2,504 matches
-
insistențele lui Cosimo de Medici, Donatello se întoarce în 1432 la Florența. Pentru protectorul sau, realizează în această perioadă unele din cele mai frumoase lucrări ale sale în bronz. Una din acestea este populară statuie a lui "David", primul nud bărbătesc din sculptură Renașterii și cea mai veche statuie individualaă de la mijlocul secolului al XV-lea, care nu este legată de arhitectură. Tânărul David poartă o pălărie încununată cu frunze de laur, în rest este complet gol, ceea ce nu se mai
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituții de acest gen din Europa. Pentru ca această colecție să nu fie dezmembrată după moartea sa, Samuel von Brukenthal a prevăzut în testament ca numai urmașii de parte bărbătească să poată moșteni colecția. În cazul stingerii descendenței pe linie bărbătească, colecțiile urmau să fie gestionate de o fundație și să intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
primele instituții de acest gen din Europa. Pentru ca această colecție să nu fie dezmembrată după moartea sa, Samuel von Brukenthal a prevăzut în testament ca numai urmașii de parte bărbătească să poată moșteni colecția. În cazul stingerii descendenței pe linie bărbătească, colecțiile urmau să fie gestionate de o fundație și să intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din 1817 un
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundații. În anul 1872 a murit ultimul moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, și în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundația.
Samuel von Brukenthal () [Corola-website/Science/298791_a_300120]
-
care se spune că pământul este dat de strămoșii domnului ceea ce ar putea induce ideea că mănăstirea a fost construită peste o o alta anterioară necunoscută încă) și ale lui Tudor clucerul Doicescul, chiar ispravnicul mănăstirii, și Ștefan cihodarul din Bărbătești, care au fost trecuți la ctitori. Printr-un act din 21 mai același an, domnitorul înzestrează mănăstirea cu livada Lăculețe, cumpărată de la un anume Radu dărăban din Târgoviște. Această mănăstire nu este trecută în majoritatea cronicilor țării în dreptul realizărilor lui
Mănăstirea Doicești () [Corola-website/Science/298861_a_300190]
-
este trecută în majoritatea cronicilor țării în dreptul realizărilor lui Matei Basarab, cu toate că apare în mai multe acte ale secolului, în toate figurând ca ctitorie a marelui domnitor. Istoricul Nicolae Iorga crede că ar putea-o identifica cu o ctitorie „[...] la Bărbătești, pre Iazmă [...]“ dintr-o versiune a acestor cronici. Dintr-o pisanie târzie aflăm că acest schit a fost refăcut de Constantin Brâncoveanu în 1702 în condiții necunoscute, continuându-și aproape neobservată existența până la cutremurul din 1802 când biserica este dărâmată
Mănăstirea Doicești () [Corola-website/Science/298861_a_300190]
-
Denisei". Poveștilor lui Andersen le sunt preferate un basm maghiar în care o prințesă este devorată de un balaur, iar Tenkatsu, noul Marcel, descoperă ca are înclinații homosexuale, preferând compania băieților de aceeași vârstă, cu care se întrece în sporturi bărbătești. Folosind mai vechiul procedeu al fluxului conștiinței involuntare, Mishima readuce în prezent scântei din trecutul personajului evocând vizita la un templu budist, albul mănușilor ceremoniale sau hai ku-ul desenat pe zapadă pentru prietenul său, Omi. Cruzimea cu care eroul își
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
romani, filosofie franceză pentru a-și suplini lecțiile. În timp ce regele se relaxa bând cu prietenii săi, fiul său căuta alinare în muzică, istorie și filosofie. Pentru militărosul său tată, el era "un băiat efeminat, care nu posedă nici o singură înclinație bărbătească, nu călărește și nu vânează, ba mai mult, se poartă murdar, nu se tunde niciodată și își buclează părul ca un idiot". Frederic a făcut o alianță cu sora sa, Wilhelmina, cu care a rămas apropiat întreaga viață. La vârsta
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
aibă încredere în statornicia promisiunii (vv. 1. 17-19). Este vorba de o adeziune conștientă lui Dumnezeu, spre care se orientează întreaga viață și în ale cărei mâini, Abraam abandonează viitorul său. Semnul vizibil al alianței este circumciziunea indivizilor de parte bărbăteasca (vv. 11-14), semn cu care descendenții lui Abraam devin moștenitori ai promisiunilor făcute patriarhului (v. 12). În sfârșit, Domnul îi prevestește iminentă naștere a unui fiu din Sarai, care va fi moștenitorul direct al promisiunilor divine. Bine înțeles că și
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
ierarhie clară față de reprezentări care ar sublinia feminitatea. ”Reiese clar că această femeie este conștientă de dreptul său de a-și spune cuvântul în viața obștească și că și-l va spune cu siguranță tare și răspicat. Trăsăturile voluntare, puțin bărbătești, privirea tăioasă a ochilor ei limpezi, ne spune că nu va îngădui nimănui să abată de la drumul nou viața satului său, că va fi necruțătoare, dar dreaptă, cu dușmanii poporului.” (p.10) Mai departe, discutând despre portretul Mariei Zidaru, președinta
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
periculoasă, care stă la baza celor mai multe abuzuri sexuale. Consider de neiertat faptul că Puiu, acest (considerat) cel mai important și premiat cineast al Noului Val de film românesc utilizează o asemenea glumă, în acest mod, legitimând acest tip de „umor bărbătesc¨ abuziv și perpetuator de abuzuri. Mai mult, mi se pare replica care rupe coerența portretului lui Lary. Două explicații mi se par posibile: prima - Puiu a vrut să-l submineze pe Lary, să ne dea un indiciu că nu e
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a participat și președintele României, Traian Băsescu. s-a născut în satul Corni-Albești, comuna Albești, județul Vaslui la 25 iulie 1966, din părinții Eugen și Ruxandra Onilă, fiind primul dintre cei trei copii de parte bărbăteasca. Anii copilăriei i-a petrecut alături de familie, rămânând marcat pentru totdeauna de credință simplă și sinceră a mamei sale. Între anii 1972-1980, tânărul Corneliu avea să urmeze Ciclul primar și gimnazial la "Școala generală cu clasele I-VIII" din satul
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
el ieșea în evidență dintre ceilalți copii. Lui Gable îi plăcea să repare mașini cu tatăl său; la 13 ani era singurul băiat din trupa de barbati din oraș. Chiar dacă tatăl lui Gable a insistat că acesta să facă lucruri " bărbătești ", ca vânătoarea sau muncă fizică grea, Gable iubea literatura. În 1917, cănd Gable era la liceu, tatăl său a avut probleme financiare și a decis să se mute cu familia într-o fermă în Ravenna, Ohio, lângă Akron. Gable nu
Clark Gable () [Corola-website/Science/308039_a_309368]
-
coralisticii românești din Muntenia. Domnitorul Alexandru Ghica va aduce de la Silistra pe Arhimandritul Visarion, preot rus, cunoscător al notației pe portativ, dar și al limbii ruse și române; acesta va alcătui primul cor la București, în 1836. Era un cor bărbătesc, format din ostași, de aceea se va numi Corul cântăreților Ștabului Oștirii. Stela Savaconsideră că Arhimandritul Visarion a fost primul care a așezat muzică corală religioasă pe cuvinte românești; era vorba de o traducere și transcriere în limba română a
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
corală religioasă pe cuvinte românești; era vorba de o traducere și transcriere în limba română a melodiilor bisericești aflate în uz la acea dată în Rusia. Deși funcționa la Curtea Veche (Biserica Sfântul Anton), unde, credem că făceau repetițiile, corul bărbătesc alcătuit de Arhimandritul Visarion era solicitat în dese rânduri să cânte la Mitropolie în Duminici și sărbători. Corul Ștabului Oștirii se desființează din ordinul domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu însă activitatea corală este continuată sub denumirea de Așezământul Horal, instituiție creată
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
cea mai frământată pentru continuitatea coralei, între 1945-1946 fiind chiar suprimată activitatea acesteia. Nu știm care au fost considerentele și argumentele patriarhului Nicodim, dar dorința sa, - odată cu venirea la cârma Bisericii - era ca în Catredala Patriarhală să cânte un cor bărbătesc. Pentru concretizarea dorinței sale îl cheamă de la Biserica română din Sofia pe Ioan Popescu-Runcu,preot cu „practică corală de peste 20 de ani, între care 17 numai la Sofia”. În cererea din 20 martie 1940, preotul I. Popescu-Runcu „se obliga” a
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
drept urmare, solicitarea sa a fost respinsă. Așadar, cel care va conduce destinul coralei Sfintei Patriarhii - deși nu pentru mult timp - va fi Pr. I. Popescu-Runcu. Profesorul Nicolae Oancea nu s-a bucurat de încrederea noului patriarh care dorea un cor bărbătesc și a dat girul său părintelui Runcu, chiar dacă acesta venea cu câteva „pretenții materiale”demne de luat în seamă. Lucrurile nu au mers așa de simplu; anii ‘39 -‘40 au adus mai multe surprize în planul artistic din Dealul Mitropoliei
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
a acordat încă un salariu (pe luna aprilie 1940), noul cor sub conducerea preotului Runcu începând a fi plătit tot din aprilie 1940. Așadar, din 1 aprilie 1940, corul mixt al prof. N. Oancea va fi înlocuit cu un cor bărbătesc condus de preot I. Popescu-Runcu. Acest cor va avea însă o viață scurtă de doar 2 ani. Din documentele pe care le avem acest cor era alcătuit din soldați (ofițeri și subofițeri ai armatei) numele lor fiind cunoscute din 2
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
și România un anunț prin care angaja -„cu bună plată”- coriști: tenori, baritoni și bași pentru corul Catedralei, audierea făcându-se în zilele de 29 și 30 martie la Cancelaria Sfintei Arhiepiscopii. Se pare că activitatea preotului Runcu la corala bărbătească a catredalei nu va fi de durată; fiind și slujitor al altarului și-a luat colaborator la pupitrul coralei pe Remus Țincoca, profesor la Școala militară de muzică cu funcția de sergent în armată. Cele mai multe memorii, cereri și referate sunt
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
pupitrul coralei pe Remus Țincoca, profesor la Școala militară de muzică cu funcția de sergent în armată. Cele mai multe memorii, cereri și referate sunt semnate în această perioadă: „prof. Remus I. Țincoca - dirijor”. Nu știm care au fost motivele, dar corul bărbătesc nu a avut continuitate. Se pare că implicarea preotului Runcu nu a fost de durată, poate din motive pecuniare, fie pentru că era slujitor al altarului și duminica slujea ca preot și nu ca dirijor, sau că membrii coralei, fiind soldați
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
a achitat onorabil”, deși era format din persoane instruite a cânta o cu totul altă muzică, departe de ceea ce ar fi fost necesar și firesc într-o Catedrală patriarhală. Preot I. Popescu-Runcu nu a renunțat la paisunea sa pentru corul bărbătesc, organizând „Corala Preoților” din Capitală, alături și în concurență pemanentă cu Pr. Alexandru Delcea, formație care a avut prestații excepționale, multe în scopuri caritabile. Iată că „minunea” corului bărbătesc nu a rezistat la Catedrala Patriarhală decât 2 ani (aprilie 1940
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Preot I. Popescu-Runcu nu a renunțat la paisunea sa pentru corul bărbătesc, organizând „Corala Preoților” din Capitală, alături și în concurență pemanentă cu Pr. Alexandru Delcea, formație care a avut prestații excepționale, multe în scopuri caritabile. Iată că „minunea” corului bărbătesc nu a rezistat la Catedrala Patriarhală decât 2 ani (aprilie 1940 - mai 1942)”când, prin „dezorganizarea corului și încetarea delegației domnului Remus Țincoca de a mai conduce acest cor (nici nu se mai pomenește de Pr. I. Popescu-Runcu), postul de
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
ducele deghizat în ofițer de cavalerie. El cântă o arie despre frivolitatea femeii: "Femeia e schimbătoare...". Gilda vede cu durere cum ducele îi face curte surorii ucigașului. Rigoletto o trimite acasă pe Gilda, spunându-i să se îmbrace cu haine bărbătești pentru că intenționează să fugă cu ea din Mantova. După plecarea Gildei, Rigoletto confirma contractul pe care l-a făcut cu Sparafucile: Ducele de Mantova urmează să fie ucis până la miezul nopții, iar apoi bufonul trebuie să vină ca să arunce cadavrul
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
un străin să se adăpostească de furtună, îl vor ucide și îi vor preda lui Rigoletto alt cadavru. Conversația lor este interceptată de Gilda, pe care dorul pentru duce a făcut-o să se întoarcă la tavernă îmbrăcată în haine bărbătești, ca să-l vadă pentru ultima oară. Din dragoste și disperare, ea se decide să se sacrifice pentru duce. Deschide ușa și e înjunghiată, în timp ce tunetele furtunii cutremura tavernă. În zori, Rigoletto vine cu banii și primește un sac, în care
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
care a fost ucisă cu sălbăticie de către un prinț tătar în urmă cu multă vreme. Ea spune: "Prințesa Lou-Ling, străbuna mea dulce și senină, tu care ai domnit în tăcere și bucurie pură, sfidând cu consecvență și fermitate oribila tiranie bărbătească, astăzi trăiești din nou în mine !" ... Voi, prinți care veniți aici cu caravane mari din toate colțurile lumii pentru a va încerca norocul, să știți că mă răzbun pe voi în numele purității ei, în numele plânsului ei și al morții ei
Turandot () [Corola-website/Science/307634_a_308963]