13,186 matches
-
o chemare pasionată și un talent vizual evident. Ar fi fost normal să-și urmeze vocația, într-o zi, fratele lui l-a invitat calm la o plimbare cu birja prin Cluj, unde familia se stabilise după moartea prematură a bunicului meu. Deși sunt mai mare, îți voi vorbi de la egal la egal, deschis, fără prejudecăți! Tu vrei să mergi la Paris să studiezi les beaux-arts. Frumos, nimic de spus. Dar gândește-te totuși la situația în care ne aflăm. Suntem
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
acad. Emil Petrovici, care îl cunoștea bine, povestea că mama lui Piotrowski ar fi fost româncă sau moldoveancă, în orice caz, cunoștea limba română" (op. cit., p. 238). Care este adevărul? - Adevărul este următorul: mama mea era de origine bieloruso-polono-germană. Dar bunicul ei după tată fusese căsătorit cu o moldoveancă din Basarabia. Într-adevăr, mama știa puțin limba română, fiindcă, în anul 1917, ea lucrase, în calitate de soră de caritate, într-un spital militar rus, din apropiere de Bacău, Piatra-Neamț și Tecuci. În afară de
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
cu Veronica și mai ales cu Valeriu Diaconescu, cei doi copii ai ei, rămași fără tată, așa cum de altfel eram și eu. Tânți Lenuța eu așa îi spuneam locuia deci la Amărăști, la 4-5 Km de comună Glăvile, în casa bunicului ei, popa Ion . Acest preot iubit de amărășteni era finul și vecinul lui Dumitru Costeanu, primarul de atunci al Amărăștiului, bunicul mamei mele. Ghiță Popii, (așa îi ziceau amărăștenii) și popa Mitrica erau frați, copii lui popa Ion. Valeriu, Dumitru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
eu. Tânți Lenuța eu așa îi spuneam locuia deci la Amărăști, la 4-5 Km de comună Glăvile, în casa bunicului ei, popa Ion . Acest preot iubit de amărășteni era finul și vecinul lui Dumitru Costeanu, primarul de atunci al Amărăștiului, bunicul mamei mele. Ghiță Popii, (așa îi ziceau amărăștenii) și popa Mitrica erau frați, copii lui popa Ion. Valeriu, Dumitru și (Elenă) Lenuța Anania erau copii Ghitei, care s-a măritat cu un ardelean băiat de prăvălie la Drăgășani, pe nume
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
toți îmbrăcați în costume naționale, de la mic la mare, care ne-au cântat românește ca si cum de-abia cobora seră din inimă munților Moldovei?! Este impresionant să vezi cum toți copiii vorbesc limba română și nu poți crede că părinții și bunicii lor au fost transmutați în mijlocul Rusiei acum șaptezeci de ani. MLC: „țara mea este limba română”, spunea poetul Nichita Stănescu. NP: Da, așa este! Atunci am înțeles că neamul românesc nu piere, „nu mor caii, când vor câinii”, spune înțeleptul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vară Ce ne mai pregătește oare melancolia ta Doamne cu valurile ei negre putrezind ușa de la intrare Ce ne pregătește negresa acesta săpunindu-ne de zor în leșia întunecată că și când ar vrea să ne curețe barbă cu briciul bunicului mort în copilărie în jur întunericul se înmulțește că lintița în albastrul ochilor noștri se ivește deodată un zeu cu arcul întins și noi stăm ascultând vântul ce freamătă cum împrăștie zvonuri și cântece în ramurile arborelui nostru genealogic Arborele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Călătorie Când îmi lipesc obrazul de biroul La care de demult scria bunicul, îmi pare că-s la bordul unei nave Care străbate apele memoriei. Ca umbra unei muzici, glasul tatei M-ajunge dintr-o seară de-altădată Citind din tatăl său sub boarea lămpii, Cu cartea pe birou, întredeschisă. în urmă-i
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
Simona Vasilache În primii ani după '90, Cristi își făcea vacanțele la bunică-sa, în Avrig. Destulă vreme am crezut că-i vorba, normal, de localitatea sibiană pe care-o știam binișor. M-am înșelat, era o alee bucureșteană dintre două blocuri made in epoca de aur. Dar avea, să știți, identitate de
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
locuit la aceasta doică în casa de pe colină (legătura va fi atît de strânsă, încât pseudonimul Saba ales de poet este chiar numele de familie al acestei doici slave; e adevarat însă că același cuvânt înseamnă în ebraică ,înțelept" sau ,bunic"). Iar mai apoi actualizarea s-a concretizat în numeroase poeme ce refac drumul spre aceeași casă , drumul spre fericirea pierdută, spre timpul trecut, spre puritate. Dacă parcurgem cu reală empatie traseul acestor poteci ce urcă ,imprietenite" spre casa de pe colină
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
Ioan Lăcustă Greu de numit sentimentele și trăirea de la capătul cărții încheiate. Nu am fost atent la ele până deunăzi. Sfârșeam o carte de scris și respiram parcă ușurat, ca bunicul când, la capăt de toamnă, își vedea hambarul plin. Se putea aduna cu ai lui în casă și se porneau sărbătorile. Cam așa ceva simțeam și eu când știam că am pus ultimul punct. Ceea ce urma reprezenta cu totul altceva. Era
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
reprezenta întregul. Ridicasem, pe parcursul lecturii, o singură obiecție: cam mulți descendenți de foști în paginile volumului. Dacă cei din familiile bune, avute sunt de înțeles pentru apartenența lor organică la regimul interbelic, obstinația cu care alții își caută câte un bunic chiabur sau un cumătru martir e destul de comică. Întrucât întoarce pe dos dosarul de cadre din comunism, cu punctele specifice de rezistență: bunicul țăran sărac și mătușa ilegalistă. Iată un tipar previzibil, pe care mă gândeam să-l amendez. Dar
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
de înțeles pentru apartenența lor organică la regimul interbelic, obstinația cu care alții își caută câte un bunic chiabur sau un cumătru martir e destul de comică. Întrucât întoarce pe dos dosarul de cadre din comunism, cu punctele specifice de rezistență: bunicul țăran sărac și mătușa ilegalistă. Iată un tipar previzibil, pe care mă gândeam să-l amendez. Dar nu mai pot s-o fac, fiindcă mi-a luat-o înainte chiar autoarea interviurilor, cu inteligența ei ascuțită: ,După '89 se petrece
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
în Duras (pentru că ,durak" înseamnă pe rusește ,prost" sau ,nebun"), ai cărui predecesori erau porecliți Banu, de unde derivă Bănulescu, a fugit de la seminarul de teologie, nedorind să devină preot - motiv pentru care ar fi fost poreclit Apostatul. Pe linie paternă, bunicul Vasile provenea dintr-un șir de notari, considerați ,socotitori de destine", cei care umblau prin sate pentru a face înregistrările populației și purtau la brâu o călimară cu cerneală și una cu nisip. De aici s-ar fi putut trage
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
țăran-erou, Vasile Chilian, scrisă de un căpitan, Constantin Căpșuneanu, în care sunt relatate faptele de eroism ale unui grup de țărani din munții Buzăului și Vrancei, în timpul primului război mondial. Amicul meu susține că acolo ar fi vorba și de bunicul său - un anume Dumitru Ghica Moise, țăran din Lopătarii Buzăului (de unde se trage și poetul) - și ar dori să afle mai multe lucruri despre cele întâmplate (el fiind prea mic, pe vremea când bătrânul povestea despre isprăvile sale). Simplu! - miam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
timpul se încălzea, crengile curgeau în văzduh și nășteau muguri... Vara, de câte ori priveam livada, mi se părea că fructele ard pe ramuri. Erau galbene și roșii, iar galbenul soarelui adăugat, le dădea acea strălucire a focului. Acolo, în acel rai, bunicul îmi legase un leagăn...” După ce situația politică se schimbă, iar sovieticii preiau controlul, casa se transformă din spațiu sacru, vital, lăuntric, într-un spațiu dominat de tragic: „Când mă întorceam de la școală, se închideau ușile fiecărei camere cu câte o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
situația politică se schimbă, iar sovieticii preiau controlul, casa se transformă din spațiu sacru, vital, lăuntric, într-un spațiu dominat de tragic: „Când mă întorceam de la școală, se închideau ușile fiecărei camere cu câte o cheie, astfel că rămâneam împreună cu bunicii într-o singură cameră, situată mai în interiorul casei. Bunicul punea un par în dreptul ușii de la intrare, ca să fie un obstacol în cazul forțării ușii.” Un nou tărâm invadează, și în consecință, modalitatea eroinei de a percepe lumea se schimbă, pentru că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se transformă din spațiu sacru, vital, lăuntric, într-un spațiu dominat de tragic: „Când mă întorceam de la școală, se închideau ușile fiecărei camere cu câte o cheie, astfel că rămâneam împreună cu bunicii într-o singură cameră, situată mai în interiorul casei. Bunicul punea un par în dreptul ușii de la intrare, ca să fie un obstacol în cazul forțării ușii.” Un nou tărâm invadează, și în consecință, modalitatea eroinei de a percepe lumea se schimbă, pentru că maturizarea ei se produce brusc: „Dintr-o dată totul s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cineva visele.” Conștiințe zbuciumate evoluează întrun univers existențial realist. Totul se află acum sub semnul destrămării ordinii bine stabilite și al abuzurilor. Liniștea de până atunci este tulburată, casa, până acum un loc mirific, se transformă într-un spațiu nefast. Bunicul este arestat, iar bunica trece în neființă: „Rămăsesem singură în casă, în grija unei mătuși care locuia într-o casă alături de cea a noastră”, spune Laura. „... aveam să aflu mult mai târziu...” Un alt moment important în roman este acela
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vreme am păstrat-o ca pe o icoană. îmi mai amintesc că și tata iubea nespus de mult gutuiul, pentru că înainte de a se prăpădi m-a rugat să-l îngrijesc cu sfințenie. Atunci am aflat că pomul fusese sădit de bunicul, pe care nu l-am cunoscut pentru că se stinsese cu câțiva ani înainte ca eu să vin pe lume... Ruga a însemnat pentru mine poruncă. Gutuiul din fața casei bunicii există și astăzi, fructele lui galbene ca luna mă îmbie în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mei au decis să strămute familia, pe mine și pe sora mea, în afara României. Decizia aceasta a fost luată în contextul unei istorii de familie complexe, cu rude care au petrecut ani lungi și răi în închisorile staliniste și ceaușiste (bunicul, doi unchi, un văr primar), dar despre asta poate altă dată. Acest eveniment a suprimat brusc visele mele și legăturile cu literatura, cu scrisul, cu artele și istoria, spre care m-aș fi îndreptat pentru studiile superioare. Occidentul cerea din partea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a gândit, dar acum, că l-ai întrebat, precis viermișorul o să-l roadă, o să dea târcoale gândului, să vezi. Ce-ți lipsește ție, îl întreabă la un moment dat Mariana Sipoș, ce-i poate lipsi bărbatului arătos, scriitorului genial, tatălui, bunicului și soțului fericit? Timp, vine răspunsul, n-am niciodată timp. Și, contrastând cu imaginea lui Varguitas din tinerețe, tânărul cu câteva slujbe pe zi, capabil de iubiri nebune și de avânturi revoluționare, imaginea actuală se impune altfel: un om în
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
pentru Algernon. Jurnalul unui ,copilărit", al unui om pentru care lumea există ca să se joace cu ea, și căruia tot ea-i dăruiește, precum acestui Andrei Mihai Stan, bucățele de morală adultă stereotipă pe care le zvîrle cu parti-pris-uri de bunic sfătos. Cum stă scris în episodul unu din Cartea cu EURI : , Care beau sînt niște proști. Își scurtează viața pentru că alcoolul distruge mațele. Fumatul și mai mult scurtează pentru că e un fel de drog. Drogul e așa - pe de-o
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
și Venierii din Moldova, dar nu ar fi exclus. Destinatara scrisorii care face obiectul rândurilor de față a avut din căsătoria sa cu Lucian Venier, doi copii: Ioana, căsătorită cu Constantin Sava, și Ernest - al cărui prenume provenea firește de la bunicul său matern Ernest Sturdza - căsătorit cu Viorica Mirinescu, nepoata unui medic cunoscut în vremea sa, Mihail Mirinescu, al cărui nume îl poartă și astăzi o stradă în București, în cartierul Cotroceni. Amândoi copiii Henriettei Krupenski Sturdza au avut urmași care
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
și dulce! Dar se și vorbea multe, se râdea din toată inima, toți aveau spirit, toți erau buni și veseli!" (pp. 138-139) Se cuvine precizat faptul că aici la Răcăciuni a trăit ultimii ani și a fost înmormântat Vasile Sturdza, bunicul autoarei și personalitatea tutelară a acestei ramuri a Sturdzeștilor. Insolită descriere într-o carte de bucate... Pe acest ton trebuie să ne imaginăm amintirile la care se referă scrisoarea lui Mihail Sadoveanu și care nu au văzut din păcate lumina
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
să aprindă o țigară sub privirea mustrătoare a mamei - l-am sfătuit să nu fumeze căci este periculos pentru sănătate...mi-a mulțumit politicos, în engleză, dar a părăsit locul de lângă mine... Într-o seară am mers la restaurant cu bunicii lui Yuehan (nora noastră) după tata. I-am întâlnit în apartamentul lor din centrul vechi al orașului și am mers împreună la un local foarte aglomerat și cam mirositor (tabac), din apropiere. La plecarea strănepoților, bătrânul (a cărui sănătate este
My trip to China. In: Editura Destine Literare by JULIA DEACONU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_267]