7,416 matches
-
a făcut să dea apă la șoareci. Toată lumea de la bar avea câte o poveste despre Ralph Tyler. A fost uimitor. Stevie își suflă nasul, care era mai roșu decât al lui Rudolph. — Murray Nelson se făcuse vânăt. Fran încerca să cântărească această nouă răsturnare de situație când Elaine băgă capul pe ușă. — Tocmai a sunat prietena ta, Henrietta, cu o falcă în cer și una-n pământ. Se pare că trebuia să te întâlnești cu ea pentru proba la rochiile domnișoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
apostolii” avangardiști în falanga antiburgheză, iar critica din perioada ceaușistă l-a recuperat în contra „alienării” și „dezumanizării” capitaliste, Grigore Cugler făcea figura unui anticomunist declarat. Potrivit lui Paul Goma, „apunakismele” circulau și în folclorul Gulagului românesc... Totuși, „autoritatea” precursorului Urmuz a cîntărit greu în balanța validării. Iată doar cîteva titluri de după 1990 în care numele celor doi sînt asociate: „Dans la ligneé d’Urmuz” de Geo Șerban, în Cahiers roumains d’études littéraires, nr. 1-2, 1994, pp. 175-179, „Un urmuzian disident: Grigore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vocea, bătrânul spuse: — Ai o țintă măreață, nu-i așa? — Țintă? — Ai un plan. Văd între sprâncenele tale. De ce-ai venit în Japonia? Gaston nu înțelegea tot ce i se spunea, așa că nu i-a putut răspunde. Bătrânul a cântărit situația și i-a spus: — Nu-i frumos din partea mea să te-ntreb așa ceva. Hai la culcare! Vorbim și mâine. S-a întins cât era de lung pe plapumă ca și cum uitase deja ce spusese. — Sunt niște pături pe raftul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
praguri : cave canem. De ți-ar fi dat s-ajungi odat'la Roma și-adînc în țară, prietene, pe Via Appia te-ai pierde, ai înțelege-atuncia, ce nedreaptă-i cumpăna cu care oamenii, popoarele, virtutea unul altuia și inima și-o cântăresc. Căci ai vedea un Drum, care se duce, se tot duce în peisaj, piatră cu piatră, potrivind, un drum flancat, de-a stânga și de-a dreapta, cu sarcofage, urne, mauzolee, păstrând cenușa, oseminte-adăpostind. Așa vedeau romanii Drumul, orice limite-nfruntînd în
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
puțin dornică, sau poate incapabilă, să se așeze la casa ei. Nu m-am dus. Emoțiile pe care le-aș fi Încercat văzînd cît de mult sau cît de puțin se schimbaseră și cum mai arătau zilele astea nu au cîntărit mai mult decît teama că ei vor fi dezamăgiți de mine sau suprinși. CÎteodată, mă uimesc pe mine Însămi, dar, de cînd l-am cunoscut pe Dan, rareori am mai rîvnit la acele nopți alimentate de cocaină și aventuri trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
infidelitate, la aventuri și la motivul pentru care comitem sau nu un adulter. Proclamasem cu toată convingerea că, desigur, nu Încetezi să te mai simți atras de alții doar pentru că te-ai căsătorit, dar că ai o alegere de făcut: cîntărești ceea ce ai și ceea ce ai de pierdut și realizezi că nu merită să-ți riști căsnicia pentru nimic și că dragostea trecătoare, căci altceva nu avea să fie, se va risipi. Dar ăsta e necazul cu teoriile. Poți să construiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca să-l facă pe Adam. Lui îi vom fi dați ca să ne prefacă din nou mădularele, măruntaiele și oasele în pământ. În clipa aceea, când se va judeca dacă sufletul nostru nemuritor merită beatitudinea sau chinul, el ne va fi cântărit cu aceeași milă și indulgență pe care noi le vom fi arătat față de ceilalți. CARTEA ÎNTÂI I Primele două cuvinte din Geneză încep cu litera Beth. Bereshith Bara, așa e scris. De aceea, această literă ebraică simbolizează Începutul. Dacă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pasul cu el. Nu pentru că aș fi fost obosit, dar mergea repede, și eu aveam respirația sacadată din pricina vieții dezordonate pe care o dusesem. Când și când se întorcea să se uite la mine. N-avea pic de bunăvoință. Mă cântărea cu privirea, iar gâfâitul meu răsunător, fața murdară și asudată nu-i plăceau deloc. - Ce faci ca să-ți câștigi pâinea și că ești un om liber, astea le știu. Mi se pare însă că au trimis un om de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mică dorință de a fi un misionar al creștinismului, acest lucru nu m-a deranjat. Ultima întrebare a lui Faroald a fost nemiloasă. - Stiliano, m-a întrebat cu ochii întredeschiși, tu, de fapt, ce crezi? Am simțit privirea lui Rachti cântărindu-mă și pe cea a lui Rotari scrutându-mă cu nerăbdare; pentru cel dintâi eram încă o enigmă, în timp ce pentru cel de-al doilea eram învățătorul, care, având datoria să fie călăuză, nu putea să fie el însuși debusolat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
negustor, sângele meu a absorbit razele de soare ale Orientului, și, fiind străin, a trebuit să lupt mereu cu neîncrederea și, uneori, cu dușmănia popoarelor ce m-au găzduit. Așa se face că m-am deprins să fiu precaut, să cântăresc faptele celorlalți și să măsor cât bine și cât rău este în ele, cât pot să câștig sau să pierd. Învățătura istoriei mi-a oferit multe pilde de comparație la care să mă refer, iar, în lipsa acestora, mă bizui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viitorul. Am plecat de la domeniu la vremea când soarele împrăștia aburii albi ce se-nălțau din pădure, la calendele lui aprilie, cu patru cai, doi pentru mine și pentru Rotari, unul pentru bagaje și ultimul pentru Garibaldo și Ansoald, care cântăreau împreună cât un bărbat. Arialdo și Gundo ne-au escortat până la apa numită Tagliamento, unde și-au luat rămas-bun, amintindu-ne că la curte ne așteptau mereu familiile noastre. Ne-au urmărit până ce ne-au văzut trecuți pe celălalt mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ținuți în lanțuri de un războinic uriaș. Bizanțul era orașul cel mai mare din lume și în care am văzut mai mulți oameni decât toți cei pe care i-am întâlnit în toată viața mea, precum și balanțe și mese de cântărit mai multe decât toate cele existente în întreaga Italie. În timp ce ne îndreptam spre casa lui Giuliano, eram zăpăcit de zarva vocilor într-un babel de limbi, de zumzete, culori, mirosuri, de un du-te-vino de trecători, lectici, călăreți, animale și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încheiat ambasadorii relatarea. I-am citit lui Rotari epistola, care m-a convins imediat. Iată cum începea: „Senatorul Giuliano scrie cu smerenie regelui longobarzilor, Rotari. Stiliano, bărbatul cel drept care vă stă alături, o Cezar al Italiei, știe că vorba mea cântărește mai mult decât tăișul unei săbii...“ În continuare îi relata că Martina vânduse Egiptul arabilor, care stăpâneau deja Persia și Cirenaica, iar generalul lor Amr își îndrepta privirea nesățioasă spre Bizanț. Și se termina după cum urmează: „... o rege slăvit, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bloc. ALARMĂ SOCIALĂ - SIGURANȚA CETĂȚENILOR - VISE. Prima Întâlnire era prevăzută pentru ora zece și treizeci de minute, Într-o piață de cartier din Casilino. Onorabilul Fioravanti merge să strângă voturi la piață, printre tarabele de fructe, unde poți să-l cântărești, ca pe vinete: Îl poți atinge. Oamenii de rând s-au săturat să te vadă În fața reflectoarelor, Într-un tub catodic, vor să se convingă că tu ai mâini, ochi și urechi, vor să-ți vorbească despre lucrurile care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
destinul. Niciodată Elio nu și-ar fi imaginat că furia, răzbunarea și abandonul ar fi putut să se abată asupra lui. Nu făcuse niciodată vreo acțiune, nu spusese niciodată un cuvânt care să poată fi interpretat În sens negativ. Își cântărea adjectivele pe care le folosea În interviuri și nu se lăsase niciodată prins În cursă de șmecheria vreunui jurnalist. Nu făcuse niciodată cine știe ce, nici la Procuratură, nici În altă parte. Îl ținuse Întotdeauna În afară, protejat, tutelat, apărat. Președintele Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
deschiseră, Kevin văzu două femei goale de piatră care se arcuiau prietenoase și sprijineau pe mâini, fără un efort prea mare, un balconaș. Doamna Fioravanti Își răscoli poșeta În căutarea cheilor. Scoase din ea o legătură voluminoasă, ce părea să cântărească măcar un kilogram, se concentră căutând cheia potrivită, pe care o introduse apoi În broasca ușii blindate, uitând să Întrerupă alarma antifurt care Începu să urle strident. În holul cel mare de la intrare era un cufăr de lemn Încrustat, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
strălucea o lumânare În formă de disc, cu parfum de lămâie sau de alte citrice fine. Fumul Învăluia un ghiveci imens care Împiedica accesul mașinilor În piață. În intențiile celor de la serviciul pentru parcuri și grădini publice, ghiveciul acesta, care cântărea cel puțin un chintal, trebuia să adăpostească o plantă de merișor, care Însă era de mult timp trecută În neființă. Un câine acrobat sau foarte Înalt depusese niște excremente cilindrice pe pământul ars al acesteia semănat cu chiștoace de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privise până în fundul sufletului, apoi o sărutase, luându-i buzele între buzele sale ca pe nișe boabe de struguri. Îi plăcea, dar mai mult era curioasă, era flatată și totodată înfricoșată. Era un sărut delicat, dar fără fior. Și în timp ce cântărea în minte valoarea sărutului, privindu-i inelul cu piatră neagră, pe care era gravată inițiala numelui său, el îi dusese ușurel mâna dreaptă, pe care o ținea încă în mâna lui, spre inimă și apoi, încet o coborâse până la umflătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ioniță. Era puțin mai zvelt, dar tot așa de pregătit pentru orice. Primul Ioniță era un ins arogant. Dar Zogru nu știuse niciodată ce e dincolo de siguranța lui sfidătoare, până să-l cunoască pe Zugrav. Acesta privea drept în față, cântărind cu nerușinare drumul, soarele și lumea. Iar fața asta de dispreț, cu buza de sus aninată în miezul obrazului, îl enervase brusc, aducându-i în minte fața primului Ioniță și drumul prin livada de pruni, amabilitatea și pe urmă trădarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Cu chibzuință a ajuns în Holul de onoare. Lângă un pult era iarăși acea fată. I-a zâmbit, apoi, cu un șarm de invidiat, copilul a căzut într-un somn adânc. S-a trezit îmboldit de trei flăcăi. Copilul a cântărit ceva în mintea lui, apoi și-a cerut scuze. A ajuns în Salonul florilor. S-a așezat pe un taburet. Flori de Ixora parcă-l chemau la ele. S-a speriat, dar s-a hlizit la ele și au dispărut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar fi fost ofrandă pentru zei. Am pisat meiul până a devenit moale ca un nor. Am scotocit în traistele în care țineam cele mai prețioase condimente și am pus și ultima rodie uscată pe care o mai aveam. Am cântărit, am tăiat, am curățat într-o nebunie, sperând că el o să înțeleagă ce-i ofeream. Nimeni nu m-a ajutat atunci la gătit, nici n-aș fi lăsat pe nimeni să se atingă de pâine sau de friptură, nici măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o încânta ideea de a începe o viață nouă și de a fi respectată, dar se temea de ce ar fi însemnat viața alături de o noră și o neliniștea renunțarea la confortul din Teba. Îi spusese fiului ei că avea să cântărească invitația până în sezonul următor, când începea anul nou. La urma urmei, aspectul Constelației Câinelui părea favorabil schimbărilor. Prietena mea și cu mine ne cântăream opțiunile, dar rămâneam deseori fără cuvinte, ținându-ne doar pentru noi cele mai mari frici. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noră și o neliniștea renunțarea la confortul din Teba. Îi spusese fiului ei că avea să cântărească invitația până în sezonul următor, când începea anul nou. La urma urmei, aspectul Constelației Câinelui părea favorabil schimbărilor. Prietena mea și cu mine ne cântăream opțiunile, dar rămâneam deseori fără cuvinte, ținându-ne doar pentru noi cele mai mari frici. De fapt, eu nu aveam unde să mă duc. Herya nu-mi oferise un loc alături de ea. Puteam să stau pur și simplu unde eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
perete se și rostogolesc grunjii de aur. Zsolt ne-a povestit că șterpelise o pepită de-asta din sertarul în care-și ținea taică-su legitimația de feroviar și decorațiile, ne-a și dat voie s-o luăm în mână, cântărea greu, se vedea cât colo că e într-adevăr aur curat. De mai multe ori am vrut să mergem acolo, să vedem dacă putem face rost de aur, dar cât timp zona a fost păzită de nea Vasile, cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Morineau să vină să-i Îndepărteze pe curioși Înainte ca situl să capete Înfățișare de bîlci pentru tăntălăi. Apoi se apucă să dea ocol menhirului, trăgînd nădejde să descopere vreun truc În stare să facă o masă de granit care cîntărea mai mult de o tonă să verse lacrimi de sînge. Pierric se ținu după el, oprindu-se cînd el se oprea, pornind din nou cînd el o pornea, la fel cum se jucau copiii - și Încă se mai joacă uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]