2,586 matches
-
el a greșit, a făcut o prostie, și lumea din afară s-a schimbat. „Numai eu să fiu prost ca să rămân așa cum am fost?” Cam astea erau gândurile noastre... După demascări s-a trecut la „Învățături”... Ne spuneau că societatea burgheză e complet putredă, că mama ta și tatăl tău sunt ipocriți, derbedei, mă rog. Că familia burgheză e o ipocrizie pentru că, În fond, este numai curvăsărie, și asta ai putut să crezi cumva... No, și chestiunea mai serioasă este cum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiu prost ca să rămân așa cum am fost?” Cam astea erau gândurile noastre... După demascări s-a trecut la „Învățături”... Ne spuneau că societatea burgheză e complet putredă, că mama ta și tatăl tău sunt ipocriți, derbedei, mă rog. Că familia burgheză e o ipocrizie pentru că, În fond, este numai curvăsărie, și asta ai putut să crezi cumva... No, și chestiunea mai serioasă este cum te-ai vindecat din această mentalitate? Pentru că n-a ținut mult. Imediat eu am observat că, atuncea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot a rămas cum era Înainte... Nu știu precis, dar am regretat tare pe el... No, pe urmă ei au ținut discursuri, ne-au povestit viața lor... Și asta-i cel mai important. Ziceau că ce putredă a fost societatea burgheză și politică În România... Bine, ei au spus ce au constatat, dar noi, ungurii, nu prea ne-am priceput la asta... Nu prea mă interesa ce s-a Întâmplat În București În 1945... Ați deschis un subiect interesant. Înțelegeați limba
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcuse deosebirea între Brătianu moderatul și Rosetti înaintatul. Rosetti poreclea pe Ion Brătianu cu numele de: micul Proudhon 21. Marii proprietari cari votau la Colegiul I, cu toată repulsiunea lor pentru regimul boieresc care nu mai reprezenta interesele clasei lor burgheze, nu ar fi votat niciodată pentru Ion Brătianu, nici chiar pentru Dumitru Brătianu. Despre C.A. Rosetti nu mai vorbesc. Dar proprietarii mai mici, proprietarii urbani și comercianții mijlocii votau pentru Dumitru Brătianu, care reprezenta, pe lângă prestigiul numelui său și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
al V-lea; la 31 august Murad al V-lea a fost declarat incapabil de a domni, fratele său Abdul Hamid fiind desemnat ca succesor. La 18 decembrie 1876 este numit ca mare vizir Midhat pașa, unul dintre conducătorii organizației burgheze progresiste „Noii osmani“, acesta fiind însărcinat cu pregătirea unei constituții liberale. Exponent al burgheziei naționale și al intelectualității progresiste, Midhat-pașa (care va fi mazilit de sultan la începutul anului 1877 și apoi asasinat din porunca acestuia) a elaborat o constituție
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
III al acestei ediții (v. cap. Anul 1886); despre Popa Tache v. vol. III al ediției de față, ace eași relatare, mai rezumativă. Pagina 157 * O doamnă îmi atrage atenția că principesa Irina Suțu nu era născută dintr-o familie burgheză, ci dintr-o familie din cele mai aristocrate, familia Hagi-Moscu având o ascendență nobiliară fără contestație posibilă. Iau act cu mulțumire de observațiunea doamnei care mi-a scris (Id., ibid., nr. 11607, 6 februarie 1922, pp. 1-2). 8. În zilele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Pagina 244 * În Adevărul era reprodusă și o fotografie urmată de explicația: Iată aici un clișeu reprezentând patru ofițeri din garda națională. Iată-i cu uniformele epocii, cu figurile încadrate în favoriții ce se purtau atunci și cu ținută foarte burgheză, întrucât toți acești ofițeri nu erau militari de carieră, ci numai niște modești comercianți, proprietari, funcționari etc. aleși prin votul oamenilor din trupă. În fotografia ce reproducem aici figurează și un politician liberal, șef de coloare în coloarea de Negru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dușmăni. Dat fiind prestigiul „modelului chinez” la noi, următoarea afirmație a lui Hu Yaobang ar trebui, dacă nu să dea fiori, barem să ne pună pe gînduri. Primul secretar al Partidului Comunist Chinez a spus că scriitorii care răspîndesc „otrava burgheză” trebuie mai întîi criticați, apoi izolați, iar în cele din urmă disciplinați. Cea de-a doua măsură, izolarea, înseamnă, desigur, interdicția de a publica, iar disciplinarea, pedepsirea cu munca forțată sau cu închisoarea. Faptul că după difuzarea ei de către BBC
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ori a Parcului Rozelor cei cu vile confortabile, cei cu mașini la scară (această scară, uneori de marmură), cei cu congelatoarele pline de cărnuri și produse lactate care au poposit acolo parcă din cer, cei puternici, cei bogați. Crusta mic burgheză ce se susține pe spinarea mulțimii cu ajutorul frazeologiei de partid, pe care o exploatează cu abilitate. Aceștia, vizavi de oamenii simpli ai cartierelor masa de muncitori care se zbate ca peștele pe uscat pentru un trai mai omenesc. Asta-i
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
invalizi de război care sunt răsplătiți de statul socialist cu un bacșiș public pentru ofranda lor de sânge și dovada patriotismului adevărat, în vreme ce un Păunescu Adrian se lăfăie în bani nemunciți și în plăceri alături cu morala, fie ea și burgheză, numai că strigă în gura mare trăiască Ceaușescu. De doi ani de zile, poporul nostru este supus unei probe a selecției naturale: cine reușește să scape, bravo lui, cine nu, îl privește! Și în tot acest timp, se urlă prin
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care îl publicase în „Națiunea” și unde își exprima voalat preferința pentru sensurile adânci ale artei și critica încremenirea acesteia în formele exterioare, caricaturale ale realismului socialist („Adâncimea este condiția prin care trecem de la stadiul principial la faza artei [...]. Ideologia burgheză în materie culturală cuprinde o problematică foarte bogată. Ar fi o greșeală, după mine, a o trece pur și simplu cu vederea. Ea trebuie combătută în profunditate. Astfel se întreține complicația spiritului agitându-se mințile și se spulberă insinuarea simplismului
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
de A. Bacalbașa, și a susținut poziția lui Dobrogeanu-Gherea în polemica purtată cu Titu Maiorescu. Gazeta urmărea viața politică din întreaga țară. C. Dobrogeanu-Gherea a colaborat la publicația lui Bacalbașa cu mai multe articole politice. Chestiunea țărănească, propaganda șovină, morala burgheză sunt, de asemenea, teme dezbătute în paginile periodicului socialist. Partea literară a gazetei era subordonată țelurilor politice. În articolele sale, A. Bacalbașa pledează pentru o artă militantă care să reflecte frământările sociale. Bacalbașa folosea nu mai puțin de douăzeci și cinci de
DEMOCRAŢIA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286730_a_288059]
-
G. Radovici. Prim-redactor al seriei a doua este C. Mille, care își întrerupsese colaborarea la „Lupta” lui G. Panu. Principalul țel al gazetei va fi popularizarea și explicarea ideilor socialiste și, în strânsă legătură, critica societății și a instituțiilor burgheze (administrație, armată, presă). Rubrica literară e susținută adesea de C. Dobrogeanu-Gherea (care semnează și cu pseudonimul Spartacus). Revista se ocupă de evenimente culturale importante, cum a fost premiera comediei D-ale carnavalului a lui I.L. Caragiale. În 1888 și 1889
DREPTURILE OMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286873_a_288202]
-
care se dovedeau incapabili de distincția modernism-postmodernism, să demonstreze că literatura postmodernă nu are cum să reprezinte o radicalizare sa ceea ce a Însemnat modernismul Împreună cu avangardele, ci o re-umanizare a normelor tot mai severe impuse de acestea Întru denunțarea ordinii burgheze. „Valorile moderniste au devenit la ora actuală și În mare parte, monedă calpă și [...] nu mai avem nevoie de alte Veghi ale lui Finnegan sau Cantos pisans Însoțite de echipele lor de profesori acreditați pentru a ni le explica.”. Era
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În anii ’90. Piesele și romanele lui Jauffret nu se pot reduce - prin tematică și scriitură - la coordonatele literaturii provocatoare dar tot mai comerciale nășite de fodatorul revistei Tel Quel. Autorul se naște În 1955 În Marsilia, Într-o familie burgheză, și crește alături de un tată surd. Ajuns În momentul revoltei prin care fiecare artist trebuie să fi trecut pentru a deveni artist, este obligat să părăsească colegiul iezuit unde Învață și, odată cu cucerirea libertății, descoperă o literatură pe cît de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dar nu putem fi siguri: enigma Sfinxului rămîne Întreagă. Pe de altă parte, A*** este un personaj În carne și oase, cu o biografie, cu memorie, cu toate atributele antropocentrice ale personajului, pe care noii romancieri le considerau vetuste pentru că burgheze. Iată Însă cum prezintă Însăși autoarea cele două dimensiuni ale romanului: „relatarea unei povești de dragoste clasice (un pic sinistră dar mai degrabă parodică) fără a da nici un indice gramatical de gen nici naratorului la persoana I, nici personajului la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de la Foucault, cel din A supraveghea. A pedepsi la Michel Houellebecq și la Frédéric Beigbéder, de la Pascal Bruckner la Virginie Despentes, una dintre obsesiile culturale, sociale, existențiale franceze se manifestă irecuzabil și incurabil. Este vorba despre denunțarea societății spectacolului - societatea burgheză - drept cea mai perfecționată inchiziție, mai difuză dar cu atît mai eficace: un neoplasm, În fața căruia acțiunea colectivă s-a dovedit neputincioasă, iar tratamentele de termen lung exasperează mereu. Rămîne realizarea sinelui, soluția individuală. În ea crede Lorette Nobécourt. Scriitoarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fizice. În mod normal, după ce au generat dezbateri, au moșit teorii critice și au cauționat o retorică a paradoxului, noile romane au Început să fie uitate. Dar circumspecția cu care fuseseră scrise, violența cu care aruncaseră În aer miturile „literaturii burgheze”, aerul de familie ai cărui curenți au fost neobosit intensificați de critică, au făcut din ele o stație obligatorie pentru aproape orice scriitor care Își revendica proiectul de la vîrsta modernă a umanității. Astfel, deși atmosfera a Început la un moment
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o prezență familiară În ficțiunile franceze, simptomatică În același timp: pentru moartea „subiectelor mari”, pentru mizeria contemporaneității, pentru penuria de autentic. Pe de altă parte, musca redeschide un spațiu vital evacuat din literatură În anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două catregorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei culturi de consum pentru publicul larg, avea funcția de a acomoda masele cu directivismul oficial, de a îndulci tonul totalitar, de a induce o atitudine de toleranță reciprocă. Filmele lui Sergiu Nicolaescu, cu comisari interbelici care luptă împotriva racilelor burgheze și descoperă valoarea morală a viitorilor oameni noi, dar și giganticele manifestări și festivaluri, tip „Cenaclul Flacăra” sau „Floarea din gradină”, facilitează insinuarea subtilă a unui anumit tip de „comunism de consum”, digerabil, acceptabil, chiar agreabil. Producțiile subculturale sunt mai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
guvernamentale, cât și unele din opoziție, cum era „Reforma” lui I. G. Valentineanu, sunt ironizate pentru lipsa de independență. Viața politică nu este cruțată, mai ales activitatea Camerei Deputaților și guvernul „despotic”. Deseori sunt publicate schițe satirice la adresa moravurilor familiei burgheze, a relațiilor sociale etc. Cu totul neașteptat, pentru că nu are nici o legătură vizibilă cu orientarea politică a periodicului, este atacul nedrept contra lui T. Maiorescu, prilejuit de procesul de imoralitate ce i se intentase la Iași. Atenția dată literaturii, strădania
CICALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286225_a_287554]
-
în anumite momente, caracterul de factor explicativ. Cultura modernă românească a stat sub semnul răspunsului la necesități de apărare și conservare a ființei naționale. Când vorbim de spațiul public național românesc apare un aspect interesant: dominarea lui de către mentalitatea mic burgheză, această balansare între idealism și teamă, între atitudini de bravadă și lașitate, între proiectarea unor mari proiecte și autoimpunerea unor limite. Mentalitatea mic-burgheză nu și-a asumat nici o misiune revoluționară radicală. În planul raporturilor sociale avem o dualitate comportamentală: burgheză
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
a condiției sociale și materiale a majorității populației alcătuită din țărani. Pentru că statul român trebuia să capete profilul unui stat modern, aidoma unuia occidental, s-a recurs la modelul francez de administrație, puternic centralizată, cu rădăcini adânci într-o civilizație burgheză. De aici derivă caracteristici ale spațiului public românesc. Dezbaterile și deliberările au avut și au ca referențial civilizația și cultura apuseană. Proiectele, strategiile și soluțiile sunt raportate la principii și norme europene. Simptomatică este regula întâietății legislației și normelor europene
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
schimbare, traducere de Horațiu Stamatin, Iași: Editura Polirom. Iorga Nicolae. (1899). La vie intellectuelle des roumains en 1890, Bucarest: Imprimerie de „L’independence Roumaine”. Jürgen Habermas. (1962, 2005). Sfera publică și transformarea ei structurală.Studiu asupra unei categorii a societății burgheze. București: Editura Comunicare.ro. Kantner Cathleen. (2006). Collective Identity as Shared Ethical Self-Understanding: The Case of the Emerging European Identity, European Journal of Social Theory 9, 4, 501-523. Sandu Dumitru. (2004). Status Inconsistency as Predictor of Public Action Attitudes in
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
autori contemporani, dar așa se întâmplă cu orice lucrare de acest gen. Să subliniem câteva linii ale stării sociologiei în perioada comunistă. Scoasă din programele de învățământ în 1948, sociologia a fost interzisă fiind considerată, alături de cibernetică și genetică, științe burgheze. Această acțiune a avut efecte profunde asupra dezvoltării sociale în comunism, sistem ce se va prăbuși în 1989 și din cauza incapacității de a organiza și conduce societatea pe baza principiilor managementului social modern. Sociologia, știință critică și analitică, ar fi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]