3,762 matches
-
urări de sănătate și fericire cu minunatul prilej al logodnei domniei voastre. Rostește aceste cuvinte atât de înflăcărat, atât de convins și cu atâta emoție în glas, încât ai putea crede că el este domnul B, cel care oferă "modestul buchet de roze" însoțit de urări și omagii, și că folosirea persoanei a treia singular este doar o formulă care are menirea să dea textului o greutate și o prețiozitate suplimentare. Domnișoara S râde fericită cu toată fața, deschide larg ușa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se oprește în vestibul, acea încăpere-tampon între larma străzii și liniștea casei. Salonul era pentru el un loc interzis, un spațiu unde oamenii trăiau drame și bucurii nepermise lui și de care el afla fragmentar numai din mesajele protocolare anexate buchetelor de flori. Stătea acolo în întuneric, așteptând timorat. Nu din curiozitatea de a afla ceea ce va urma. Știa ce-l așteaptă: o tăviță cu un păhărel de țuică, poate câțiva lei bacșiș și invariabil o felie de cozonac. După bucuria
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o grimasă de jenă datorată acelei apropieri prea intime de domnișoara S, căreia nu i putuse vedea decât ochii sticlind în întunericul vestibulului. Apoi l-ai fi văzut întorcându-se la florărie pentru a lua o altă adresă, un alt buchet de flori și un alt mesaj, pentru a intra din nou conștiincios, discret și anonim în destinul unei alte vieți. Tocmai îi înmânase buchetul de flori doamnei K și îi sărutase cu respect mâna, urând sănătate și mulți ani nou-născutului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
l-ai fi văzut întorcându-se la florărie pentru a lua o altă adresă, un alt buchet de flori și un alt mesaj, pentru a intra din nou conștiincios, discret și anonim în destinul unei alte vieți. Tocmai îi înmânase buchetul de flori doamnei K și îi sărutase cu respect mâna, urând sănătate și mulți ani nou-născutului, din partea domnului D. Domnul D ar face mai bine să vină să-și vadă băiatul și eventual chiar să-l crească, decât să trimită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să fie schimbat. Intră totuși și se rezemă imediat de peretele de lângă ușă, frământându-și melonul în mâini. Doamna K puse florile în glastra de pe masă și îl invită să se așeze pe un scaun în fața ei. Se priviră pe sub buchetul de flori, când printr-o parte, când prin alta a glastrei. Ai o meserie ciudată. Cum te numești? Eu sunt Filip, doamnă, comisionarul de flori. Puteți să-mi spuneți Filip. Bine, Filip. Și cât câștigi cu... slujba asta a dumitale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mi se părea așa de stranie senzația că e a mea! Mi se părea imposibil și mă întrebam foarte serios dacă e adevărat, dacă nu sunt prada unor halucinații. Peste câteva zile, mi-a aruncat noaptea de la geamul ei un buchet de trandafiri roșii... Eu aveam 18 ani, ea 16!... S-a aplecat puțin pe geam, a aruncat buchetul și a fugit... Am umblat până la ziuă împrejurul orașului, simțind că plutesc în aer și căutând mereu să mă conving că a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
foarte serios dacă e adevărat, dacă nu sunt prada unor halucinații. Peste câteva zile, mi-a aruncat noaptea de la geamul ei un buchet de trandafiri roșii... Eu aveam 18 ani, ea 16!... S-a aplecat puțin pe geam, a aruncat buchetul și a fugit... Am umblat până la ziuă împrejurul orașului, simțind că plutesc în aer și căutând mereu să mă conving că a fost adevărat. Era o noapte cu lună, care arginta frunzele copacilor. Argintul de pe frunze mi-a rămas strâns
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Viziunea comică și ușor dezmierdătoare este de altfel atitudinea ei obișnuită în viață.) ... După ce culege florile, vine la drum cu brațul încărcat, se așează pe dâmbul șanțului, le clasifică în grupuri după criterii subiective și fanteziste, le întocmește într-un buchet mare, își pune una în păr (la plimbările afară din sat iese aproape întotdeauna cu capul gol), alta în butoniera mea. ("Să n-o zvîrli! S-o ții toată ziua!") Toate acestea se repetă exact, afară de floarea de la butonieră, care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și a privirilor ei ("S-a înroșit?" " Mi s-a părut?" ,,S-a perindat prin balcoane pentru mine?"). Hotărârea supremă: scrisoarea - patru pagini de adorație în stil poetic, exagerat, stilul vârstei când candoarea, pierdută mai târziu, se traduce prin emfază. Buchetul de trandafiri aruncat din balcon la miezul nopții. Întâlnirea în semiîntunericul scărilor dintre etaje. (Stătea cu fața întoarsă, cu o mână sprijinită de perete; avea mâinile reci, pleoapele reci, buzele reci, părul rece, talia subțire, care-i vibra de bătăile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încrucișate, am ajuns la poalele muncelului și a pădurii, care se scurge de pe el ca un șuvoi, și, apoi, peste câteva minute, sus, sub pădure. La picioarele noastre, valea Filioarei, ondulată și presărată cu 1 Lustru - interval de cinci ani. buchete de copaci de toate formele și de toate mărimile. Departe, în stânga, șirul vânăt al munților de peste Ozana, cu Cetatea Neamțului, cenușie și mohorâtă, pe un piept ieșit în afară al muntelui. Mai înspre dreapta, plopii și lucirile Târgului. Apoi dealul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu bunătatea... Întors din nou afară - și după ce peste o oră doamna M... mi-a spus că Adela doarme liniștit și respiră normal - am simțit fericirea unei speranțe robuste. Era târziu. Constelațiile se mutase în altă parte a cerului, erau buchete de lumini, scânteiau cordial. O stea măruntă și vie din infinit se ivea mereu prin coroana unui plop de lângă cerdac, jucîndu-se cu frunzele copacului ca o ființă mică și grațioasă. Mă simțeam pus acolo să păzesc somnul Adelei, să-i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
într-o rochie de satin roz, cu o coroniță de flori artificiale de nu-mă-uita pe cap. Avea un aer evident atletic, de parcă numai cu un an sau doi în urmă absolvise un colegiu de educație fizică. Ținea în poală un buchet de gardenii de parcă era o minge de volei dezumflată. Ședea pe bancheta din spate, presată între soțul ei și un bătrânel micuț, în redingotă și joben, care sugea un trabuc neaprins. Doamna Silsburn și cu mine ocupam strapontinele - genunchii atingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu ponoaseleă Oricum, fata s-a îmbrăcat, a luat un taxi, s-a instalat în holul oribil al unui hotel și a stat de vorbă cu logodnicul ei până la cinci fără un sfert dimineața. Doamna de onoare a dat drumul buchetului de gardenii din poală, doar atât cât să-și ridice ambii pumni încleștați. — Ooo, simt că-mi pierd mințile! La ce hotel? am întrebat-o pe doamna de onoare. Știți cumva? Încercam să adopt un ton cât mai indiferent, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Silsburn și nu la mine. Mama lui Muriel a povestit acest lucru cu două ore în urmă, în timp ce Muriel se cutremura de plâns. Asta îți satisface curiozitatea? m-a întrebat, de astă dată fixându-mă pe mine. Brusc, a mutat buchetul de gardenii din mâna dreaptă în mâna stângă. A fost primul gest de obișnuită nervozitate pe care l-am văzut la ea. — Și, a continuat privindu-mă, pentru simpla dumitale informare, știi cine cred eu că ești? Cred că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
zi! a exclamat doamna de onoare în numele nostru, al tuturor. Coronița de flori artificiale îi stătea șui, ea era înmuiată de transpirație, dar, am gândit eu, unicul lucru cu adevărat perisabil la ea era acel apendice detașat, ca să spun așa: buchetul de gardenii. Îl ținea încă în mână, deși într-o manieră distrată. Evident, buchetul nu rezistase vicisitudinilor. — Ce-i de făcut? a întrebat pe un ton cam disperat pentru ea. Nu putem merge pe jos de aici. Locuința lor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
îi stătea șui, ea era înmuiată de transpirație, dar, am gândit eu, unicul lucru cu adevărat perisabil la ea era acel apendice detașat, ca să spun așa: buchetul de gardenii. Îl ținea încă în mână, deși într-o manieră distrată. Evident, buchetul nu rezistase vicisitudinilor. — Ce-i de făcut? a întrebat pe un ton cam disperat pentru ea. Nu putem merge pe jos de aici. Locuința lor e în Riverdale. Are cineva vreo idee? S-a uitat întâi la doamna Silsburn, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că l-am considerat binevenit. Haideți, să ieșim o dată din soare! a decretat liderul nostru. Ce naiba să fac cu ăsta? N-a așteptat un răspuns. S-a dus la marginea trotuarului și, fără pic de sentimentalism, s-a descotorosit de buchetul de gardenii ofilite. — O.K.! Preia comanda! mi-a poruncit. Noi o să te urmăm. Dar tot ce pot spune e c-ar fi preferabil să nu se găsească ticălosul ăla acolo, când ajungem, că sunt în stare să-l omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care (nu mă întrerupe) au poposit Kilroy și Hristos și Shakespeare - deci înainte de a ne alătura acestora, îți spun în particular, bătrâne prieten, (sau mai curând nu-ți vorbesc ție, ci în tine) că te rog să accepți acest modest buchet de paranteze proaspăt înflorite: Presupun că nu au un aspect prea floral, dar țin să fie primite ca niște semne crăcănate, curbate, ale stării mele de spirit și de trup, acum când scriu toate acestea. Vorbind din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
când Dama de pică. Iar bătrânei Îi plăcea să joace rolul lui Iago. Scena balconului le dădea o oareșicare bătaie de cap, bătrâna fiind nevoită să se cațere pe o scară, iar Mașa, să stea Îngenuncheată pe parchet, cu un buchet de trandafiri În brațe, sorbind-o din priviri. Când ajungeau la „O, nu-mi vorbi de lună, căci schimbătoarea lună Își schimbă fața În fiecare lună“, bătrâna nu se putea abține să nu scoată din gâtlejul ei un urlete sinistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
unei bune cunoscătoare...” Tony Pavone niciodată nu simțise nimic deosebit pentru aceste frumoase dar plăpânde flori. În peregrinările sale, nu-și mai aducea aminte să se fi prezentat vreo dată În fața unor femei or În anturaje de familie cu un buchet de flori. După părerea sa, o sticlă de băutură selecționată ori câteva prăjituri de bună calitate de regulă erau bine venite. Se gândi cîteva momente În timp ce admira strălucirea culorilor ca În final să decidă. „A’și dori un buchet puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un buchet de flori. După părerea sa, o sticlă de băutură selecționată ori câteva prăjituri de bună calitate de regulă erau bine venite. Se gândi cîteva momente În timp ce admira strălucirea culorilor ca În final să decidă. „A’și dori un buchet puțin mai mare...Ba nu, doresc din fiecare culoare, douăzeci și unu de fire...!!” Sperând să recupereze impresia detestabilă În care se prezentase, apăru În restaurant oferindu-i Atenei impresionantul buchet de garoafe, făcând o reverență. „Strălucirea acestor minunate flori, apun În fața
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
strălucirea culorilor ca În final să decidă. „A’și dori un buchet puțin mai mare...Ba nu, doresc din fiecare culoare, douăzeci și unu de fire...!!” Sperând să recupereze impresia detestabilă În care se prezentase, apăru În restaurant oferindu-i Atenei impresionantul buchet de garoafe, făcând o reverență. „Strălucirea acestor minunate flori, apun În fața frumuseții tale...!! Cu toată plăcerea te rog primește din partea mea, această mică atenție...!” Luată prin surprindere Atena, scoase o exclamație de admirație. „Cât de frumoase sunt, de necrezut...!” - Se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
frumuseții tale...!! Cu toată plăcerea te rog primește din partea mea, această mică atenție...!” Luată prin surprindere Atena, scoase o exclamație de admirație. „Cât de frumoase sunt, de necrezut...!” - Se ridică dela masă, Îmbrățișindu-l. Își introduse capul ei de păpușe În mijlocul buchetului, savurându-i cu voluptate parfumul, mărturisind. „Încep să am emoții...! Cine și-ar fi Închipuit...? Prietenul meu drag, mulțumesc, ai onorat această onomastică zi, depășind toate așteptările...!” Tony Pavone era evident emoționat. Încerca să-și aleaga cuvintele dar, abea reușea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îmbrăcă primăvăratec, spunând. „Pentru a obține unele informații,urmează să dau o raită prin centrul orașului. Sper să nu Întârzii pre mult, de aceea când mă Întorc, dacă socotesc asimilarea lecțiilor de limbă română satisfăcătoare, vei căpăta bomboane...” „Prefer un buchet de flori...” Îngână fata sărutându-l. „Pot fi garoafe...?” „În cazul acesta, te voi copleși cu dragostea mea. Totuși, nu țin neapărat...” Atena Îl Îmbrățișă sărutându-l dragăstos iar de la fereastră Își conduse cu privirea prietenul până ce acesta se urcă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după el Îmbrâncind’o În mașina miliției adusă În acest scop, sub privirile pline de ură a unor oameni de bună credință. Contrar așteptărilor, Tony Pavone reuși să fie condițional: sosi acasă În jurul orei trei după amiaza cu un mare buchet de garoafe și un carton de prăjituri. Apăsă butonul soneriei după un cifru convențional dar, cum fata nu-i deschise ușa, intră În apartament oarecum intrigat. O strigă În câteva rânduri scotocind unele locuri unde se putea ascunde, având convingerea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]