16,324 matches
-
masa din prima cameră a casei din spatele cooperativei, cartea nu era acolo. În ziua aceea Înnorată, ne duseserăm cu bunicul lui, Schimpf bácsi și cu căruța, să scoatem lut dintr-o groapă. Schimpf, tatăl mamei lui Zoli, era aproape la fel de bătrîn ca Weisz, dar mai mic și mai slab, Îmbrăcat Întotdeauna În niște haine groase, țepene, maronii. Locuia Într-o casă mică, la colțul uneia dintre ulițele care dădeau pe Jip, cea mai joasă parte a Ră teștilor, nu departe de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unei stive de coșuri, genți și valize, familia Weisz aștepta cursa de Satu Mare. Nu În reședința raională voiau să ajungă, ci la aeroportul aflat Înainte de intrarea În oraș, de unde să ia avionul spre București, iar de acolo, spre Tel Aviv. Bătrînul evreu hotărîse să-și sfîrșească zilele În Țara Făgăduinței. Îl conduceau la rată socrii lui, soții Schimpf, cu fiul lor slab de minte Jóska. Afară de Weisz, plîngeau cu toții. Nici primarul nu lăcrăma. Venise și el să și petreacă prie tenul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cosmos al lui Iuri Gagarin. Se Întîlneau de atunci mai des. Părintele meu, trecut de la secretar la funcția de președinte al Sfatului Popular comunal, ca, mai tîrziu, să apuce oficial și titulatura de primar, se consulta În multe privințe cu bătrînul evreu. Acesta, așezat În Rătești de cîteva zeci de ani, Îi cunoștea bine pe oameni, apucase din partea lor și bune, și rele, se pricepea să-i citească destul de limpede și să-i anticipeze din timp. Și, cu toate că cei doi, În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și bunicii. Iar Într-o astfel de miercuri sau joi, ne-am pomenit cu vizita 85 Între Sfatul Popular și miliție unei femei foarte vorbărețe și a unui domn. Nu cred ca Lia să fi fost prin preajmă, doar cei bătrîni și cu mine i-am Întîmpinat. Musafira, o consăteană de-a lor, Întîlnită de moșu’ la piață și invitată pe la noi Împreună cu soțul ei, a vorbit mult și despre toate, citeam ușor În ea țăranca tenace și răzbătătoare. În schimb
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În aceste pagini. Pe una dintre ele Însă n-am putut s-o captez În cîmpul de atracție al confesiunilor mele de acum. Are de-a face cu dorul de măritiș al unei tinere tru fașe, apar acolo o vrăjitoare bătrînă, un pumn de guldeni, adică bani de aur adevărat, un diavol În carne și oase, fără coarne, dar cu copită la un picior, apoi un călugăr din munte plin de har, o sanie doldora de zurgălăi În susul Tisei Mari și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să treacă peste un anume prag de neîncredere. Le aș fi putut lămuri informațiile politice de la Radio Europa Liberă și Vocea Americii, jucînd rolul duminical al lui Moromete În curtea vreunui Iocan local. Idealizez fără-ndoială și-n acest punct. Bătrînul sergent austro-ger man Johann Costin o fi avut În vedere numai o soluție de ultimă instanță, dacă nu m-ar fi ajutat statul, dacă alor mei li s-ar fi Întîmplat vreo nenorocire, dacă, dacă, dacă... Presu pun că o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în 1910, reia hagiografia din Legenda aurea pe alte coordonate într-o nuvelă intitulată simplu Maria von Magdala. Magdalena e o femeie bogată și independentă, înconjurată de pretendenți. La doar cincisprezece ani fusese obligată să se mărite cu un soț bătrân, pe care l-a părăsit. Printre curtezani se află un anume Flavius, nepot al lui Pilat. Dar ea îl iubește pe Iuda, nu în ultimul rând pentru patriotismul acestuia. Isus apare și tulbură apele. Maria Magdalena se îndepărtează și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a muri, Abraham îi cere lui Dumnezeu un ultim hatâr: să poată contempla în trup fiind întreg pământul, de la un capăt la celălalt, în toată bogăția și diversitatea vieții sale. și rugămintea i se împlinește neîntârziat. Arhanghelul îl așază pe bătrânul patriarh într-un car format din heruvimi și tras de șaizeci de îngeri. Din înaltul cerului se văd ca-n palmă, simultan, toate îndeletnicirile omenești: unii lucrează ogorul (arotrioun), alții conduc carele (hamaxegein); în altă parte, câțiva păstori își pasc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și ne-a fost rușine. Mai-mai să izbucnim în lacrimi. Ca să vezi la ce visasem atâta timp ! Niște sălcii, acolo, pe un petec de pământ. Mare scofală ! Sălcii mai văzusem -chiar mai frumoase decât astea ! Doar toată lumea știe că sălciile bătrâne sunt cele care se apleacă până la apă, sălciile bătrâne au scorburi, au și plete lungi, din care pornește vântul de unul singur (doar vântul, așa ni se spusese, se odihnește în scorburi de copaci, iar când pleacă, primii care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lacrimi. Ca să vezi la ce visasem atâta timp ! Niște sălcii, acolo, pe un petec de pământ. Mare scofală ! Sălcii mai văzusem -chiar mai frumoase decât astea ! Doar toată lumea știe că sălciile bătrâne sunt cele care se apleacă până la apă, sălciile bătrâne au scorburi, au și plete lungi, din care pornește vântul de unul singur (doar vântul, așa ni se spusese, se odihnește în scorburi de copaci, iar când pleacă, primii care-l simt sunt copacii, de asta copacii gem și scârțâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar noi nu înțelegeam mare lucru și nici nu ne băteam capul. Ne suiam pe zid și luam câte mere pofteam. La nuci era mai ușor : crengile treceau peste zid și, cum nucul era bătrân, cu crengi multe, toată lumea mânca de acolo. Am ajuns acasă, ca și cum nimic nu se întâmplase. Ne-am așezat la masă și... atât ne-a fost ! Mama nu știu cum s-a uitat, așa, o dată la noi, pe urmă încă o dată, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
toată tristețea și frica și durerea și neajutorarea. Iar atunci când vor să-L vadă, mănâncă trupul Lui și beau sângele Lui și așa se face că oamenii trăiesc pentru totdeauna și sunt fericiți întotdeauna. Eu nu sunt decât un măslin bătrân și, chiar dacă trăiesc de vreo două mii de ani, nu știu prea multe. Știu însă să înțeleg cu inima, fiindcă pe creștetul meu sunt lacrimile Lui iar în inima mea e sângele Lui. Iar ceea ce am înțeles de la El îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
noi se spune că suntem cei mai frumoși oameni de pe aici. Sigur că-mi pare bine când aud asta dar "a fi frumos" nu înseamnă mare lucru pentru noi, ceilalți. Pentru el, însă, da. Și uite de ce : când cel mai bătrân din familie e gata să treacă la Domnul, îl cheamă la el pe cel mai tânăr dintre urmași și-i încredințează secretul. Lui și numai lui. Iar el se leagă cu viața să-l apere și să-l dea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dulceață în ochii lui albaștri... Ochi de om care vede tot ce e de văzut și știe și încă mai așteaptă... Alții ziceau că e sfânt. Eu nu știu, că dac-ar fi să spui că e sfânt oricui e bătrân, aș mai înțelege, dar așa... De fapt, poate că fiecare bătrân e sfânt, chiar și numai fiindc-a reușit să-și ducă viața așa de mult ... Mă uitam în urma lui și parcă nici umbră nu mai lăsa... Ei, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nard curtea și odaia?! Iar vase de aur nu știam să fi avut... Și totuși, uite cum străluceau! Iar mătușă-mea, care ne servea la masă, ce tânără și frumoasă era și doar era cea mai mare dintre surorile mamei bătrână de-a binelea, adică! Uite-i picăturile de apă în păr, parcă-s pietre prețioase! Și ce bucuroasă e! Acuș' or să strige la ea, fiindcă e o jignire să te bucuri doar tu singură, când toți sunt triști! Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
foamea și, cel mai rău, ne omoară o sete ca aceea - a răsunat răspunsul din afara porții. ― Zăboviți numai oleacă și om da curs rugăminții domniilor voastre... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvor greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
examinat plaga cu atenție, a declarat. ― Domnule profesor, mi-am permis această intervenție pentru a mă convinge că nu ați greșit acceptând să fiți operat de o echipă atât de tânără. Echipă care merită un „bravo” din toată inima din partea bătrânului lor coleg... Nicu era emoționat. Își cunoștea oamenii. Știa că cel care ceruse să vadă plaga era de o exigență ieșită din comun... “Deci, draga ta Despina și doctorul Gruia au trecut examenul cu brio” - l-a liniștit gândul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de părerea lui Nicolae Iorga despre bătrânețe, dragule. ― Ce credea nefericitul savant? ― De ce ai spus: „nefericitul savant?” ― Fiindcă a fost asasinat de legionari... Dar ce spunea? ― El afirma - citez din memorie - că, atunci când nu mai avem suflet de copil, suntem bătrâni... ― Cu noi, Însă, se va petrece un fenomen cu totul deosebit... ― Ce se va Întâmpla, iubitule? M-ai făcut curioasă. ― Vom descoperi elixirul tinereții veșnice! Și atunci, ține-te viață! - a continuat Gruia dialogul, lipindu-și obrazul de al ei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
e mai rău, ne omoară o sete - a răspuns Gruia, abținându-se cu greu să nu pufnească În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici nu clipea. Cu respirația oprită, și-a fixat privirea pe deschizătura porții... Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
curaj să te dai pe mâna unui necunoscut? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Îi cercetăm Întâi de la distanță și ne dăm seama cam ce făină se macină la moara lor. Până la urmă... Până la urmă, ne-am dat pe mâna unui basarabean bătrân, care ne-a omenit cu de toate. Cu haine, Încălțări și hrană de drum. Ne-a ținut Într-un șopron vreo săptămână... Se purtau cu noi - bătrânul și cu baba lui - de parcă le-am fi fost frați. Cred că a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de îngropăciune, pe care și le pregătise din vreme, Elvira avea pe chip o expresie parcă de mulțumire, de liniște și de împăcare cu soarta și cu lumea. Tot zbuciumul vieții, toată suferința care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe un ton potolit, tocmai asta e problema, că pe mine soarta lui Pătrășcanu mă privește... Moise ar fi trebuit să adauge la decalogul lui încă o poruncă: să nu fii indiferent!... Fiindcă indiferența e o crimă. Eu sunt prea bătrân, ca să mă mai schimb... Nu pot și nu vreau să fiu indiferent la ce e rău pe lume... Dar fii liniștită, sorella, că de data asta o să fie altfel, îți promit! Din cel de-al doilea geamantan el scoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mari, încât singurul termen de comparație nu mai putea fi decât zăpezile siberiene sau polare (vorba lui Viniciuc, cu răzbunarea lui Stalin, nu era doar o figură de stil). De-o asemenea iarnă nu-și amintea nimeni, nici chiar cei bătrâni, care văzuseră și trăiseră multe la viața lor. Doar Ștefănel țopăia fericit nevoie mare, chiuind și tot pomenindu-l pe Moș Crăciun, cu toate că sărbătorile de iarnă trecuseră de mult. O să te-arunc afară-n zăpadă, gol pușcă!... îl speria Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-ar fi trecut nimănui prin minte că s-ar fi putut întâmpla cu niște bravi ostași ai glorioasei Armate Roșii eliberatoare. Toată întâmplarea avea ceva supranatural și mitologic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
auzit nimic, gestionare, ascultă încoace la noi, că altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl prevenise milițianul cel gras și fălcos, cu un glas șui și răgușit, numai că reprezentantul "organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să-și descarce și el sufletul, ca tot omul... Așa că gura (încă) slobodă a lumii începuse îndată să nășească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]