3,500 matches
-
zgomotos, Alice și-a dus mâna la gură și a apăsat cu putere, în timp ce cobora ușor pe scări. Hugo a urmat-o îndeaproape. Foarte aproape. În întunericul din capătul scărilor, a întors-o către el și i-a apropiat, cu blândețe, fața de a lui. A sărutat-o îndelung. Când a tras-o mai aproape de el, Alice nu s-a opus. Era nerăbdătoare, gemea și se răsucea de plăcere, în vreme ce limba lui Hugo îi explora gura mai în profunzime, iar degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trebui să știi exact prin ce trec eu cu Jake. Ar trebui să mă susții, nu să-mi spui să divorțez și să nu-mi atragi atenția ce minunat e Hugo. — Aici greșești tu, i-a răspuns doamna Duffield cu blândețe. Tocmai pentru că eu și tatăl tău ne-am împăcat te sfătuiesc ca tu să te desparți. Alice s-a încruntat. —Nu înțeleg. Mama ei a avut o ezitare. — Ca să redevenim un cuplu, tatăl tău, în special, a dat dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
reușit. —Și așa o să reușim și noi, a întrerupt-o Alice. Și Rosa n-o să afle niciodată că, la un moment dat, ceva nu a mers. Așa cum nici eu n-am știut. —Tatăl tău, i-a replicat mama ei cu blândețe, e un om foarte special. Dar, în opinia mea, Jake nu e. Cel puțin, nu în sensul ăsta. Draga mea, ceea ce vreau să spun e că am mari îndoieli că voi doi, chiar și cu toate bunele tale intenții, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
m-a ajutat să înțeleg că, dacă ești genul ăsta de bărbat, atunci cel mai bine e să recunoști și să-ți accepți celelalte puncte forte. Degetele lui Alice s-au încordat pentru aruncare. —Alice, a implorat-o Jake cu blândețe, ceea ce vreau să spun este că nu cred că mai are vreun rost să încercăm să facem căsnicia să meargă. Ție și Rosei v-ar fi mult mai bine fără mine. Borcanul de gem s-a izbit de podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era într-o stare de veghe si somn. Dar, gândul îi fugea tot la Vasilica... Închise ochii strâns... În minte îi tot venea imaginea chipului ei zâmbitor, spunându-i: ”chiar față de străini să mă faci de rusine”, cuvinte spuse cu blândețe, fără patimă. Îl treceau fiori de vinovăție prin toată ființa. Era istovit si cu nervii întinsi până la capăt. - Mi-e dor de Fata... Atât de dor!... murmură el suspinând. Inima începu să-i bată nebunește, în gând îi veni vocea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adâncuri. Atunci, Maica Domnului cu o lacrimă în ochi, de milă, s-a desprins din lemn și i-a întins mâna... Înspăimântat, se trezi prăbușit lângă pat. La trezire din coșmar, simți un sentiment incredibil de ușurare. Maica Preacurată, cu blândețe, îl privea din icoană... Sunt priviri care topesc în ele lumea... dizolvă trecutul... clipa în care înțelegem că la temelia veacurilor, a celor trecute și viitoare, nu poate fi decât dragostea. Cu greu se ridică și se așeză în pat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lingurică, numai una!... Asa, gata... ne-am săturat, bravo!” si infirmiera acoperi cu servețelul tăvița. Iorgu rămase consternat... ”- Dați-mi voie mie, vă rog... o s-o hrănesc eu!. Hai, Fata, să mănânci cum trebuie, nu asa!” îi spuse el cu blândețe. Si, o hrăni bine si cu ce i-a mai adus si el de acasă, asa cum a hrănit-o în spital, încet si cu răbdare. Sângele, viața i-au revenit în obraji. ”- Cum e, Fata, bine?” o întrebă el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vinovat părinte de suferința ei, până când a strâns-o Dumnezeu, merit cea mai grea pedeapsă... I-am făcut rău ființei pe care am iubit-o, mai mult decât orice pe pământ!... - Spune, fiule, spune... ușurează-ți sufletul!... îl îndemnă cu blândețe, călugărul. Îmi simt sufletul, părinte, prea apăsat de păcat. Sunt vinovat de moartea ei. - Nu ești vinovat, fiule,... Nu-ți împovăra sufletul cu fapte pe care nu le-ai săvârșit!... Tare să fii în credință, fiule și tare în gânduri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
săruta mâinile, care o mângâiau pe creștet. “-Voi fi, oare, fericită vreodată, spune-mi Tăntica, spune-mi..?!” o întrebă copila cu ochii închiși, așteptând răspunsul ei cu răsuflarea tăiată. “-Nu știu, draga mea fetiță... Nu știu!.. îi spuse ea cu blândețe, după o vreme. Asta depinde și de destin. Ce ți-e scris. Dar și de tine..!” “-Tare aș vrea să fiu fericită, Tăntică..!” abia scânci fata, cu nasul în poala ei. Mătușii i se rupea inima de mila fetei. “-Destinul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o mângâie. Apoi o sărută cu foc. Frusina abia aștepta să fie sărutată. Îl plăcea foarte mult. Avea același sentiment în prezența lui Alexandru pe care îl avea cu George pe vremuri și se simțea bine. -Draga mea, spuse cu blândețe, vreau să-ți spun ceva dar nu vreau ca din cauza aceasta să fii afectată și să nu mai ai sentimente față de mine. Am hotărât să-ți spun pentru că nu vreau să am pe conștiință acest lucru care mă frământă, vreau
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și viteaz ca un arhanghel. Afirmă adevărul despre frumusețea lui Îngerească și bărbații, nu doar femeile, care au avut șansa extraordinară de a-l vedea și a-l auzi vorbind. Căpitanul știa să Îmbine În chip desăvârșit vorba aspră cu blândețea și cu omenia În fapte. Nu se cunoaște nici o nepotrivire Între promisiunile și faptele sale. Avea o minte genială. Inteligența lui, bazată pe harul facerii de bine, al construcției, nu admitea compromisuri cu politicienii, cu cei ce se pretau la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Am căzut În genunchi În fața Sfintei, iar preoții și ierarhul s-au dat la o parte, făcându-mi loc. Și astăzi retrăiesc momentele de atunci, când am simțit aievea cum o mână se așează deasupra creștetului meu, binecuvântându-mă cu blândețe.” (paginile 21-22) Cât despre patimile nenumărate, suferite pe parcursul prea lungii detențiuni, ar fi deajuns să le amintim cititorilor o parte a citatului din elogiul adus de părintele Mihai Lungeanu, anume că Grigore Caraza a stat 8 ani Îngropat În zarca
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
rândul 4: „Erasmus” din Roterdam, 1467-1536” (Rotterdam, 1469, după Larousse); Tot la pagina 13, rândul 10: „Platon, 428-384, Înaintea erei noastre” (sunt reale datele 427 348/347, Înainte de Hristos); 4. La pagina 19: „Legionarii făceau apologia pistolului” Nu cu duhul blândeții vor fi eradicate crimele, violurile, corupția, hoția, minciuna, trândăvia, perversiunile sexuale, trădarea etc.); 5. Pagina 20: „Armand Călinescu, prim-ministru În 1938, la masacrul din 29-30 noiembrie” (prim ministru era patriarhul Miron Cristea. Armand Călinescu va fi prim-ministru Între
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
circa 2 ani, o are pe ZOIȚA (IȚA) III. Aceasta-i măritată cu armânul sârbean Hrista Deda și este mamă a doi copii. Ița est contabilă la o bancă din Slobozia și, asemenea celeilalte nepoate omonime, se caracterizează prin cumințenie, blândețe și conservatorism (În privința limbii și a cutumelor naționale). La nunta fiului Iței, În iulie 1997, au participat și proaspeții soți Robert și Anca, Însoțiți de Chira și de mine. Din a doua căsnicie a lui Iani II (cea cu Elena
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tine, că știi că-ți vinie și țâie rândul. Toate babele care urcă spre cimitir se opresc să stea de vorbă cu tine și sporovăiala lor lasă o greutate de plumb. iar asta cu timpul te bolunzește, spuse tata cu blândețe, bălĂngănindu-și picioarele ca un copil. la drept vorbind, era ușor ca o pană. — Dar rușinea de a fi un copil dat ? l-am Întrebat eu. Femeia care s-a oprit În fața blocului, În timp ce mă jucam, ca să Îmi spună, de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
tine, că știi că-ți vinie și țâie rândul. Toate babele care urcă spre cimitir se opresc să stea de vorbă cu tine și sporovăiala lor lasă o greutate de plumb. Iar asta cu timpul te bolunzește, spuse tata cu blândețe, bălăngănindu-și picioarele ca un copil. la drept vorbind, era ușor ca o pană. — Dar rușinea de a fi un copil dat ? l-am întrebat eu. Femeia care s-a oprit în fața blocului, în timp ce mă jucam, ca să îmi spună, de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-ncep să plâng. Și plânsul ucide inima omului mai rău decât cea mai puternică otravă. Să te sărut Încă o dată! Îl sărută. Doamna director rămăsese de parcă picase din lună. După care, Cliuța Îl luă de mână, și-l conduse, cu blândețe, până la portiera autoturismului. Hai, drum bun, Îngăimă, ea, cu glas stins. Neculai șofă mai cu atenție decât cum o făcuse de zeci și zeci de ani, de când poseda permis de conducere și mașină proprietate personală. Acasă, Îl aștepta o surpriză
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de gânduri: o, cât de pe nesimțite, a putut să treacă, o jumătate de viață, dimpreună, cu o jumătate de veac! El o aprobă, din priviri, cu o oarecare tristețe. După care, ea, Întrebă: repetăm? Da. Repetăm, răspunse el, apăsat, cu blândețe și cu o profundă hotărâre În glas! Da, reluă el, concluziv: repetăm! Și au repetat. Așa mi se pare, rosti, ea, pe când ieșea din Încăpere, afară, sub soarele potopitor de vară; așa mi se pare că a fost: la fel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și o nevoie acută de a se așeza pe ceva o zăpăcea și mai tare. Oftă prelung și se închină. - Poți merge liniștită, Iuliana! Rămân eu aici. Nu îți las fratele singur. Promit! îi șopti Ofelia, în timp ce îi atinse cu blândețe umerii, de cum ajunse înapoia ei. Iuliana s-a întors încet, a privit-o pe Ofelia în ochi și, începând să plângă înăbușit, a îmbrățișat-o. Au rămas așa secunde lungi, într-o tăcere adâncă, apropiindu-se sufletește și împărțind durere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dar... Dumnezeu nu l-a ajutat și aici. I-a asigurat viața, dar nu și sănătatea... - Să nu uităm că viața este tot ce poate fi mai important pentru om, interveni Eugen cu voce scăzută, privind-o pe Iuliana cu blândețe și înțelegere. Noi suntem alături și avem obligația de a-l ajuta, dar tot cu ajutorul Domnului vom face asta. Fără sprijin divin, niciun doctor din lume nu poate face mai mult decât un om obișnuit... Scuză-mă, te rog, că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de trup, privindu-l în ochi aproape lăcrimând. Tainicele cărări ale iubirii Eugen rămăsese blocat de gestul ei neașteptat și de privirea-i hipnotică. Înghiți în sec și, acoperindu-i palmele cu palmele lui, încercă să le îndepărteze cu toată blândețea de care era în stare. Deschise gura, dar nu mai apucă să vorbească. - Hei! Bună ziua, lume bună! răsună vocea veselă a doctorului Emilian Grigore, intrat în salon fără să se anunțe, potrivit obiceiului său. Ce făceați voi, dragilor? Ați pus
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și momente. Ar fi dorit să-i împărtășească total gândurile și sentimentele, dar încă mai avea unele temeri sau doar abțineri cauzate de acea traumă ce părea de neșters. În schimb, îl prețuia mult și îl admira pentru răbdarea și blândețea manifestate în permanență față de ea, indiferent despre ce ar fi fost vorba. O înțelegea din priviri și se străduia să-i facă pe plac în orice împrejurare, dar nu din milă, nu din dorința de a-i oferi compensații, ci
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ceva! Dar ce? Știe cineva ce fac eu ori ce gândesc eu? Și, dacă știe, îi pasă cuiva de mine? Nu am observat asemenea manifestări... însă, dacă el ar fi aici, da! Sunt sigură că mi-ar purta de grijă. Blândețea și tactul ce îl caracterizează ar fi tonicele mele miraculoase... Laura, Laura, oare să fi făcut tu o fixație pentru bărbatul acela? În trei ani de zile..., în gaură de șarpe de era ar fi ieșit, fată dragă, măcar să... Mda
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe Felix ceva mai departe. Dar petrecerea de predilecție o constituia un soi de cavalcadă specială. Argatul de la grajduri le dăduse doi cai mai ciolănoși, pentru tracțiune grea, un fel de cai normanzi mai zvelți, care se lăsau încălecați cu blândețe și fără șa, ducând pe călăreți încet, la o simplă bătaie cu palma pe spinarea lor. Cei doi, supravegheați la început de argat, se dedaseră binișor la acest sport și colindau singuri moșia. Însă Otiliei îi venise alt gust: să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
săruta furtiv. Fata nu-l respingea, dar dădea gestului o candoare fraternă, făcea astfel încît orice abuz era înlăturat. Felix îi vorbea cu ochii la masă, se așeza alături de ea și o prindea de mâini, iar fata îl mustra cu blândețe. Moș Costache îi surprinse într-o zi sărutîndu-se, dar nu zise nimic. Păru chiar rușinat de lipsa lui de atenție și fugi repede cu capul în piept. Nu-i împiedică niciodată, nu le făcu nici cea mai mică aluzie. Încurajat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]