3,162 matches
-
urmă, a spus Gaila. Du-te liniștit și caută să-i fii un unchi bun, așa cum i-ai fost frate bun tatălui său. Cu ochii șiroind de lacrimi, i-am sărutat mâinile și am plecat. Am ajuns la Pavia odată cu bezna. În fața palatului erau aprinse numeroase torțe, și Rotari, nerăbdător, ne aștepta laolaltă cu toată curtea la intrarea principală. Rodoald călărise însoțind carul gol, fără să scoată vreun cuvânt. Regele mi-a ieșit în întâmpinare și a înțeles după expresia feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Vocea îi era incredibil de imploratoare. - De felul tău ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii de ajutor și nu face greșeli. I-am trimis un scuipat la picioare, și s-a retras, din nou nepăsător, în beznă. Exarhul, care urmărise toată scena amuzat, mi-a poruncit din nou: - Mâine în zori o să pleci, altfel nici măcar Andras n-o să te poată salva. Nesuportând ca viața mea să fi depins de acel om nelegiuit, am scos înscrisul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea se află blestemul și moartea noastră. N-am izbutit să scot mai mult din gura lor. În cele din urmă, după un declic metalic, poarta s-a deschis. În spatele ei era o scară săpată în stâncă, ce cobora în beznă. Am ordonat ca un număr de cinci longobarzi să stea de pază, amenințându-i că vor fi aspru pedepsiți dacă se vor atinge de vreuna din fete. Eu, împreună cu ceilalți, la lumina unor torțe luate din biserică, am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au fost de-ajuns câteva îmbrâncituri ca să fie doborâtă. Am coborât din nou o scară, și iată-ne într-o altă sală în care ardea doar o singură torță. Pe neașteptate, am fost atacați de cinci soldați bizantini furișați din beznă. Chiar dacă purtau armurile și mantiile gărzii exarhale, erau mercenari obișnuiți și lași. A fost suficient să omorâm unul, ca toți ceilalți să se predea. Înainte de a se fi simțit în primejdie, unul dintre ei a apucat să ne spună: - Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să ne spună: - Sunt jos să aștepte barca. I-am dezarmat și i-am înghesuit într-un colț, lăsându-i sub paza a doi longobarzi din cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost într-o barcă bătută de talazuri. Spre norocul nostru, zidurile încăperii în care ne aflam au rezistat, dar altele, mai subțiri, s-au prăbușit cu tot cu acoperiș, îngropând sub ele multe vieți. Cu rușine, am auzit o femeie spunând în bezna drumului unde fugisem: - Benedict, slăvit fie numele său, ca să-i alunge de-aici pe longobarzii care nu pregetă să doboare casele noastre și să ne omoare. Din nou la drum și apropriindu-ne de orașul Tuscolo, unde trebuia să primim hărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să fie pe val. La urma urmei, nici nu era un om rău, îl vede încă aievea îngenuncheat în fața porții mănăstirești și îl trece un fior de solidaritate. Acum. Dar atunci i se păruse de neconceput. S-a trezit în bezna totală din pivnița casei lui Mihnea. Era legat cu multe rânduri de lanțuri groase, făcut pachet de sus până jos, îngropat până la gât în pământ și cu un sac pe cap. Nici măcar nu știa ce se întâmplă cu el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
privind inelul de pe degetul mic al lui Mihnea, care semăna cu o bilă neagă, pe care era gravată și aurită litera M. - Te vând la niște venețieni, care o să te țină numai cu apă sărată. Apoi îl lăsaseră acolo, în bezna pivniței, fără să-i mai pună sacul pe cap. Trăgea în nări mirosul de pământ umed, mucegăit și împuțit de șobolani, fără să-și poată mișca mâinile ori vreo parte a corpului în afară de cap. Iar acesta nu-i folosea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
când, agitat și imprudent, Zogru a nimerit din greșeală într-un hahol beat și n-a mai putut să se elibereze până când omul n-a ajuns la Kiev, unde Zogru a țâșnit pe caldarâmul rece și-a și căzut în beznă, fără simțire. Și-a revenit după doi ani, în pământul nașterii sale, la Comoșteni. Cu Augustin descoperise că poate să-și limiteze șederea, iar bucuria aceasta a vizitelor scurte l-a ținut un timp, dar a avut și perioade în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
păstrat în nemurire. Stelele Peste cerul negru plin de nouri, Îmi văd trecutul parcă-n stoluri Precum un cârd de porumbei albaștri Care-mi continuă visele în aștri. Iar luna niciodată nu va răsări Fără ele... fără stelele călăuze, Prin bezna nopții, ele-s niște muze Ce o conduc pe-aleasă la altar. Iar când și-n apele limpezi de munte Va curge-un sânge roșu-azuriu, Atunci îmi voi aduce chiar și eu aminte De trecutul cel aspru, dar real și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
într-o proiecție de cristal care i-a încălzit atât de mult sufletul cândva. S-a lăsat moale, ca o cârpă zdrențuită, să alunece în genunchi pe nisipul de argint pictat de lumina lunii. Soarele a apus de mult și bezna a pus stăpânire de Univers, furându-i toată splendoarea și minunăția. Globul palid care veghea printre stele a încercat să-i mângâie ființa fără vlagă cu raze slabe, parcă moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu-și să-i ofere
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bea zilnic trei litri de apă de la Fântâna Crăiască, o să-și recapete vederea, deci în afară de el n-am întâlnit pe nimeni, stăteam acolo și-mi bibileam briceagul, gândindu-mă ce rău e să fii orb, să trăiești o viață în bezna veșnică și să vezi doar cu bastonul, pipăind, și tocmai când mă gândeam la asta, cineva din spatele meu mi-a acoperit ochii cu palmele. Am așteptat să mă întrebe, ghici cine-i, încercam deja să ghicesc, mi-a acoperit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la ochi, dar parcă mă-mpingea ceva să mă uit totuși, în loc de ochi mai avea doar două găuri negre, și nici pleoape nu mai avea, arăta ca un craniu, în străfundul celor două găuri, care păreau foarte adânci, era întuneric beznă, Prodan cel Mare s-a uitat și el, și a scăpat bastonul din mână, și n-a mai zis nici pâs, și atunci bătrânul, tatonând, și-a căutat acordeonul, l-a luat din poala lui Prodan, și-a așezat damigeana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
când se ia curentul, iar când se întâmpla, eram nevoiți să stăm acolo pe-ntuneric, generatoarele de rezervă nemaifuncționând în nici un cinematograf deoarece, în cele mai multe dintre ele, combustibilul fusese șterpelit de mult și, de obicei, se aștepta multă vreme, în beznă, până se dădea curentul înapoi, sau până soseau echipele de ordine ori pompierii să evacueze sala, și cum asta nu-mi făcea plăcere, preferam să nu mai merg deloc la cinema. De altfel, de când l-au luat pe tata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sau Legat în lanțuri sau Iarnă lungă în orașul lacrimilor. Altădată, ne puneam cât mai în spate, în ultimul sau penultimul rând, dar acum Feri a zis să stăm în față, la marginea rândului, să nu orbecăim prea mult prin beznă, dacă totuși eu am dreptate și se ia curentul, ne-am pus deci în rândul patru, cu capul la cutie, să nu ne trezim în cap cu vreo bucată de cretă sau vreun ghemotoc de hârtie îmbăloșat. Înainte să-nceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strige și să fluiere, iar Feri mi-a spus că luam-ar dracu’, eu am câștigat, și s-o luăm repede târâș, eu să-l apuc de gleznă și să mă țin de el, că n-o să văd nimic în bezna aia, și atunci eu i-am zis să mai așteptăm, că poate doar s-a rupt filmul, dar Feri a spus că dacă numai filmul s-ar fi rupt, atunci luminile de deasupra ușilor din sală ar fi rămas aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
justificate, și atunci Feri a spus că, după părerea lui, asta este o situație justificată și, înainte să-l pot împiedica, și-a întins mâna și a apăsat pe buton. Lumina roșie s-a stins instantaneu, s-a făcut întuneric beznă, m-am speriat atât de tare că mi s-a oprit respirația, probabil că și Feri s-a căcat pe el de frică, fiindcă nici măcar nu mai înjura, stătea doar acolo, lângă mine, în beznăraie. Să fi trecut așa vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lunii, și Își spuse că era o idioată. Marea nu Îi era dușman. Fusese vorba doar de un coșmar. Doar atît? Era pe punctul să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase atenția. Făcu ochii mici, cercetă bezna și se focaliză asupra unei siluete care ieșea rapid de pe plajă, azvîrlind priviri furișe În urmă. De parcă ar fi fost urmărită, panicată. Pentru Marie, instinctul de polițist nu era o a doua natură, ci natura Însăși. Privi cu amănunțime silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uită din nou În zare, acolo unde goeleta părea că se face tot mai mică, apoi reciti biletul scris de Christian. După o clipă de șovăială, demară. 6 Norii care se Îngrămădeau Îi veniseră de hac amurgului, astfel că era beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste criptă. Era goală. Poate doar vîntul printre ruine... O lumină tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă din criptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl surprinse trăgînd cu coada ochiului spre silueta ei involuntar provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept o smintită? - Ce idee! Să fii atacat În beznă de niște călugări fără cap, Într-o abație În ruină, sub un adevărat potop, e tot ce poate fi mai normal... CÎnd se Întoarseră la punctul de unde plecaseră, el Își ridică ponchoul pătat de noroi și i-l puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
reînceput, Între insulari și trupele militare... Ochii polițistului reveniră la Yvonne. - SÎnteți cu adevărat sigură că nu l-ați recunoscut pe cel care... - De cîte ori trebuie să vă repet că doar am auzit niște pași, iar după aia, nimic... beznă. Nici o amintire. Lucas aruncă o privire la ecranul monitorului pe care doctorul nu-l debranșase Încă și urmări o clipă linia care o lua razna. - Nu e rău ca detector de minciuni, comentă el suav În timp ce apăsa tasta mobilului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
biroul lui Lucas. Spune că o formă umană stă culcată pe dolmen și urlă... Poate că e un sacrificiu. - Oamenii dumitale păzesc situl, nu e așa? Să meargă să vadă! Morineau Începu să se fîțÎie, stingherit. - Vedeți că... E aproape beznă, Îngăimă el jalnic. Băieții sînt superstițioși, așa că poveștile cu menhirii din care picură sînge... Îi Înspăimîntă, ce mai. Lucas trînti o Înjurătură pricepînd că situl rămăsese nesupravegheat. Își Înșfăcă tocul armei atîrnat În cuier și părăsi biroul, cu plicul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca să-l urmeze, dar Jeanne o apucă ferm de braț. - Lasă-l, și așa suferă destul. - Crezi cumva că eu nu sufăr? Mama ei preferă să privească În altă parte. Marie se desprinse brusc și ieși la rîndul ei În beznă, căci prefera să plîngă fără martori. * * * În cele trei camere ocupate ale hotelului, nimeni nu dormea. Nici Loïc, nici Marie, nici Fersen. Pentru a nu se lăsa cu totul pradă neliniștii care n-o mai părăsea de ceasuri Întregi, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să spună secretul... oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de imaginea tulbure și mișcată a acelui chip care semăna cu chipul lui Loïc... Istovită, se prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra ei de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd cu coada ochiului la ea. Trebuie spus că Philippe nu-și putuse reține cîteva perfidii la adresa bietului Loïc, nevoit să se pitească Dumnezeu știe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]