3,051 matches
-
detașamentele de muncă ale armatei, la lopată. Să nu uităm nici de cei 150.000 de prizonieri luați de Armata Roșie între 23 august și 13 septembrie 1944, cînd s-a semnat Convenția de Armistițiu la Moscova. Nici de refugiații basarabeni și nord-bucovineni obligați să se repatrieze în URSS. Nici de frontiștii arestați sau uciși. De femeile moarte în urma aplicării draconicului decret al interzicerii avorturilor, din 1966. În total, cifra victimelor directe se ridică la 2 milioane. Cum și familiile erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de el vor determina să se vorbească în Europa de o disidență românească. Astfel, cum remarca Monica Lovinescu, în anul 1978, "România a încetat să fie marea absentă de pe scena pe care se zbate convulsiv libertatea de conștiință a Răsăritului". Basarabean, din ținutul Orheiului, după 23 august 1944 se afla refugiat în România împreună cu familia. Hăituiți pentru a fi predați sovieticilor conform armistițiului, reușesc să rămînă în Țară. În ianuarie 1949, tatăl, învățătorul Goma împreună cu alții din satul Buia vor fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui Robert Cahuleanu. Acesta fusese luat din celulă, mutat în altă parte, însă administrația nu reușise să-i mute și amintirea: oamenii vorbeau despre el ca și cum ar fi fost încă prezent. Cahuleanu era pseudonimul literar al lui Robert Eisenbraun, poet basarabean născut la Cahul, din tată german și mamă cu sînge grecesc, amestec ideal pentru nașterea unui mare patriot român. Din patriotism spărsese el piatră la canalul Dunăre-Marea Neagră, într-o primă condamnare măruntă, doar la patru ani, iar acum, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În urma unui scurt conflict militar, s-a separat de facto de Moldova și probabil că nu va accepta reintegrarea decât pe baza unui statut de autonomie; evident, nici vorbă În cazul lor de vreo unire cu România!). Dar și românii basarabeni sunt de un fel aparte. Nivelul cultural e mai scăzut ca În România, iar pecetea rusească Încă puternică. Vechea elită românească fie s-a refugiat În România În urma cedării Basarabiei, fie a fost nimicită de sovietici; dar trecutul nu se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
considerații despre timp, prețul benzinei, investițiile turcești în Basarabia („mărunte, obscure și slinoase”), corupția puterii, proiectul republicii prezidențiale al lui Lucinschi etc. Nu-l întreb, dar bănuiesc că este un fost pedagog, probabil filolog, care s-a reprofilat în tranziția basarabeană pentru a putea supraviețui. Mai cunosc câteva exemple de acest fel. Când ajungem la aeroport, bunul și agreabilul meu convorbitor îmi cere o sumă dublă față de ceea ce știam că trebuie să plătesc. Tupeul taximetristului mă blochează, mi-e rușine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prieteni. I-au plăcut poemele mele, scrie și el uneori poezie și, evident, se pricepe. Îmi spune că a publicat chiar un grupaj de versuri în revista Orizontul de la Chișinău, revistă azi dispărută, din păcate. Își amintește câteva nume, intelectuali basarabeni cu care a avut relații foarte bune, și mă roagă să le transmit salutări. Domnul Mara, pictor și poet român stabilit în Suedia, poartă pe chip expresia unui om liber... VITALIE CIOBANU: Nu-mi pot refuza și eu o impresie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iar turiștii străini vin destul de rar pe aici. Le mulțumesc pentru informații și le spun de unde sunt. Îmi zâmbesc amabili, dar n-au auzit de Moldova. Merg și mă gândesc amuzat cum ar suna, transpus pe pământ lusitan, acel refren basarabean, ridicol și patetic, produs de un poet patriot de la noi (îl invoca pe Eminescu): „portughez cosmopolit și demolator de valori naționale, Pessoa să te judece!”. VITALIE CIOBANU: Înregistrăm al doilea eșec al zilei, în fața porților zăvorâte ale cimitirului Prazeres, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o alură foarte „elastică”, răsare când în stânga, când în dreapta ta, râde și comentează cu un surâs persiflator în colțul gurii, care nu-i dispare, indiferent de subiectul conversației. Mă izbește asemănarea fizică a lui Javier cu Boris Buracinschi, un jurnalist basarabean stabilit la Tallin. Aflu de la Javier că o cunoaște pe Eugenia Bojoga, prietena și colaboratoarea noastră de la Cluj, nepoata lui Eugeniu Coșeriu, care a stat la Madrid, cu o bursă, acum un an. Îmi mai spune, amuzându-se copios, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mult aplomb orice intervenție, a urmărit cu un zâmbet înțelegător cele întâmplate. Noroc că Varlamov era ultimul pe lista vorbitorilor... VITALIE CIOBANU: Drama dublei identități - iată un subiect la fel de permeabil pentru un neamț originar din Banat și pentru un român basarabean. Un alt subiect: colaboraționismul intelectual în țările comuniste. Richard Wagner îmi relatează istoria unui șef de cenaclu din Berlinul de Est, care organiza întruniri ilegale, underground, pentru a-i turna după aceea la STASI pe toți participanții la ele. Povestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
manifestat nu întotdeauna cu rea intenție, ce îi trădează până și pe intelectualii ruși stabiliți în Vest. Este o primă reacție, probabil inevitabilă, pentru că după destrămarea imperiului, confrații scriitori din fostul centru imperial n-au prea auzit exprimate din partea scriitorilor basarabeni opțiuni clare, pro-occidentale, nici n-au prea mai existat de atunci ocazii pentru discuții. Rușii sunt mirați să afle că „moldovenii” vor în Europa, pentru că noi nu i-am obișnuit cu atitudini demne. Cu balticii e altceva, ei și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în orice caz, situația de la noi i se pare mult mai evoluată decât în Belarus. Iar relațiile noastre de rudenie cu România sunt un atu care trebuie fructificat... Abia mă stăpânesc să nu-i „demolez” imaginea ușor idilică despre realitățile basarabene. Nu-i spun - am simțit întotdeauna o jenă dureroasă să-i vorbesc unui străin despre mizeria de acasă - că avem și noi conducători care n-au aflat nici până acum că, de fapt, vorbesc limba română. Iar statul român, împotmolit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a refuzat ieri să meargă în expediția noastră campestră, rămânând să cunoască mai bine orașul. Mi-a spus că a descoperit la Bordeaux o cafenea „Moldova”, în care a ascultat muzică populară. Mă întreb cine vor fi fiind, oare, investitorii basarabeni ajunși aici. De fapt, n-ar trebui să mă mai surprindă nimic. Un cunoscut de-al meu a întâlnit un „capitalist” basarabean - fost important lider al defunctului partid comunist - tocmai în Mexic. Banii PCUS, „sucursala Basarabia”, sunt investiți, iată, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Char. Parcă pentru a „desolemniza” atmosfera, Andrei Bodiu, ca de fiecare dată inspirat în momentele când frontiera dintre sublim și ridicol e abia sesizabilă, spune în limba rusă: Ia balșoi poăt pastmadern!, o rusă de tot hazul, „însușită” de la studenții basarabeni care au trecut pe la filologia brașoveană. Un ziarist francez mă întreabă ce țară reprezint și dacă am mai fost la Paris. Nu, n-am fost. Am construit comunismul, n-am avut timp pentru călătorii. Îl invit să vadă cum arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
entuziastă, tipul clasic al activistului cultural, care bifează în niște foi „măsurile” îndeplinite. Citesc la 19.30, împreună cu poetul leton Maris Caklais, în Café de la Mairie. Maris, care este trecut de cincizeci, îmi spune că are mulți cunoscuți printre scriitorii basarabeni. Pe Grigore Vieru și pe Victor Teleucă i-a tradus în letonă. Îmi propune să reluăm relațiile literare dintre Moldova și Letonia, poate pe linia PEN Clubului. Mă asigură că nu regretă deloc vremurile sovietice, dar crede că e păcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de la Marche de la Poesie. Traducerea în franceză a poemelor este „interpretată” artistic de un actor, Jean-Luc Debattice, care mi-a spus că îl apreciază mult pe Matei Vișniec, dramaturgul. Citește și Vitalie, un fragment dintr-o proză inspirată de realitățile basarabene. Observ că publicul francez reacționează, devine mai atent când aude rostindu-se cuvântul „comunism”. Urmează la rând și ceilalți scriitori. Din ce citește în germană Richard Wagner, înțeleg doar cuvântul „securitate”, care se repetă destul de des, ca un refren. Trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
școlărițe isterice. Lumea consemnează faptul printr-o rumoare aprobatoare, un abur de complicitate și de voie bună învăluie sala spațioasă. Turcoaica Sezer Duru (numele său îmi evocă o marcă de săpun care a invadat de câtva timp bazarurile românești și basarabene) - cel mai pitoresc personaj din echipa „tehnică” a Trenului (the attendants - cum li se spune în engleză) -, turcoaica, așadar, mânca, șezând în primul rând de scaune, în fața primarului de Dortmund, care ni se adresa de bun-sosit, și nu se sinchisea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
GÂRNEȚ: Mesaje de la Ana Druță, colega noastră de la Contrafort, care ne scrie ce se mai întâmplă la Chișinău. Au fost doar câteva telefoane nesemnificative la redacție, nimic urgent...Căldura mare, se vede, a mai potolit apele și în mediul cultural basarabean. Mai există un loc însă unde spiritele sunt întotdeauna cabrate și informația (bârfa) de tot soiul cade, multă și grea, pe frunțile asudate ale literaților - barul de la parterul Uniunii Scriitorilor, în aceeași clădire, dar Ana nu coboară niciodată acolo. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din grupă, restul - evrei ruși din Chișinău. Se pregăteau să emigreze - Gorbaciov tocmai slăbise șuruburile, iar imperiul scârțâia din toate încheieturile precum o corabie mâncată de cari, una care începea să ia apă la bord. Costică Mămăligă - fiu de țărani basarabeni din „sudul bolnav de insolație” (ca să citez un poet postmodern de la noi) - prinsese și el „trendul” momentului, și după cum ne-a mărturisit spre finalul cursurilor, care ținuseră cam o lună, avea același scop: să emigreze în State, ceea ce a și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ori - do raspada (înainte de căderea URSS-lui) - în Moldova, unde are mai mulți prieteni și cunoscuți. De pildă, Alexei Colâbneac și Ilie Bogdesco. Îi cunosc, au ilustrat cărți la editura la care am lucrat mai mult de zece ani... Dintre pictorii basarabeni, îl apreciază în mod special pe Mihai Grecu și se întristează când află că a murit... Cum se descurcă artiștii moldoveni de când trăiesc într-un „stat independent și suveran”? Greu. Îmi spune că și la ei e destul de anevoios, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chiar dacă, am convingerea, numele noastre nu-i spuneau prea multe, îi impunea însă prezența noastră în Trenul Scriitorilor. Avusese grijă să se informeze din timp și să aibă inițiativa acestei întâlniri, susținută de dl State - un prosper om de afaceri basarabean, însurat cu o rusoaică - femeia, sobră, a tăcut tot timpul, nevorbind română, ci doar încuviințând la frazele pe care i le mai traducea soțul. Am spus „sentimente amestecate”, pentru că exista, cred, și o anumită conștiință, inegal distribuită, a limitelor, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unde abia dacă ne-am intersectat accidental de două-trei ori la Uniunea Scriitorilor. Corectitudinea și setea sa de comuniune spirituală, ironia și luciditatea judecăților lui ne-au impresionat. Erau firești, dar nu neapărat și obligatorii, aceste calități pentru un intelectual basarabean rezident la Moscova (vezi cazul diferit al lui Druță). Cu ceilalți convivi, evident, nu puteam împărtăși decât o sumă redusă de link-uri psihologice și culturale, exprimate mai mult la nivel „folcloric” și printr-un uzaj superficial al apartenenței naționale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
capitalismul” ceea ce cred eu. Și „rezoluția” ce ni se propune conține teze aberante și socialiste. De pildă: scriitorii europeni să fie plătiți la fel. Păi, va mai curge multă apă pe Prut, dacă nu seacă între timp, până când un scriitor basarabean va fi plătit - pentru editarea unei cărți, lecturi și prestații publice - ca unul de la Berlin! Facem mai multe amendamente și întoarcem compunerea „colectivului de redacție”, în frunte cu Vistonidis, care ne învăluie cu o privire acră. Știe deja cum gândim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ilustra tezaurul. Relatările diaristului perspicace, notele lui de drumeție pe itinerarii de la Balcic și Mangalia până în Deltă (1908 și 1914) cu rezonanțe în Priveliști dobrogene (1914) și-n Ostrovul lupilor (1941), cele din 17 iulie-2 august 1919, stilizate în Drumuri basarabene (1921) ori contactele transilvane (din luna mai 1927) la Deva, Uioara, Blaj, Crăciunel și Cheresig toate vorbesc de particularități și regionalisme. Precum textele prozatorului, liste de termeni comentați oferă stilisticienilor și lexicografilor puncte de vedere de certă autoritate. IV De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
orânduind și săptămânile și lunile viitoare... Catastrofa vine brusc și întrerupe ceasornicul inventat de marele strangulator. Cercetările poliției: prilej de a vedea felurite pături sociale: lucrători, burghezi, studențime, miniștri, curtea imperială... Cu acest prilej trebuesc înfățișați și cei doi frați Basarabeni: Teodor și Grigori Soroca. Tot cu acest prilej se poate arunca și o privire retrospectivă a regimului lui Stolîpin. Un tip de "juisseur": locot. Ullea; altul Horki; altul: ofițer tânăr care "face" pe Napoleon. "Un tip de funcționar reacționar: Nihodolski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au măcelărit pe dușmanii lor din Iampol; astăzi Bolșevicii... Asară, un film rusesc (Mordvinov și prințesa Zapolskaia) stupid. Din județ vești de banditisme, prădăciuni la drumul mare. Ofițeri și trupă. 27 Iulie.Poșta Sorocei, ultimile urme din organizațiile locale. Drumuri basarabene, după ploaie. Sofia Cocea Hrisoscoleu 1 Grandomania Doniceștilor, cu 25 de oi cu doi ciobani, cu echipagii de vânătoare, cum tot ce au se duce în scurt! (Altă categorie de Români) Răzeși și Mazâli Urmași de boeri Mazâli și Răzeși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]