16,849 matches
-
că fiecare părticică a corpului mă durea, chiar și cele care până acum mi s-au părut inexistente. După ce m-am Întors de la toaleta pe care, Întâmplător, o Împart cu sergentul Vogelsang, m-am opărit cu apa de la robinetul din bucătărie. Măcar În această duminică, În prima zi oficială de vară a anului 1928, n-a trebuit să-mi Încălzesc apa de baie pe sobă. Ghemuit În cada de zinc, mi-am cercetat corpul, vânătaie după vânătaie. Nici un os rupt; coatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de chiloți și cămașa scorțoasă, aproape nefolosită, pe care o cumpărasem pentru cina cu Dora. Pantalonii de la costumul de rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil să redevin uman. M-am Întors În bucătărie unde apa pentru cafea Începuse să fiarbă zgomotos dar statornic. Mi-am pescuit țigările din haina sfâșiată, am constatat că Îmi rămăseseră doar trei și m-am târât Înapoi În Încăperea care servea În același timp pentru dormit, lucrat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un răvaș tipărit În germană cu o grămadă de paragrafe pe care nu m-am obosit să le citesc. Ușa apartamentului era Încuiată, dar nici măcar asta nu-l va Împiedica pe Lakritz. Apropo, arată bine: mobilier În Jugendstil, gravuri englezești, bucătărie pavată. În baie, Încălzire cu gaze, pe rafturi, bibelouri, pe jos, covoare. — Și? Anton stătea pe gânduri. — Și un ditamai șifonierul. Haine pentru orice ocazie, pentru orice siluetă, pentru oricare parte a zilei. Unele mi s-au părut cam provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
față, dar despicați În spate, ca două forme de tăiat fursecuri. Presupun că Îi plăcea să simtă șaua cu fundul gol. Și-a Întins mâinile Înainte, imitând o mișcare obscenă cu abdomenul. Presupun că voia să demonstreze că scaunul de bucătărie mergea la trap. Lasă divagațiile pe altă dată. Mi-am mișcat maxilarul Într-un fel pe care ar fi trebuit să-l evit. — Au. — Ce ți-am zis? Un medic... Hei, uită-te aici! Înveselindu-se, Anton luă sticla de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ea. Dar vizitatorul ei necunoscut trebuie să fi căutat ceva. Și dacă el n-a găsit ce căuta, era oare posbil ca nici poliția să nu fi reușit? Anton mi-a spus că a cercetat fiecare centimetru - chiar și-n bucătărie. Din păcate, a văzut doar câteva pahare de cristal, o plăcintă lăsată, și ceva care semăna cu o spatulă. — Cuțit pentru tort, l-am corectat. — Așa că, până la urmă, mi-am spus: „La naiba, dacă ăsta ar fi centrul lumii tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ștearsă de piele prăjită plutind după el. Începea să-mi pară rău că nu i-am acceptat invitația la cină. — Froehlich? Nimic. Întorcându-și scaunul, Else Oloaga mă rugă s-o Împing mai departe. Poate nu-i plăcea mirosul dinspre bucătărie sau voia să ne continuăm discuția Într-un loc mai ferit. Ne-am deplasat Încetișor prin curte. Un roi de muște, planând În văzduh, Își executa ritualul din fiecare seară, șovăind, ca și când s-ar fi aflat Într-un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unchiul Fritz. Tocmai Își terminase tura și ar fi vrut să schimbe două vorbe cu stăpâna casei - Între patru ochi, dacă era cu putință. La jumătate de oră după ce a plecat, mama Dorei a invitat-o pe fiica ei În bucătărie. Era adevărat ceea ce aflase de la poștaș? — Când am... — Stai, n-am terminat. Ridicându-se, Dora deshise geamul și azvârli țigara. Ale tale sunt prea tari. Închizând cu zăvorul, recuperă portțigaretul din buzunarul hainei, apoi se Întinse din nou. După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că gestul meu avea de-a face mai degrabă cu nevoia de a mă simți apreciată. Pentru ce, e greu de spus. Poate că Froehlich ar găsi un răspuns potrivit. În orice caz, era de-ajuns să mă furișez În bucătărie și să mă ascund În spatele oalelor gigantice și al tigăilor monstruoase, și să-mi ridic rochia Îndată ce vreun angajat se nimerea pe acolo. De fiecare dată când o făceam, simțeam un val inexplicabil de euforie. Poate că asta ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai mare și mai târziu a preferat pantalonii. Când Îmi țineam tivul cu bărbia, Încercând să-mi dau seama ce făcea, de obicei prietena mea era pe picior de plecare pe ușa din spate. Dora Îmi povesti că angajații de la bucătărie zâmbeau și o Întrebau dacă are de gând să repete reprezentația În versiunea adultă peste câțiva ani. Dar un bucătar i-a zis de acum să se ducă la el. La Început l-a refuzat. Ca de obicei, prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pacienților, pozând cu mândrie pe scările fundației? Patru, nu, cinci cărți poștale nefolosite din sudul Franței? Numai gunoaie fără rost. Bine măcar că Diels părea să fi tras aceeași concluzie. Ridică privirea și observând că celălalt se pregătea să intre În bucătărie, ridică tonul: — Nici o șansă, Pieplack. Bucătăria e a mea. Tu cercetează holul. După cincisprezece minute dureroase cei doi Își terminară treaba. Întorcându-se În sufragerie, măturară praful de pe umărul celuilalt. Aproape că-mi era milă de ei. Te distrezi, ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fundației? Patru, nu, cinci cărți poștale nefolosite din sudul Franței? Numai gunoaie fără rost. Bine măcar că Diels părea să fi tras aceeași concluzie. Ridică privirea și observând că celălalt se pregătea să intre În bucătărie, ridică tonul: — Nici o șansă, Pieplack. Bucătăria e a mea. Tu cercetează holul. După cincisprezece minute dureroase cei doi Își terminară treaba. Întorcându-se În sufragerie, măturară praful de pe umărul celuilalt. Aproape că-mi era milă de ei. Te distrezi, ă, Knisch? Diels Îmi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dumneata: nu ne scapă nimic. Nimic. Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița iar și aprobă satisfăcut când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-am imaginat că data viitoare când va mai face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atenția din nou; mi-am lipit urechea de ușa rece a șifonierului. Neconvins dacă erau ale unei femei sau ale unui bărbat, am hotărât că persoana pe care Dora o primise la ea era femeie, dacă s-au dus În bucătărie, și bărbat, dacă s-au dus În camera de zi. Având În vedere că zgomotele păreau a veni din bucătărie, am presupus că Dora s-a Întreținut cu o femeie. Și totuși, era greu să stabilești sexul cuiva, raportându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unui bărbat, am hotărât că persoana pe care Dora o primise la ea era femeie, dacă s-au dus În bucătărie, și bărbat, dacă s-au dus În camera de zi. Având În vedere că zgomotele păreau a veni din bucătărie, am presupus că Dora s-a Întreținut cu o femeie. Și totuși, era greu să stabilești sexul cuiva, raportându-te doar la sunetele pe care le făcea cu corpul. Nu numai că mă Înțelasem cu privință la vizitatorul ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era acum pe jos. Ca să nu zic altceva. Cele mai multe lucruri erau sparte și aruncate alandala, făcute praf și Împrăștiate În toate direcțiile - pahare, cărți, tacâmuri, haine, setul pentru ras... Chiar și planta uscată, pe care o țineam pe chiuveta din bucătărie fusese smulsă cu rădăcină cu tot. Am sărit peste valiza trântită pe jos. cu un picior de scaun Înăuntru, și am studiat ce mai rămăsese din reproducția fotomecanică ce-mi Înfrumuseța cândva viața (o lună strălucitoare, oglindită pe o suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a fi goale. La naiba. Cel care era În spatele acestui haos, luase portofelul lui Anton, Împreună cu ultimele reichsmark. Acum am băgat de seamă că două dintre ferestre erau sparte și că cineva a tras un picior dezinhibat În ușa de la bucătărie. Poate că ar trebui să salvez ce mai era de salvat, să-mi fac bagajul și să plec până mai pot? Nu era o idee proastă. Dar unde să plec? La cine să mă refugiez? Resemnându-mă, am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Tulburat“ și le-am așezat Într-un loc. Apoi am colectat paginile intacte ale restului de cărți și le-am aranjat Într-un teanc ordonat pe birou. Gândindu-mă la ce să fac cu paginile respective, m-am dus până la bucătărie, am spălat chiuveta și mi-am luat aparatul de ras și pămătuful. După care mi-am pus geamantanul pe saltea și am Împachetat tot ce nu trebuia să ajungă În mâinile d-nei Britz. Când În sfârșit am terminat, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a fost vizitată de doi „AK“. Când a auzit soneria pentru a doua oară, n-a avut de ales și a trebuit să mă ascundă În dulap, ca să poată deschide ușa de la intrare. Dacă e să gândim la plăcinta din bucătărie, Dora avea de gând să sărbătorească ceva. Dar se pare că ea și Kinkel se certaseră. Dacă asistentul lui Röser avea trecutul pe care-l bănuiam, e clar că a respins orice fel de relație. Pentru cineva care credea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
i s-a Întâmplat și lui Anton. Se va dovedi că „AK“ e fiul Dorei - ucigașul ei, dacă nu În persoană, atunci În spirit - și pe mine m-ar lăsa În pace. În plus, mai era și obiectul ăla din bucătăria Dorei care, mă gândesc, că ar fi fost bine să dispară de acolo. Dar În loc să mă ocup de asta, eu stau Închis În apartamentul ăsta, care În curând n-o să-mi aparțină, apărat de poliție care, fie că știe, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și așa eram scutit și de explicații neplăcute despre ce căutasem În șifonierul Dorei. — Singura piedică În redarea acestor evenimente, spuse Manetti, e următoarea. Ridică un obiect de metal. Vedeam că era același obiect pe care Anton Îl observase În bucătăria Dorei. L-am găsit când am percheziționat apartamentul. Cu siguranță că vizitatorul fusese cel care l-a adus. Ai crede că-i o spatulă, nu-i așa? Din câte-mi amintesc, Doctorul Karp suferea de epilepsie. Obiectul lucea amenințător. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avea să răsară În curând deasupra acoperișurilor. Jumătate de oră mai târziu, când am ajuns la scuarul unde locuiesc - scuze, unde am locuit - am observat că mașina poliției plecase din fața blocului. Am aruncat un pumn de pietriș spre geamul de bucătărie al lui Heino. Trecu un minut, apoi Boris deschise, netezindu-și mustața vioaie cu degetele sale viguroase. În timp ce Încercam să scot la chiuvetă mirosul de pește Împregnat În piele, mi-a spus că tipii care Îl atacaseră pe Dabor Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șters cu un prosop și i-am explicat că, În ceea ce mă privește, toate acestea nu mai aveau nici o importanță. Apartamentul aparținea acum familiei Britz. Dând vodca peste cap dintr-o singură Înghițitură hulpavă, m-am instalat pe canapeaua din bucătărie. Soarele, rozaliu dar șters, tocmai ce răsărise deasupra clădirii de vis-a-vis. Chérie dădu din coadă, dar nu se clinti. În curând am adormit amândoi și eu, cel puțin, m-am scufundat Într-un somn adânc, fără vise. Pe la prânz, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era, de fapt, mama în travesti. Cum se suna de ieșire, o zbugheam spre casă, întrebându-mă, în timp ce alergam, dacă o să izbutesc cumva să ajung înainte să apuce ea să-și schimbe înfățișarea. De fiecare dată o găseam deja în bucătărie, pregătindu-mi cana cu lapte și prăjiturelele. În loc să mă lecuiască de închipuiri, această performanță nu făcea decât să-mi sporească respectul pentru puterile ei. Și-apoi, mă simțeam întotdeauna ușurat că n-am prins-o între două încarnări, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi-era chiar teamă să nu fiu lichidat în cazul în care aș fi zărit-o întorcându-se de la școală în zbor și intrând pe fereastra de la dormitor sau întrupându-se din văzduh, mădular după mădular, încinsă cu șorțul de bucătărie. Desigur, când îmi cerea să-i povestesc cum a fost la grădiniță, îmi dădeam toată silința. Nu aveam pretenția că înțeleg toate implicațiile omniprezenței ei, dar mi se părea indiscutabil faptul că asta are de-a face cu felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și auzul, doar-doar o să-i ajungă la urechi un tunet din depărtări, așteaptă să se întâmple o minune... Când eram mic, stăteam câteodată cu el în bucătărie și așteptam împreună. Miracolul nu se întâmpla însă niciodată, în nici un caz așa cum ni-l închipuiam și așa cum ne rugam să se-mplinească, sub forma unei grațieri, a deplinei izbăviri de suferință. Îmi amintesc că, atunci când s-a anunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]