KorAP: Find »[drukola/base=beat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...195 >

4,866 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

Vultur, singura cale. — Virgil Jones spune că ea reflectă frica de lucrările minții, zise Vultur-în-Zbor. Era suficient de beat încât să nu-i mai pese de ce zicea, iar familia Gribb era suficient de bine-crescută încât să pretindă că nu era beat deloc. Totuși Elfrida stătea la masa de prânz într-o tăcere posomorâtă. — Virgil Jones este o epavă umană, spuse Ignatius Gribb. O dovadă vie a idioțeniei a ceea ce lui îi place să numească ideile sale. Sunt bucuros că te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

timid doar în stadiul de făcut curte. Ce a reușit să provoace, doar cu gura lui peste a mea, a fost de-a dreptul extraordinar. După ce, într-un final, fără tragere de inimă, i-am dat drumul, m-am simțit beată, ca și cum whisky-ul pe care îl băuse mi se urcase mie la cap. —Toți băieții de la școlile private sărută ca tine? am spus. Dacă da, atunci am ratat multe. Acum era rândul lui să mă sărute din nou, dar, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Știi, francezii sunt foarte pragmatici când vine vorba de căsătorie, în special aristocrații. Și Geneviève este la fel de nesentimentală ca toți aristocrații. Mergând de-a lungul acestor străzi liniștite cu clădirile lor mari și semețe, departe de mașinile pline de petrecăreți beți, discutând despre posibilele alianțe ale celor bogați și cu titluri nobiliare, cu Sebastian lângă mine în costumul lui din in, având câte o sticlă de șampanie în fiecare mână, mă simțeam de parcă încercam să fiu altcineva pentru o seară- un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
societate, ea era în continuă mișcare, vorbind cu invitații, făcând prezentările, fiind, pe scurt, gazda perfectă. Cel puțin pentru un timp se pare că-și dusese la capăt responsabilitățile. Îmi aduceam aminte de câte ori o văzusem lângă bolul cu punch. Era beată sau oricum numai amețită, dar clar băuse câteva pahare mai mult decât de obicei. —Bună, Sam, mi-a spus în timp ce urcam pe scări. Te simți bine? Oh, da, i-am răspuns cu diplomație. Ziua perfectă de duminică. A fost foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
a ridicat ochii, privindu-mă. —Precum articolul din Herald, a zis. L-a supărat mult pe Richard. Este exact genul de publicitate pe care încearcă să-l evite. M-am gândit la fotografia Belindei și a lui Suki pe podium, bete turtă; Tim reușise să arate cât de rebele fuseseră gemenele în trecut, fără însă a spune nimic exact, pentru a nu fi dat în judecată. M-am strâmbat. —Asta nu mă surprinde, i-am spus cu sinceritate. — Nu știi nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
bine, am deslușit pe altcineva în spate, lângă perete, privindu-l pe David în timp ce muncea. I-am studiat mai atent trăsăturile. Originalul era chiar lângă mine pe canapea. —Ți-aș fi spus, mi-a zis Sebastian scuzându-se. Eram destul de beat într-un bar și am dat peste David, și nu știu din ce motiv a părut o idee bună să-i dau foc la mașină. Practic, nu am făcut-o eu. Dar îl poți numi suport moral. A încercat Charles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

T. Dacă nu adormeam în troleibuz, mă lua somnul imediat ce intram în casă. Aș putea dezvolta acum, când scriu, șiruri de pagini cu visele mele. Multe în acea vreme, fremătătoare, cu deslușiri înălțătoare. Nu credeam însă în subconștientul meu, chiar beat fiind. Nu am avut niciodată relații duplicitare cu ego, nu mi-a transmis niciodată ceva atât de minunat, care să mă facă să rămân îngândurat pe buza sufletului meu. Am ocolit metafizica, înfricoșat de nonșalanța cu care aș fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
fereastra de lângă bar, Nuni Anestin, singur, aproape adormit. Actorul Mihăilescu-Brăila cu sculptorul Apostu, la o altă masă, lângă el, mâncau concentrați, din farfurii roșii, de lut, ciolan cu fasole. Tăceam, rugându-mă doar ca Matvei să nu fie atât de beat încât să înceapă să înjure și aici C.A.E.R.-ul, pe Brejnev și Ceaușescu, cei doi care „de-ai dracu’ se făceau că se ceartă pă chestia cu tratatu’ de la Varșovia ca să-i sperie pe bulgarii lui Tito“ (Jivkov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
om bolnav, crustat de tăieturi adânci, care nu se mai ostoiesc. O voce stranie, în trupul lui firav, de lungan gata parcă să se îndoaie după cea mai mică pală de vânt. Părea fragil Matvei, dar ascultându-l cântând, așa beat cum era, așa beat cum eram, am simțit forța din sufletul lui (folosim chiar și în mileniul ăsta astfel de cuvinte), revărsată în acele gemete cântate. Mult mai târziu aveam să-l ascult și pe Vîsoțki, pe un disc adus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
tăieturi adânci, care nu se mai ostoiesc. O voce stranie, în trupul lui firav, de lungan gata parcă să se îndoaie după cea mai mică pală de vânt. Părea fragil Matvei, dar ascultându-l cântând, așa beat cum era, așa beat cum eram, am simțit forța din sufletul lui (folosim chiar și în mileniul ăsta astfel de cuvinte), revărsată în acele gemete cântate. Mult mai târziu aveam să-l ascult și pe Vîsoțki, pe un disc adus de Ester dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
mei pe marginea unor astfel de posibilități. Acum, iată, coborând, le trăiesc, cu nepăsarea puterii de a le scrie. Ieșisem, în seara de atunci, de la „Trocadero“, unde T.T. își lansase ultimul volum de versuri. Mă obosise atmosfera aceea de genii bete (și eu printre ele, un prozator care mușcase din nada succesului). O tot înghiontisem pe Flexibila să mergem să discutăm câteva schițe, poate și o nuvelă chiar, la mine acasă, dar ea mă avertizase franc, între două drumuri la toaletă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
din Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau portocale prin prăvălii decât din pură întâmplare în acea vreme. Chiar dom’ Zăbirică ridica neputincios din umeri: „Mai bine cere-mi Șogunul sau Mircea Eliade, pastă de dinți Maxam, pepsi, sardele socra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
decis s-o ia, bărbătește, direct prin inima soclului, dând să se apere cu servieta diplomat de un val năprasnic, de un aisberg poate, am intervenit salvator, strigând cu tot entuziasmul studentului de demult care își revede profesorul iubit mai beat decât el: „Dom’ profesor! Ce mai faceți?“. A recepționat mesajul. Nu știa însă din care parte a agitatei mări vine chemarea. Și-a reluat scrutarea circulară a orizontului, mai curios decât Ulise ascultând cântecele sirenelor sau cercetând harta cerului, neștiind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
de ploaie revenind pe pământ după ce fusese abur și hălăduise cine știe pe unde. Și am mai dormit astfel, adânc și uitat în mine, când am băut o jumătate de alcool dublu rafinat. Crezusem că-i votcă „Scandic“. Venisem deja beat acasă și, cum îmi era obiceiul, am intrat în prăvălia de la parterul blocului să mai cumpăr o votcă, să am de rezervă. Vânzătoarea, din greșeală (?) mi-a dat o butelie (din aceea de plastic) cu alcool dublu rafinat. Sau poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
seară la lumina lămpii din odaia mea de la țară, poeme din volumul de versuri ale lui G.C. (Lauda lucrurilor) retipărit în 1964-1965, apoi magazinul „Romanța“, de unde am cumpărat trei discuri Electrecord cu vocea lui Călinescu, apoi dintr-odată, acel bătrân beat din stația tramvaiului de la Gara de Nord, un bărbat înalt, cu barbă albă, recitând niște versuri despre o frumoasă doamnă plecată cu un vapor albastru spre o insulă cu migdali și rododendroni, la fiecare vers bărbatul făcea o piruetă și o plecăciune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
gândurile, trăirile ca pe ale unui altuia. Fără rușine. Doar cu un pic de dispreț. Nu mi-e rușine să recunosc că am băut. După cum nu-mi era rușine - dar atunci nu mai știam ce-i cu mine - să ies beat în lume. Să mă duc beat de dimineață la serviciu, să discut cu feluriți amețit, să duhnesc permanent a băutură, cu limba împleticită, cu scrisul șui, ilizibil și toate celelalte, multe și penibile. Deși - cu o lașitate pe care încerc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
altuia. Fără rușine. Doar cu un pic de dispreț. Nu mi-e rușine să recunosc că am băut. După cum nu-mi era rușine - dar atunci nu mai știam ce-i cu mine - să ies beat în lume. Să mă duc beat de dimineață la serviciu, să discut cu feluriți amețit, să duhnesc permanent a băutură, cu limba împleticită, cu scrisul șui, ilizibil și toate celelalte, multe și penibile. Deși - cu o lașitate pe care încerc s-o reprim - îmi pare ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
sale. Știam și nu-mi păsa. Chiar mă mândream cu o astfel de postură. Mi se părea că dă culoare vieții, că o face mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită, într-adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut beat prin marile momente ale comunismului național și nu le-am admirat splendoarea pe deplin. Beat am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
se părea că dă culoare vieții, că o face mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită, într-adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut beat prin marile momente ale comunismului național și nu le-am admirat splendoarea pe deplin. Beat am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit marile idealisme ale nimicniciilor mele în dărnicii spontane prin crâșmele și bodegile multilateralei, fără să fi tânjit vreodată după marile ei restaurante. Când am intrat odată într-unul dintre acestea, de frică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
doar suc de roșii diluat cu apă de la chiuvetă. A trebuit să mă dezintoxic apoi la „Caneaua spartă“ (sub Arsenal) trei zile, șnur, program complet, zi-lumină și alcoolurile cele mai proletare scoase pe piață, în disperare, de către multilaterala noastră dezvoltată... Beat am intrat și în tranziție. Dezmeticit, acum, când coborârea a început, văd că nici măcar amintiri nu am prea multe. Regrete cu atât mai puțin. Îmi pare rău, cu o jale pe care nici un alcool nu mi-a putut-o ostoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
dintre cei care țin la mine și mă cunosc de mult amar de viață. Așa și trebuie. Așa îmi trebuie. Mă doare însă, cumplit mă doare altceva. Faptul că mai toate cărțile mele, bună parte din ele le-am scris beat fiind. Aici e aici. Dacă n-aș mai fi băut aș mai fi scris? Sau ce aș fi scris, cum aș fi scris. Cât adevăr atunci am mai reușit să trec în paginile care, de ce să n-o recunosc, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
de întrebări, de frământări știu că sunt puerile. Nimeni nu m-a obligat, nu m-a silit să scriu. Nimeni nu m-a constrâns să public cele scrise. Nimeni nu-i dator să cunoască și să judece dacă eu eram beat sau treaz când scriam. Sunt nimicuri, desigur. Dar ele există. Sunt neplăcute. Pot fi ușor ignorate. Așa cum, de pildă, poți ignora faptul că ai descoperit în casa ta o ploșniță. Ai găsit-o, ai distrus-o și gata. Dar rămâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
fi retras în cochilia mea. Porneam în noapte, orbecăind spre casă, singur în orașul adormit, pe străzi tăcute, în liniștea deplină a somnului tuturor. Mă simțeam, în astfel de nopți, un fel de suflet al somnului celorlalți. Ca și cum un duh, beat mort de cele mai multe ori, le veghea somnul, visele, strigând (uneori mă pomeneam chiuind, stârnit de cine știe ce valuri năprasnice ale bucuriei de a trăi, de a fi viu), precum în cetățile de demult, „Dormiți, cetățeni, totul e în ordine. Beat mort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
duh, beat mort de cele mai multe ori, le veghea somnul, visele, strigând (uneori mă pomeneam chiuind, stârnit de cine știe ce valuri năprasnice ale bucuriei de a trăi, de a fi viu), precum în cetățile de demult, „Dormiți, cetățeni, totul e în ordine. Beat mort, mă-ntorc acasă“, adăugam plin de mândrie. Multe nu erau în ordine pe străzile acelea, în viețile acelea, în Țara mea, în multilateral dezvoltata noastră tot mai peticită. Preferam să beau, să nu văd, să hălăduiesc în căutarea bucuriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]