4,934 matches
-
cu ceva scris pe ea și cu animalul respectiv desenat naiv, având un zâmbet larg pe chip. Acasă nu mă lăsam până nu rupeam arcul din primele minute. Roteam de cheiță în dușmănie, strâmbam piciorușele de tablă ale găinii sau broaștei, sau ce era, în speranța că va țopăi ceva mai mult data viitoare. Picioarele se blocau, mă enervam, dădeam cu jucăria de pământ, jucam fotbal cu ea... Când nu mai era bună chiar de nimic (și după ce-mi luam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
început. Procedam barbar, prin încercare și eroare. Sigur, vedeam micile agrafe de tablă prin care cele două jumătăți erau îmbinate, dar nu mă ducea capul să le desfac câte una, și nici n-aveam răbdare. Luam ciocanul și-i trăgeam broaștei la cap până o strâmbam cu totul. Din loc în loc se căscau atunci goluri între jumătățile carcasei. Băgăm degetele, riscând să mă tai în tablă, și trăgeam cât puteam, până când cel mai deștept ceda. Acesta era mereu animalul. Scoteam atunci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
amic, poet și el: "Fii atent, am trecut ieri pe la Casa Scriitorilor și era acolo cutare, și te-njura, și-și număra voturile. 61 Zicea că de fapt tu nici nu ești poet, că te-a umflat Manolescu ca pe broasca lui La Fontaine, dar că degeaba, nu ai substanță, nu ai nimic. Că, de fapt, tu ești un parodist, cel mult un ins care folosește limbajul generației lui Nichita Stănescu, fără nimic înnoitor. Iți recunoștea o oarecare dexteritate, dar spunea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se cuvine să fie în alegorii) este un Crist ratat, un înger al cruzimii, într-o cetate semi-medievală, semibudistă, pe un fundal muzical de templu asiatic, el organizează spectacole demente: se lasă devorat de furnici, se autocrucifi-că, aruncă în aer broaște și cameleoni îmbrăcați în armuri, ordonă împușcarea, la zid, a zeci de tineri, din rănile cărora își iau zborul păsări colibri. Alterego-ul său este un oribil pitic mutilat de ambele mâini, pe care îl poartă mereu pe brațe. Peste corpul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îi provocă o stare ciudată, de confuzie. Maxilarele, mobile din cauza știfturilor și arcurilor, clănțăneau sumbru. Spaima provocată de cutremur, cumulată cu agitația inexplicabilă a scheletului de lângă singura cale de ieșire, ușa, îl făcură să nimerească cu greu cheia în broască. Povestea după aceea, râzând: Eram îngrijorat, deși niciodată nu mi-a fost frică de oase. Acasă se făceau dezgropări la șapte ani. Dacă se nimerea ca după slujbă să ajung la cimitir, fără să vreau vedeam schelete, și în afară de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la cap tot timpul pe Bruce, mai sunt și alții, de ce nu pot n pizda măsii să facă niciodată nimic ca lumea... — E bolnavă știi, s-ar putea să moară, Îi spunem noi. Ne scoatem cheile și le băgăm În broască. — Cine? — Shirley, cumnata mea. E bolnavă. Se aplică aceleași reguli, zicem noi, răsucind zăvorul. — Nasol, spune ea, Împingând ușa după mine. Încercăm să o respingem, dar ne acaparează total, ca un costum ieftin, și urlă: — Haide, vreau să-ți opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe el ASTA E DIN CAUZA TA cu litere mari și negre. Simt ștreangul strâns În jurul gâtului. Ne uităm În sus la el, legat de grinzile din pod și acum doar așteptăm, gata să cădem prin chepeng de Îndată ce răsucește cheia În broască și deschide ușa. O să aterizăm fix În fața ei pe hol, așa Încât s-o aibă pe conștiință tot restul vieții ei de rahat curva Împuțită și mincinoasă. 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 00Bruce00000000000000000000000000Bruce0000000000 000000000000000000Bruce0000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000Bruce00000000 000000000000Bruce00000000000000000000Bruce000000 0000000000000000000000Bruce000000000000000000000 Noi așteptăm și ne gândim și avem Îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
început să se mai potolească, peste tot în jurul nostru se simțea miros de flori și de stuf. Fascinați priveam locurile ca de basm și atât de dragi inimilor noastre. Am fost treziți din visare de ciripitul păsărilor și de orăcăitul broaștelor urcate pe nuferii albi. Umbrele înserării au început să coboare spre casele și văile Prutului. În liniște am scos juvelnicele din apă pline cu pește și ne-am pregătit de plecare. Din mers priveam în stânga și dreapta șoselei, lanuri de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
lor ar fi consecința unor rămășițe mitologice indiene și chaldeene. La noi, doar reptilele cu rol important în bestiarul magic mai au oarecare întrebuințări divinatorii, și acestea intrate de mult în rândul superstițiilor, fără să mai provoace cu nimic interpretările. Broasca și șopârla sunt prevestitoare ale prezenței spiritelor malefice sau ale vrăjilor. Cercetarea noastră arată că în unele locuri (mai cu seamă în zonele izolate din Moldova), ele mai pot constitui încă semne prevestitoare. De exemplu, se spune că atunci când într-
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
prerie, vulpea de prerie, dihorul de stepă; o serie de ierbivore mari sunt prezente de asemenea: antilopa americană (Antilocapra americana), bizonul (Bison bison); dintre păsări, caracteristice sunt: găinușa de prerie, acvila de prerie, iar dintre reptile, cele mai comune sunt: broaștele țestoase, șopârlele și șerpii Crotalus confluentus. În America de Sud, pampasul este o formațiune stepică răspândită în partea central estică a Argentinei și în Uruguay, alcătuită din specii sudamericane de graminee, din genurile care cresc și în stepa Europei (Stipa, Aristida, Festuca
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
câteva specii endemice cum sunt: hârciogul mic, porcul spinos (Hystrix cristata), muflonul (Ovis musimon), hiena vărgată (Hyaena hyaena), șacalul auriu (Canis aureus), inarița verde (Serinus serinus), cormoranul pitic (Phalacrocorax pygmaeus), vulturul pleșuv negru (Aegypius monachus), vipera cu corn (Vipera ammodytes), broasca țestoasă (Testudo graeca), scorpionul (Euscorpius europaeus). În pădurile mediteraneene solurile sunt subțiri, adesea discontinui, dezvoltate pe roci bogate în carbonați. Solul dominant este rendzina, iar când vegetația este normal dezvoltată, terra rossa este acoperită cu un orizont humifer negru. Pe
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
a admira priveliștea “lumii de argint” a zăpezii; privesc rîurile În Întuneric pentru a contempla licuricii; urcă adesea munții Împăduriți pentru a se delecta cu bogata broderie a chiciurei așezate pe frunzele de arțar; ei asculta uneori În extaz cîntecul broaștelor, despre care Ki no Tsurayuki, un vechi poet, spunea: ‘sălașul din apă al broaștei - toate lucrurile vii cîntă’. În serile de toamnă, insecte cîntătoare aduse În colivii sînt vîndute pe tarabele din stradă; și populația orașelor le ascultă ca să audă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
contempla licuricii; urcă adesea munții Împăduriți pentru a se delecta cu bogata broderie a chiciurei așezate pe frunzele de arțar; ei asculta uneori În extaz cîntecul broaștelor, despre care Ki no Tsurayuki, un vechi poet, spunea: ‘sălașul din apă al broaștei - toate lucrurile vii cîntă’. În serile de toamnă, insecte cîntătoare aduse În colivii sînt vîndute pe tarabele din stradă; și populația orașelor le ascultă ca să audă ‘vocile toamnei’. Și firesc, oamenii de gust, cu predilecție poeții, sub impulsul momentului, bucurîndu-se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ale vremii, flori, fructe, animale și obiceiuri au dobîndit În conștiința lor legături indisolubile cu un timp sau altul al anului. Chiar și lucrurile prezente În Întreg anul sau În cea mai mare parte a lui, ca luna, ploaia și broaștele, reprezintă, prin convenție poetică, un timp anume (luna, dacă nu este specificată altfel) se referă totdeauna, prin convenția japoneză, la luna plină (a recoltei) de la mijlocul lui septembrie. Într-un anume fel, În mentalitatea japonezului, a menționa ceva Înseamnă a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
considera simpatia și empatia lui Issa pentru cei care par umili drept milă. Oamenii neatinși de vitregiile sorții simt milă pentru cei Încercați de soartă. Issa Însuși a trecut prin multe astfel de Încercări; cînd Încurajează pînă și lăcustele și broaștele fațăn față cu dificultățile, el se Încurajeză (Însă, În primul rînd, s. m.) pe sine.” Abundența cerșetorilor și a orbilor În poemele prezentate la concursurile lunar și săptămînal m a Îndemnat să caut frecvența acestor cuvinte și În cele patru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
păianjenului: luna, noaptea și eu la fel de bine, cum poate fi subînțeleasă din alte lipsuri sau urme ale Întîmplării: E tristă curtea. Nu mai scârțâie scara sub pașii mamei Doar pene pe jos. MÎța-i sătulă: bestia, să nghiți un cântec... În urma broaștei un plescăit În noapte - și luna În țăndări Octombrie pe ducă. Nu se aud greieri - tic-tac de ceasornic Nu-i loc de greieri. S-a micșorat pămîntul - ...nici de visare O vijelie - păpădia a rămas doar amintire Cu un pas
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pâine pentru vrăbii Nu-mi pot potrivi inelul destinului pe niciun deget Balta uscata - peste podetul de lemn niciun trecator Uneori, printr-un joc de cuvinte și prin exploatarea unei situații se face doar o remarcă ironică. Pe mal o broască În ciocul unei berze - și niciun sunet De sfîntul Ignat - niciun mistreț nu are colții de argint Niciun trecător nu-și deschide umbrela - prima ninsoare culminînd cu deșertăciunea deșertăciunii, poetul fără epitaf: Pe vechi mormântul poetului niciun vers - pustiu de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Noi, Ion și Ioana, / Cu puterile noastre / Am durat acest sfînt / Copil / Întru veșnica pomenire / A acestui soare / Și-a acestui pămînt." Poate știți voi! Un „și” care spune multe Un rol de excepție are cuvîntul și În poemul: În urma broaștei un plescăit În noapte - și luna... țăndări Eduard Țară În primă instanță Îl putem citi ca acel și... pe care Îl folosim retoric, prelungind pauza semnificaitvă de după el, cînd, povestind, vrem să ținem ascultătorul cu sufletul la gură În așteptarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și, ce crezi?!, căci el introduce o consecință suplimentară, nebănuită și de departe mai importană decît banalul plescăit. E un și care supralicitează, accentuează hiperbolic plescăitul. Cititorul avizat știe Însă că tot poemul este doar o alegorie și că isprava broaștei, care l-a trezit pe Bashō din starea de reverie, este un pandant pentru soarta oricărui lucru efemer petrecut pe lumea asta și deci, cu atît mai mult, pentru viața ființelor și a omului. Saltul este traseul unei vieți, iar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un secol de vii și fertile dispute în cultura română, la o distanță considerabilă de el Octavian Paler nuanțează, într-un eseu literar, aceeași idee: "Polemicile (...) au împiedicat cultura să semene unui lac somnolent, pe care se așază netulburată mătasea broaștei (...). Căci dacă somnul rațiunii naște monștri, somnul dialogului naște dogme. Iar dogmele sfârșesc totdeauna prin ceea ce pretind că sacralizează"30. E important de semnalat că, în spațiul românesc, deși s-a observat și subliniat importanța polemicii ca motor al progresului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Triumful iconic a produs astfel supraimaginea, formă desăvârșită a non-imaginii, căci imaginea absolută nu mai este imaginea nimănui (decât a programului pe computer sau, la televiziune, a programului colectiv care este opinia publică). Caz clasic de inversare prin atingerea limitei: broasca, după ce se face mai mare decât boul, ajunge să nu mai semene nici cu un bou, nici cu o broască. Așa și cu semnul vizual în relația lui cu referentul: hiper-icoana s-a sfărâmat. De aceea există tot mai puține
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
programului pe computer sau, la televiziune, a programului colectiv care este opinia publică). Caz clasic de inversare prin atingerea limitei: broasca, după ce se face mai mare decât boul, ajunge să nu mai semene nici cu un bou, nici cu o broască. Așa și cu semnul vizual în relația lui cu referentul: hiper-icoana s-a sfărâmat. De aceea există tot mai puține imagini în civilizația ecranelor (numită "a imaginii" prin antifrază). Tele-comunicare și cine-comunicare "Vizualul" nostru este pentru artele vizuale vechi ceea ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
au urmat. De fapt, toate problemele puse de el i-au îmbolnăvit pe matematicieni, timp de aproape două mii de ani. Prin cea mai faimoasă dintre ele, denumită „Ahile“, Zenon demonstrează că iutele erou nu poate ajunge din urmă o greoaie broască țestoasă, căreia i s-a dat dreptul să pornească ceva mai din față. Pentru ca discuția să fie și mai concretă, haideți să adăugăm numere la problemă. Imaginați-vă că Ahile aleargă cu 1 m pe secundă, în timp ce broasca țestoasă aleargă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o greoaie broască țestoasă, căreia i s-a dat dreptul să pornească ceva mai din față. Pentru ca discuția să fie și mai concretă, haideți să adăugăm numere la problemă. Imaginați-vă că Ahile aleargă cu 1 m pe secundă, în timp ce broasca țestoasă aleargă cu jumătate din această viteză. Imaginați-vă, de asemenea, că țestoasa pornește dintr-un punct de start aflat cu 1 m înaintea celui în care se află Ahile. Ahile înaintează în viteză și într-o secundă este în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Într-un sfert de secundă, Ahile recuperează și această distanță. Dar țestoasa, greoaie mai înaintează cu o optime de metru. Ahile continuă să alerge, însă de fiecare dată țestoasa i-o ia înainte; oricât de mult se apropie Ahile de broasca țestoasă, până în momentul în care ajunge în locul unde se afla ea, aceasta s-a mișcat deja. A opta parte dintr-un metru... a șaisprezecea parte dintr-un metru... a treizeci și doua parte dintr-un metru... distanțe din ce în ce mai mici, și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]