3,230 matches
-
părți, lăuntric și subit, are loc o cotitură. De altminteri, își amintea că și altădată existaseră clipe când îi treceau uneori gânduri ciudate prin minte, cum ar fi de pildă clipele când privea acești ochi: parcă presimțea în ei o beznă profundă și tainică. Privirea îndreptată spre el părea că-l pune în fața unei enigme. În ultimii doi ani se mirase adeseori de felul cum se schimba fața Nastasiei Filippovna, care devenea teribil de palidă și, ciudat, paloarea chiar o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dorința de a-și aranja ursita, că îi dorește măcar puțin bine și ei, atunci ar înțelege că de mult lui i se pare ciudată și îi e greu să vadă singurătatea ei; că la mijloc nu-i decât o beznă vagă, o neîncredere completă în înnoirea vieții, care ar putea renaște atât de minunat prin dragoste și familie, căpătându-și astfel un nou țel; că e vorba aici de pieirea unor talente, probabil strălucite, de complacere voluntară în propria tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tristețea din sufletul meu era insuportabilă; chiar îmi venea să plâng; mă tot miram și mă nelinișteam; mă deprima groaznic faptul că toate îmi erau străine; asta am înțeles-o. Ceea ce era străin mă ucidea. Mi-amintesc că din această beznă m-am trezit cu desăvârșire într-o seară, la Basel, tocmai când intram în Elveția, și m-a trezit răgetul unui măgar din piața orașului. Măgarul m-a uluit grozav, nu știu de ce mi-a plăcut neobișnuit de mult, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atunci doar în treacăt. Poate că va fi fiind impresia unei simple curiozități, explicabilă prin unele aventuri excentrice ale prințului. Oricum ar fi însă, impresia a rămas. Încetul cu încetul, și zvonurile răspândite prin oraș apucară să se cufunde în bezna necunoscutului. Ce-i drept, se povestea despre un ins, prinț și prostuț (nimeni nu-i putea indica precis numele), care primise pe neașteptate o moștenire uriașă și se însurase cu o franțuzoaică venetică, celebră dansatoare de cancan la Château des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aproape neconștientizându-și cuvintele. Pe la ora șase se pomeni la gară, pe peronul de unde se lua trenul spre Țarskoe Selo. Curând, izolarea îi deveni insuportabilă; un nou avânt îi cuprinse cu înflăcărare inima și, pentru o clipă, o lumină strălucitoare împrăștie bezna în care tânjea sufletul lui. Își cumpără bilet până la Pavlovsk și se hotărî nerăbdător, să plece; însă, desigur, îl urmărea ceva, și acest ceva era realitatea, nu fantezia, cum înclina el să creadă. Aproape instalat în vagon, aruncă subit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întâmpla să apuce a-și spune clar și conștient: „Da, pentru acest moment merită să-ți dai viața toată!“, atunci, firește, acest moment în sine prețuia cât viața toată. De altfel, nu susținea partea dialectică a concluziei sale: abrutizarea, bezna sufletească, idiotismul stăteau în fața lui ca o clară consecință a acestor „clipe superioare“. Desigur, nu s-ar fi apucat de polemizat la modul serios. În concluzie, adică în aprecierea pe care i-o acorda acestei clipe, exista, cu siguranță, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui învinețite: „ideea subită“ i se confirmase și se adeverea deodată - și el îi dădea iarăși crezare demonului său! Dar oare s-a confirmat? Dar oare s-a adeverit? De ce l-au apucat iarăși acest tremur, această sudoare rece, această beznă și răceală din suflet? Oare pentru că văzuse din nou acești ochi? Însă doar plecase din Grădina de Vară numai și numai ca să-i vadă! Doar tocmai aceasta îi fusese „ideea subită“. Ținuse morțiș să vadă „ochii de adineaori“, pentru ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și conștient, își amintea începutul, sunetul cel dintâi al teribilului său țipăt, care i se smulse singur din piept și pe care nu l-ar fi putut opri cu nici o putere. Apoi conștiința i se stinse fulgerător și se făcu beznă deplină. Avea o criză de epilepsie, boală de care scăpase deja de mult timp. Se știe că crizele de epilepsie, mai precis stropșitura propriu-zisă, vin fulgerător. În această clipă, dintr-odată se deformează extrem de mult fața, mai ales privirea. Convulsiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a mai văzut nimeni! Spre sfârșit, ce-i drept, nu mai plângea, nu mai vărsa lacrimi, ci doar gemea din când în când; dar se întuneca parcă din ce în ce mai mult la față. Parcă veșnicia îl umbrea deja cu aripa ei de beznă. Uneori, noaptea, ne petreceam ore întregi singuri, tăcând; mamelucul Roustan sforăia în camera de alături; grozav de adânc mai dormea omul ăsta. „În schimb, mi-e credincios mie și dinastiei mele“, spunea Napoleon despre el. Odată eram grozav de îndurerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sacrificiile făcute timp de 50 de ani au fost o vină și o prostie. De aceea, domnule senator Corneliu Vadim Tudor, cu o ultima speranță, mă adresez domniei voastre, pentru a va ruga să Încercați să faceți lumină În această beznă mafiota care ma Învăluie. Cu respect, speranța și deosebită prețuire, Alexandru Tăcu, Iași, iulie, 2001 Textul adresat senatorului Corneliu Vadim Tudor Îmi oferă prilejul că, apreciind publicarea lui Întocmai, desi conducătorul de revista a fost Întotdeauna În conflict de idei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și printre crengile castanilor priveam cerul. Că Într-o expoziție numele tău apăru pe cer - lozinca pentru eternitate. Am vrut să te strig, să-ți arăt, dar tu nu mai erai lângă mine. Înfrigurata, am Început să te caut În beznă. La rădăcina unui copac am gasit florile tale: erau trandafiri roz. Se ofiliseră. Am luat florile și te-am căutat mai departe. Te-am strigat, dar n-am auzit decât ecoul numelui tău. Am alergat din nou și te-am
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ceva din armonia vieții mele se tulbură, ceva din ce am lăsat în urmă revine. Evreul aruncă ironic peste umăr: — Măi, da’ sensibil mai ești, frate! Știe că, dacă ar avea un ochi la spate, l-ar vedea - cu toată bezna - înroșindu-se. Răbufnește și mai aprig: — Voi cum vă distrați pe acasă? Sau nu cunoașteți această patimă rușinoasă? întreabă bat jocoritor. Îl simte venind amenințător spre el. Îl împunge-n piept cu un pumn de oțel. Luat prin surprindere, uriașul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rufus în față, ca unul care cunoaște locurile. Pusio îl urmează în tăcere. Oricât încearcă să fie rațional, nu se poate dezbăra de un sentiment confuz de panică în timp ce străbat în grabă coridoare după coridoare, unele luminate, altele cufundate în beznă. Cum le-or fi rânduit așa, într-o dezordine totală? se întreabă întruna. Merge ca scaiul după celălalt, de teamă să nu se piardă. Însă cu fiecare pas îngrijorarea îi crește. Nici țipenie de om prin părțile astea. Cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
are figură formă greutate cantitate sau calitate și nu vede, nu aude, nu cade sub simțuri, nu e Într-un loc, Într-un timp sau Într-un spațiu, nu e suflet, inteligență, imaginație, opinie, număr, ordine, măsură, substanță, eternitate, nici beznă nu-i și nici lumină, eroare nu-i și nu e adevăr. Mă făcu să tresar o convorbire, clară și nonșalantă, dintre un băiat cu ochelari și o fată care, din nefericire, nu purta așa ceva. „E pendulul lui Foucault”, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avut oare ceea ce doream? Eu sunt Dumnezeu, aceeași singurătate, aceeași glorie vană, aceeași disperare că nu sunt și eu una dintre făpturile mele, ca toți ceilalți. Toți cei care trăiesc În lumina mea, și eu trăind În scânteierea insuportabilă a beznei mele. Du-te, mergi prin lume, William S.! Ești plin de faimă, treci pe lângă mine și nu mă recunoști. Eu murmur În gând „a fi sau a nu fi“ și-mi zic „bravo, Belbo, bine lucrat. Du-te, bătrâne William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ajunsesem pe la sfârșitul lui ’75. Am hotărât să uit asemănările și să-mi consacru toate energiile muncii mele. La urma urmelor trebuia să predau cultura italiană, nu rozacruceenii. M-am dedicat filosofiei umanismului și am descoperit că, abia ieșiți din bezna Evului Mediu, oamenii modernității laice nu găsiseră altceva mai bun de făcut decât să se apuce de Cabală și de magie. După doi ani În care am frecventat umaniști ce rosteau formule ca să convingă natura să facă lucruri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Legumă, Ou, Flegmă, Punct, Rădăcină, Sare a Naturii, Pământ Înfrunzit, Tevos, Tincar, Abur, Stea a Serii, Vânt, Virago, Cupă a Faraonului, Urină de Copil, Vultur, Placentă, Menstră, Sclav fugar, Mână stângă, Spermă a Metalelor, Spirit, Staniu, Suc, Sulf unsuros... În bezna acum cenușie se desena treptat un orizont de stânci și arbori uscați, dincolo de care asfințea un soare negru. Apoi s-a făcut o lumină aproape orbitoare și au apărut imagini scânteietoare care se reflectau pretutindeni, creînd un efect de caleidoscop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-l vizitasem cu o săptămână În urmă. Îmi era tot mai greu să deslușesc lumea magiei de ceea ce astăzi numim universul preciziei. Personagii pe care le studiasem la școală drept purtători ai luminii matematice și fizice, le regăseam acum În mijlocul beznelor superstiției și descopeream texte situate În afara oricăror Îndoieli, care-mi relatau cum fizicieni pozitiviști, abia ieșiți din universitate se duceau să se-ncurce pe la ședințe mediumnice și cenacluri astrologice și cum Newton ajunsese la legile gravitației universale deoarece credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fi putut găsi, foarte bine, În cîmpie. Într-un minut sau două, cerul părea că deja se lățise deasupra capetelor lor, dîndu-le iluzia de lumină, dar, la fel ca Înainte, nu vedeau, ci simțeau pustiirea din jur; Încercară să pătrundă bezna care Învăluia pămîntul și privirile le lunecară peste lucruri. De două sau trei ori, Helen Își duse mîna la ochi, de parcă ar fi vrut să Îndepărteze niște văluri sau pînze de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
două sau trei ori, Helen Își duse mîna la ochi, de parcă ar fi vrut să Îndepărteze niște văluri sau pînze de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să meargă prin ape Întunecate, atît de ciudată și densă era bezna absolută a nopții, și-ntr-atît de Încărcată de violență și devastare. Își țineau lanternele destul de jos, urmînd linia albită a bordurii. Ori de cîte ori se apropia o mașină sau un camion, răreau pașii, se lipeau de gardurile aparent fragile, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi trecut cu o țintă În spate, pe lîngă un șir de pușcași... Cred că sîntem nebune, Julia, șopti ea, că ne aflăm aici! — A fost ideea ta. — Știu, dar... — Ți-e frică? — Da! Oricine ar putea să apară din bezna asta. — Dar dacă noi nu-i vedem, nici ei nu ne văd. În plus, ne-ar lua, probabil, drept fată și băiat. Săptămîna trecută am ieșit cu haina și șapca asta, și o cocotă, care stătea În pragul unei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a crezut că sînt băiat și mi-a arătat un sîn cu lanterna. Și asta era În Piccadilly. — Sfinte Dumnezeule, zise Helen. — Da, repetă Julia. Și n-am cum să-ți descriu cît de ciudat apare un singur sîn În beznă, cînd pui lumina pe el. Își Înceti pașii și balansă lanterna. — Uite, aici e St Clement’s, biserica din poezia de grădiniță. Probabil că aduceau portocale și lămîi spre malul Tamisei, pe-aici. Helen se gîndi la portocala pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kay În mine, nu-i așa? — Am făcut o chestie urîtă, spuse Julia, mișcîndu-se. Acum regret. — N-are importanță, zise Helen. Pe bune, n-are. La urma urmelor... Sentimentele Îi păliseră, puțin doar, acum Însă reapărură Înviorate de vin, de beznă. De fapt, noi două sîntem Într-o situație comică. — Chiar așa? — Adică, din cauza celor Întîmplate Între tine și Kay... Brusc, chiar pe Întuneric, știu că greșise. Julia devenise rigidă. — Ți-a spus-o Kay? Întrebă ea ascuțit. — Da, spuse Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fiecare salt În tăcere, și era imposibil, chiar și după atîția ani, să stai calm, să nu le bagi În seamă, să nu simți cum te presează, cum pieptul Îți e sfredelit de gheara aceea de panică. Fiind Înconjurat de beznă, efectul era Însutit. Helen Își astupă urechile cu palmele și spuse: — O, nu-i drept! Nu le suport! SÎnt ca niște vaiete de durere! SÎnt... sînt asemeni clopotelor Londrei! SÎnt făcute din voci! Adăpostește-te! Îți spun Fugi și ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cafea, fumaseră, Își trăseseră hainele pe ei, Își bătuseră picioarele să se Încălzească... Apoi se auziră primele bum-bum-bum-uri ale focului antiaerienelor, poate la două-trei mile depărtare. Helen Își dădu capul pe spate și privi În sus. Reflectoarele erau aprinse și bezna Își schimbase Înfățișarea; nu văzu cerul, ci peretele Înalt al turnului de care se sprijinea. Simți duritatea ușii În scalp, prin păr, și-și imagină cum pietrele de sus se prăbușesc, o masă neiertătoare de zidărie și mortar. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]