timmy se dădu mai aproape de Billy. — N-am să mă cobor pînă Într-acolo Încît să răspund la asemenea Întrebare. Bud făcu cu ochiul. — Ești frumușel foc! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
admirat neprețuita priveliște a trupului ei. Probabil că mă holbam și eu la ea și mă gândeam că nu mai văzusem o persoană atât de frumoasă și din acel moment, ea nu i se mai adresa lui Kenneth, ci mie, băiețelului de nouă ani, pentru că acum eu eram cel care se rătăcise pe coridor și, da, eu eram acolo pe ecran în aceeași cameră cu cea mai frumoasă femeie din lume, captiv în casa aceea veche și întunecată, pe furtuna aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
povestea, numai că de data asta, întorcându-mă de la fereastră, m-am pomenit în fața televizorului și nu mă puteam abține să mă uit la domnul cu pielea măslinie și păr negru care zâmbea pe ecran, cu un braț în jurul unui băiețel și care părea să se căznească atât de mult să intre pe sub pielea puștiului care stătea în poziție de drepți și privea în gol, încercând parcă să se smulgă de lângă „unchiul“ cu un zâmbet etern și mustață neagră stufoasă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceva și m-am dus să ridic receptorul telefonului. Încă era conectat. — Vocea mea sună ciudat? Cum sună? — Sună OK. Normal. — Dar apartamentul cum este? Miroase? — E un aer cam... închis. Am luat telecomanda și am vrut să închid televizorul. Băiețelul cu ochii închiși, lipsiți de orice expresie, și cu spatele la fel de încordat și de rigid ca al Fionei când se așezase pe canapeaua mea nu mai era pe ecran; dar „unchiul“ cu rânjet larg și mustață neagră stufoasă încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
contur o altă amintire. — Știu cine e, am spus arătând spre el și pocnind din deget. Este... cum îl cheamă... președintele Irakului... — Michael, toată lumea îl cunoaște. E Saddam Hussein. — Exact, Saddam. Apoi, înainte de a închide televizorul, am întrebat: Cine era băiețelul? Cel pe care încerca să-l îmbrățișeze? — Nu te-ai uitat la știri? Unul din ostatici. L-a plimbat de colo-colo la televizor, ca pe o vită. Nu prea înțelegeam, dar mi-am dat seama că nu era momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Susținătorii Democrației în Irak). Nu încape nici o îndoială: nu mai e momentul să facem pe moraliștii; trebuie să trecem la fapte. Să ne rugăm ca președintele Bush și doamna Thatcher să înțeleagă asta. Și să ne mai rugăm ca viteazul băiețel pe care l-am văzut pe ecranul televizorului seara trecută să trăiască și să uite această întâlnire cu fiorosul Măcelar din Bagdad. Fiona termină de citit și mă privi câteva secunde. — Nu prea sunt sigură că înțeleg, spuse ea. Hilary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cu ani în urmă, la a noua aniversare a zilei mele de naștere, am fost dus să văd un film. Acțiunea se petrecea într-o casă cam ca asta și era despre o familie, cam ca a voastră. Eram un băiețel hipersensibil și nu trebuia să fiu lăsat să-l văd, dar pentru că era considerat o comedie, părinții s-au gândit că este potrivit. N-a fost vina lor. N-au avut de unde să știe ce efect va avea. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
uimirea - când am găsit, înghesuit pe dosul unei pagini, o delicioasă povestioară despre un castel și deasupra ei, aceeași fotografie cu domnul Farringdon pe care mi-o dăduseși tu cu ani în urmă. Era o fotografie cu tine, Michael! Tu, băiețel! Soarta o adusese în mâinile mele, în sfârșit! Și pe deasupra s-a dovedit că deveniseși scriitor. Totul era prea perfect! Am început să mă gândesc la un mic plan, care îmi va permite să fac reparațiile financiare pentru ceea ce familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Închisă, ca un antreprenor de pompe funebre, băiatul, răbdător, serios, frumos - ca alegoria tinereții și bătrîneții, se gîndea Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios ca el. După ei, sosea o femeie cu fiul ei, un băiețel vag șchiop, cu ochelari. Apoi urma o bătrînă indiancă, suferind de reumatism. Băiețelul șchiop rîcÎia uneori cu gheata mai mare mușchiul și mizeria dintre dalele sparte ale aleii care ducea spre intrare, În timp ce maică-sa vorbea cu domnul Leonard În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tinereții și bătrîneții, se gîndea Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios ca el. După ei, sosea o femeie cu fiul ei, un băiețel vag șchiop, cu ochelari. Apoi urma o bătrînă indiancă, suferind de reumatism. Băiețelul șchiop rîcÎia uneori cu gheata mai mare mușchiul și mizeria dintre dalele sparte ale aleii care ducea spre intrare, În timp ce maică-sa vorbea cu domnul Leonard În hol. O dată, nu demult, s-a uitat În sus și a văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chibriturile, și vorbi Încrîncenat: — L-ați putea lăsa pe el să decidă, desigur. Dar știți cum este. Tocmai ați spus-o. Tratează lucrurile cu o anume Înțelepciune; dar În multe privințe se poartă mai mult sau mai puțin ca un băiețel. Ar putea fi Împins să facă un lucru anume, de parcă ar fi copil. Ar putea fi... Viv se opri. Fraser avea cutia de chibrituri În mînă, dar se Întorsese și se uita la ea. — La ce crezi că-l Împing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dormitorul lui și stătu În fața oglinzii pieptănîndu-și părul Într-o parte și alta, Încercînd diverse stiluri de cărare sau lăsîndu-l să-i cadă pe frunte... Dar părul, pe măsură ce se usca, Începea să devină pufos; i se părea că seamă cu băiețelul din reclama „Bubbles“ pentru săpunul Pears. Așa că, În cele din urmă, Își dădu cu Brylcreem, făcîndu-și griji că Întîrziase prea mult, petrecînd cinci sau zece minute, Încercînd să-și aranjeze onduleurile cu pieptănul. CÎnd termină, se duse jos din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lumea, te-ai duce acasă la el chiar acum... Deschise ochii și, brusc, Își Întîlni propria privire În oglindă. Părul era pieptănat cu grijă, cu cărarea aia dreaptă și albă, pijamaua Încheiată pînă la bărbie, dar nu mai era un băiețel. Nu avea zece ani. Și nici măcar șaptesprezece. Avea douăzeci și patru de ani, și putea face tot ce poftea. El avea douăzeci și patru, iar domnul Mundy... Domnul Mundy, Își zise el brusc, poate să se ducă la dracu’. De ce să nu iasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ochii. Cu timpul auzi bătaia tremurătoare din nou depărtîndu-se. CÎnd se uită, dunga de lumină de sub ușă nu mai era Întreruptă, iar cercul palid al vizorului se stinsese. Se Întoarse pe cealaltă parte și-și puse mîinile sub obraz, ca băiețelul dintr-o carte ilustrată, care aștepta răbdător somnul. 2 — Helen! Helen auzi că o strigă cineva, peste uruitul traficului din Marylebone Road. Helen! Aici! Își Întoarse capul și văzu o femeie Într-o haină de blugi și salopetă din stambă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e vorba de casa care s-a dus, spunea ea, ci pur și simplu de faptul că trebuie să mă tot mut. Mă simt ca un lucru de nimic, domnișoară. N-am dormit deloc de cînd s-au Întîmplat astea. Băiețelul meu are o sănătate fragilă. Soțul meu e În Burma. Mă descurc de una singură. — E teribil de greu, spuse Helen. Îi dădu femeii un formular și Îi arătă răbdătoare cum să-l completeze. Femeia se uita la el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tăcere. Apoi, Duncan depărtă țigara. — Mă dor ochii, zise el. Mă amețește! Simt că leșin! — Te termină! spuse domnul Mundy, chicotind. — SÎnt terminat! zise Duncan. Se dădu pe spate, prefăcîndu-se că leșină. În prezența domnului Mundy era uneori ca un băiețel... Apoi deveni serios. — Dumnezeule, spuse el, ce stare nasoală! Pus la pămînt de o biată țigară! Își ținu picioarele pe podea, dar se lăsă pe spate, sprijinindu-se În coate. Se Întreba unde erau tatăl lui și Viv În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi putut da seama din cauza vîrstei, chiar din felul În care se purta, că era un bărbat Însurat, dar nu se gîndise la asta. O, e fată sau băiat? — O fetiță, zise el, cu ochii În podea. Avem deja un băiețel, așa că, s-ar putea spune, cred, că acum avem o pereche. — Cred că sunteți bucuroși, zise ea politicos. — Nevastă-mea e bucuroasă, spuse el dînd din umeri. O face fericită. Dar n-o să ne Îmbogățim din asta, o știu deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e primul. Își vîrÎ din nou mîna În buzunar și-și scoase portofelul; căută printre hîrtiile de-acolo, apoi extrase o poză și i-o dădu. Era ușor murdară și ruptă la colțuri; În poză erau o femeie și un băiețel stînd, probabil, Într-o grădină. O zi Însorită de vară. Pe pajiște era un pled scoțian. Femeia Își ținea mîna streașină la ochi, și avea fața pe jumătate ascunsă, iar părul blond era răsfirat; băiețelul Își aplecase capul și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
erau o femeie și un băiețel stînd, probabil, Într-o grădină. O zi Însorită de vară. Pe pajiște era un pled scoțian. Femeia Își ținea mîna streașină la ochi, și avea fața pe jumătate ascunsă, iar părul blond era răsfirat; băiețelul Își aplecase capul și stătea Încruntat din cauza luminii. Avea o jucărie de casă În mînă, o mașină sau un tren, iar la picioare lui mai era una. Aproape vizibil, În colțul din dreapta pătratului era umbra unei persoane - Reggie Însuși, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și stătea Încruntat din cauza luminii. Avea o jucărie de casă În mînă, o mașină sau un tren, iar la picioare lui mai era una. Aproape vizibil, În colțul din dreapta pătratului era umbra unei persoane - Reggie Însuși, poate, pozîndu-i. — E-un băiețel drăguț, zise Viv Înapoindu-i poza. E brunet, ca tine. — E-un băiețel bun. Fetița este mai blondă, mi-au spus. Se uită la fotografie, apoi o Îndesă la loc. Dar În ce lume se nasc copiii ăștia! Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mașină sau un tren, iar la picioare lui mai era una. Aproape vizibil, În colțul din dreapta pătratului era umbra unei persoane - Reggie Însuși, poate, pozîndu-i. — E-un băiețel drăguț, zise Viv Înapoindu-i poza. E brunet, ca tine. — E-un băiețel bun. Fetița este mai blondă, mi-au spus. Se uită la fotografie, apoi o Îndesă la loc. Dar În ce lume se nasc copiii ăștia! Aș fi vrut ca nevastă-mea să fi procedat ca sora ta, să plece naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
săturat de războiul ăsta nenorocit; sînt pe drum de miercuri dimineața; de abia o să avem timp să ne certăm Înainte de a pleca. Stă soră-sa cu ea - mă urăște de moarte. Nici maică-sa nu dă doi bani pe mine. Băiețelul Îmi zice „unchiule“; Îl vede mai mult pe gardianul de la raidurile aeriene decît pe mine. Nu m-aș mira, dacă și nevastă-mea... Cel puțin cîinele o să se bucure că sînt acasă - dacă mai e pe-acolo. Se sfătuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Prieteni dușmani Walkira, zeița războiului, îi este muză rea, răzbunătoare, apărătoarea celor slabi care nu știu să lupte. Eram copii pe străzi: multe fete și un băiețel, adică eu slab, pipernicit, dacă nu aveam pantaloni scurți ai fi zis că sunt o fetiță mai micuță; mă veghea sora mea dar și toate fetele, eram păpușa lor. Aveam numeroși dușmani printre prieteni, prea aveam acces la toate jocurile
Prieteni du?mani by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83905_a_85230]
-
nu sunt cu siguranță ceva cumpărat de o trișoare leneșă de la un supermarket. Cum de știu toate astea? Știu pentru că Îmi amintesc Încă privirea pe care propria mea mamă a schimbat-o cu doamna Frieda Davies În 1974 când un băiețel Îmbrăcat cu un hanorac verde prăfuit s-a apropiat de altar, la Festivalul Recoltei, purtând două cutii de compot de piersici Într-o cutie de pantofi. Privirea a fost memorabilă. Spunea cam așa: ce fel de șleampătă amărâtă a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]