3,117 matches
-
Helen și-i zise: — Spune-mi că n-o să fii nefericită În seara asta. — O să fiu extaziată, spuse Helen cu o voce mîhnită. — Spune-mi că n-o să te simți singură. Spune-mi... Spune-mi c-o să te duci la cîrciumă și-o să te faci criță, o să iei un băiat, un soldat... — Ai vrea să fac asta? — La nebunie, zise Kay... Nu mi-ar plăcea deloc, știi asta. M-aș arunca În fluviu. Ești singura ființă care face războiul ăsta suportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi obișnuită de sîmbătă. Oamenii ieșiseră În oraș și se distrau. Ea de ce nu? Încă nu avea treizeci de ani... Se afla În strada Percy, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei. De ce să pomenească așa ceva lui Helen? Ce era Între ele? Băuseră ceai Împreună lîngă gara Marylebone. Apoi se plimbaseră prin casa aceea din Bryanston Square, practic fără să scoată o vorbă. După aceea se Întîlniseră să bea Într-o cîrciumă și apoi, la prînz, cu cîteva zile În urmă, se duseseră În Regent’s Park și stătuseră pe malul lacului... Asta era tot ce făcuseră, și totuși lui Helen i se părea că după acele Întîlniri nesemnificative, lumea se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din Russell Square, și aici străzile erau mai aglomerate. Fu prinsă pentru scurt timp, Într-un nod de lume care ieșea de pe peroane și stătea neajutorată, așteptînd să se obișnuiască Încet cu Întunericul de-afară. La fel ca sunetele din cîrciumele din Rathbone Place, imaginea aceasta Îi dădea mai multă Încredere. Își continuă drumul, trecu de grădina din Foundomnul ing Estate, ezită o singură clipă la intrarea În Mecklenburgh Place, apoi intră În piață. Casele georgiene, delicate ca niște figuri bine-crescute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În fiecare zi. Ofițerul n-are treabă: stă la hotel. Eu locuiesc Într-o colibă cu acoperiș de tablă. Continuă tot În stilul ăsta, spunîndu-i ce Îndatoriri avea În tabără, sau despre oamenii fără Dumnezeu cu care era Încartiruit, despre cîrciumile fără Dumnezeu și barurile de hotel, despre vremea fără Dumnezeu... O făcea să rîdă. Băieții de vîrsta ei cu care se Întîlnea nu vorbeau decît despre război, despre tipurile de avioane și nave, despre pariuri din armată și certurile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar fiecare fibră din mine rememorează toate Crăciunurile copilăriei mele. Nu trebuie decât să-l aud pe Harry Belafonte cântând Mary’s Boy Child la Radio 2 și sunt acolo, cu tata care dă târcoale prin bucătărie, proaspăt Întors de la cârciumă, având la el vreun cadou cu care s-o Împace pe mama - un neglijeu diafan cu dantelă, dar mărimea greșită, sau un ceas de aur de furat primit de la vreun tovarăș. Tata Își făcea mereu intrarea ca o vedetă, consumând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
familiei Reddy de când mă știu. Odată ajunși afară În siguranță, pomenesc de o cafenea din Cheapside, cât mai departe de orbita pe care se Învârt colegii mei, dar tata mă trage În jos pe scări spre King’s Arms. O cârciumă În care obișnuia să vină Dickens, cu podeaua acoperită cu rumeguș, la bar servindu-te o adolescentă cu un cercel În limbă. Stăm la o masă din colț, sub portretul unui conte cu obraji roșii. Tata are În față un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ochi i se poate vedea ceva răutăcios, insubordonare aproape. Există cumva și un Tribunal al Paternității, domnule prezident? Întrebare idioată, de altfel. Cât credeți că v-ar lua să prelucrați retroactiv muntele de dosare? Toții bărbații care au intrat În cârciumă În drum spre casă și nu s-au Întors acasă la timp pentru povestea de culcare timp de, să zicem, două mii de ani? — Liniște! Liniște, am spus. Dacă veți continua În acest fel, doamnă Shattock, vă voi trimite În celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
judecătorilor seculari să le judece delictele; iar Papa s-a văzut obligat să îi încredințeze Abatelui din San Vittore facultatea de a-i absolvi de excomunicarea profețită de Canonici împotriva celor care aduc atingere Clericilor; încălcările lor obișnuite începeau de la cîrciumile unde se bea vin și se dansa și ajungeau pînă la crime și violențe extreme. Pe scurt, observați portretul înspăimîntător pe care îl face Jacopo di Vitri ca martor ocular. Totuși erau Clerici toți acești studenți ce urmau să slujească
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în piedica moștenită de la tătâne-său!... Un val gospodăresc de hohote mătură masa, de la un capăt la altul, și chicote, pudic dozate de ighemoniconul femeiesc, răsplătiră tălmăcirea lui Nicanor Galan, în timp ce nașa, mare maestră la tranșat cotlete și frigărui, în cârciumile din Capitală, îi arse povestitorului un ghiont sub coaste. Simulând perfect voia bună, deși ghiontul nănașei îi tăiase respirația, Nicanor se făcu a nu-i păsa de marafeturile orășeanului, cu bucile mari, care își dădea și mai mare importanță, întrerupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un chef de ieri, Măi, Lino, Lino... Au chiar și copii din flori Bossii și boașele lor, Măi, Lino, Lino... În seara copleșită de caniculă, pe Mircea îl trecură fiori la gândul că, nu demult, se trezise discutând, într-o cârciumă oarecare, la o masă, unde ședea singur-singurel, cu acel individ, despre care unii spuneau că e spițer la farmacia din centrul orașului (era, în adevăr, scund, rotofei, politicos și amabil, ca un farmacist), alții pretindeau că ar fi, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din acel aer de poteraș, ieșit la vânătoare, în căutare de victime, nu-l impresionase deloc la întâmplătoarea întâlnire dintâia oară. Pur și simplu, părând destul de cherchelit și de dispus la flecăreală, ca orice ipochimen afumat, ce umblă hoinar prin cârciumi, se așezase la aceeași masă cu el, din localul aproape pustiu. Nu iradia în jurul său nici un dram de primejdie, mai ales fiindcă Mircea reținuse (de la cei bătrâni, știutori ai adevărului: Nu e de glumit cu brațul înarmat al Partidului) că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu misiunea evidentă de a-i bloca orice încercare de a se apropia din mulțime, undeva, mai pe lângă vreo mașină din alaiul Dictatorului. Vai! Memoriul e la mijloc, îl răbufni pe Mircea amintirea convorbirii prostești pe care o avusese la cârciumă, cu prietenul său de încredere. Se prăbuși în rana lui permanentă, acaparatoarea frică generală, ca într-o prăpastie! Nedefinită, îndepărtată, frica lui rituală al doilea val de frică se apropia treptat, punându-i în față succesivele eventualități ale riscurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care, în grupuri de câte trei-patru, mișunau peste tot în Bucureștiul aflat sub ocupația Armatei Roșii. Sâmbăta și duminica erau așa de mulți soldați cu steaua roșie în frunte, că nu mai aveai loc de ei. Ieșeau din cazărmi, umplând cârciumile, străzile de promenadă, parcurile și restaurantele, unde comandau patetic: davai, davai vino! davai, davai koniac! Răsturnau în ei la stacane cu vino și cu coniac ( nota bene! În recentul și greoiul comerț socialist incipient, încă nu se lansase, pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ținuseră drumul drept către Istanbul, către Mediterana și către uriașii cedri ai Libanului. Așa trebuie să se fi petrecut lucrurile, de vreme ce au fost ajunși amândoi din urmă de Anibal Calaican, odrasla care îi luase urma lui taică-său, prin toate cârciumile, pe unde se auzea vorbă despre pelerinii porniți apostolește spre Pământul Sfânt. Anibal ajunse, în cele din urmă, la restaurantul Bucovina, unde chelnerii, după ce-și primiră dreptul, se jurară că i-au auzit și pe domnul Nae și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ne conformăm oficialei poftiri a neamului furnicilor, deoarece, asupra fiecăruia dintre noi, grevează ancestralul împrumut de grăunțe, pomenit, până azi, în fabula acelui cronicar, La Fontaine, pe care o învață școlarii cei mai mici. În timp ce temperamentele colerice îl acuzau, prin cârciumile pline de fum, pe Greierele-dregător de dramatizare voluntară, ziarele de dimineață și cele de seară deja exaltau miraculoasa sensibilitate a neamului cântăreț al greierilor, precum și trainicul respect mutual dintre acesta și tribul furnicilor. Greierele de la vioara întâia (cel care arareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nivelul străzii. Sare câte două trepte deodată, cu mintea încă sub impresia groaznicului eveniment. Străbate un coridor lung, întunecat, ce duce către un fost depozit transformat de Krzystof, un polonez ajuns pe acolo cine știe cum, într-o speluncă cu pretenții de cârciumă, cunoscută după numele "La mantaua ruptă". Pe măsură ce înaintează remarcă liniștea neobișnuită acolo unde ar fi trebuit să audă zumzetul specific unei adunături de cheflii. Neliniștit, armează automatul înainte să împingă cu vârful bocancului ușa de tablă. Privește în jur precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alteori bătea covoarele din casele bogătașilor. Spre deosebire de mulți alți copii el își făcuse școala pe stradă, acolo unde dacă nu ești dârz te poți pierde repede dar el reușise să reziste, mai mult, câștigase înțelepciunea unui om bătrân. Proprietarul unei cârciumi unde mătura podelele seara după închidere, văzuse că băiatul e isteț și îl luase pe lângă el, om de încredere. Câștigase o pâine, amară cei drept, că stăpânul îl scotea mereu dator, dar reușise să își umple farfuria cu mâncare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și readuse prezentului și În adevăr niciodată nu se Întîmpla ca domnul Pavel să o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau Însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cîrciumilor de periferie, stîlpi de cafenea, liota marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
putem mira că el nu e în stare a pricepe socotelile și manipulările speculantului. Datoriile ce contractează țăranul în Galiția și în Bucovina nu sânt numai pentru scopuri economice, ci în mare parte ele sânt datorii de lux, de consumpțiune. Cârciuma e locul de predilecție {EminescuOpX 241} în care se contractează datoriile. Țăranul e învitat de speculant la cârciumă, i se arată spre cumpărare lucruri pentru femeie sau pentru copii și i se spune că, dacă el nu are mijloace spre
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în Galiția și în Bucovina nu sânt numai pentru scopuri economice, ci în mare parte ele sânt datorii de lux, de consumpțiune. Cârciuma e locul de predilecție {EminescuOpX 241} în care se contractează datoriile. Țăranul e învitat de speculant la cârciumă, i se arată spre cumpărare lucruri pentru femeie sau pentru copii și i se spune că, dacă el nu are mijloace spre a le cumpăra sau spre a ospăta la nuntă sau la botez pe vecini după obiceiul de la țară
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
neprevăzători, prin silința ce ei pun de-a pândi ziua și noaptea ivirea mizeriei spre a o esploata. Ce e drept, însuși proprietarul, doritor a-și mări venitul de la moșie, a contribuit la esploatarea prin evrei. Dând izraelitului moșia sau cârciuma în arendă cu un preț prea mare spre a putea fi plătit de un concurent creștin, proprietarul știa bine că izraelitul va putea plăti prețul numai otrăvind pe țăran prin băuturi pernicioase și esploatîndu-l în tot felul. Izraelitul nu a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
într-un oraș, sânt opriți a-și alege domiciliul la țară afară dacă au dobândit un imobil rural sau l-au arendat sau[î]l esploatează singuri sau s-au vârât la un proprietar; mai sânt opriți de a ține cârciume la țară, iar la oraș numai în urma încuviințării poliției locului, asemenea a face comerț ambulant; actele pentru constatarea împrumuturilor trebuie să fie făcute dinaintea judecătoriei sub pedeapsă de nulitate; asemenea vor fi nule și pretențiile lor pentru băuturi vândute (cf.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
trebuiesc luate pentru soluțiunea definitivă a cestiuni sociale sustragerea populației de la esploatarea de cătră cărciumari evrei formează o parte însemnată. Cîrciumăria evreiască în țară au ajuns un adevărat scandal, care n-ar fi suferit în nici o țară civilizată din lume; cârciumele sânt locale de îndobitocire și de prostituție sufletească și libertatea de a le ținea deschise dumineca și sărbătorile face ca biserica să fie pustie la zile mari și cârciuma plină. Măsura cea mai nimerită pentru a înlătura acest adevărat scandal
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]