3,002 matches
-
de linie, în Schei, șoferul a plecat cu el aflat încă pe scară, iar taxatoarea i-a strigat „urcă boșorogule”, și pentru că în mersul mașinii nu a a scos destul de repede banii pentru bilet, casierița i-a luat din cap căciula, ca zălog, până la plata biletului. Bietul meu tată, avea în vremea aceea cam 90 de ani. Ajuns în Germania acum 32 de ani, m-am încadrat și aici în ritmul de viață local, mi-am luat locul de mică rotiță
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care l-ai întreba pe vreunul dacă se mai masturbează sau dacă are dovezi sigure că a scăpat de sifilis. Îi spun că nu mi-a trecut, ba, uite, am niște cronici de-ți vine să dai cu câinii în căciulă, cronici bune, domnule, nici nu credeam să am parte vreodată de așa ceva. Și nici măcar nu-i cunoșteam pe indivizii ăia care au scris despre mine. Nu era o chestie de PR cum face ea. Relația cu criticii care trebuie întreținută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zvonise că o pune pe bani. De ce crezi că e liber la 315? Fac și doctorii un ban cinstit cu ea. O scot la produs. Că e amanta directorului spitalului, mai zicea. Nu vezi cum arată? S-o fuți cu căciula-n mână. Avea o imaginație destul de productivă Marian. Nu vorbeam aici cu prea multă lume, pentru că una-două riscai să dai de povești cumplite. Vizavi era o țigancă care, abia acum, la 40 de ani, a aflat că e bolnavă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de aceea mi-o și asum. Și nu regret ce s-a întâmplat. Dar am avut așa, un gust amar. Râs amar, acru. Ce simplu ar putea să fie totul pe lumea asta și uite cum ne furăm unul altuia căciula. Regretam doar că paranoia are așa forme grave de manifestare, că nu scutește pe nimeni, nu alege. Nu face excepții la literați. Pentru că și io sunt puțin paranoic. Măcar pentru faptul că îmi arhivez cronicile, tot ce apare despre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dar aici îndrăznise o disidență. După ea nu mai citești așa ușor orice idioțenii și risca să lase neparcurse opere fundamentale. El o citise pe furiș, înainte de termen. Fusese indisciplinat și acum parcă se căia. Se simțea cu musca pe căciulă. Printr-a noua, râdeau toți de el, nu-și dădeau seama că e periculos, riscant, pentru că Șăfu era uriaș, neică, i se spunea buldozerul, dacă mai știți filmul. Avea unu-optzeci, pe puțin. Lat în umeri. Față de urs carpatin. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care tu o dorești. - Hai, alege! - P-ăsta a lu’ dom’ profesor! Hai să-i facem, le-am promis că le-o tragem. Îi frigem! Pe bani! P-o ladă de bere! Hai dă-vă dracu!... O bere de căciulă!... Zgârciții dracu’!... Vă ofticați că vă facem! Fără opțaid, că suntem oameni serioși! Povestesc din nou. Despre Ciocârtei, iar a dat-o afară p-aia, du-te la mă-ta. Nebun. Adevăru-i că trebuie să fii și prost ca să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de-ți sar capcacele... Stai p-aci că bagă pui... Mai exersezi și tu în oglindă și după aia te prezinți aicea... Dacă dădeai zarul ăsta la Brăila, îți dădeau ăia cu vaporu-n cap!... Ei, dac-ai rămas descoperit, pune căciula pe ele! Tot ce știu e că toate cuvintele astea îmi plăceau. Avea vorbe memorabile. Că să nu alergi după tramvai, bani și femei. C-or să vină toate la timpul lor. Chiar chestiile mai vulgăruțe aveau, așa, o fantezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
diferit de ei. Ei erau singurii oameni. De fapt, cu „o“mare (pag. 86). Textul era bășcălios, însă parodia nu era îndreptată neapărat spre personaje, ci polemiza cu un anume stil cronicăresc prăfuit. Oamenii s-au simțit cu musca pe căciulă. S-au sesizat. Dar nu au luat textul și referirile le persoana lor ca pe o ofensă personală, ci ca pe o diminuare a prestigiului întregului sat. Și, o dată ce scade prestigiul satului, scade și prestigiul lor individual. Ei depindeau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
borcanul de muștar zvârlit drept În capul preopinen tului, [dispute] pe mari și insolubile chestii literare, sociale și artistice ale timpului, prin odăițele din dos ale cârciumilor de mahala, unde mâncam și beam „la refenea“, cu 70 de bani de căciulă, sau la „Café Macedonia“, din spatele palatului Nifon de pe Calea Victoriei, unde frații noștri de la Pind se găureau reci proc cu pistoalele, pe după biliarde, pentru Încurcate chestii de „trădare națională“. școală aspră totuși - cu toate speranțele ei de zburdălnicie tinerească - și nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o ciorbuliță de fasolică oușoară, cu o ceapă tocată mărunt la masă, ardei iute, piper, untdelemn, oțet și un pumn de măsline la un loc, și din care să mănânci, vorba ceea, până omori puricele pe burtă și dai cu căciula după câini; după care venea tradiționala mazăre bătută și cu ulei de nucă de la noi, din Argeș, iar alături o inimă gălbuie de varză acră cu zeama ca spirtul - să-ți sară căciula din cap, nu altceva - și cu puțin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
omori puricele pe burtă și dai cu căciula după câini; după care venea tradiționala mazăre bătută și cu ulei de nucă de la noi, din Argeș, iar alături o inimă gălbuie de varză acră cu zeama ca spirtul - să-ți sară căciula din cap, nu altceva - și cu puțin ulei, ardei pisat, hrean și măs line; apoi, pilafurile de raci, de mânătărci, de ștevie sau de spanac: cum și toate iahniile de pe lume, de fasole, de cartofi, de bob, de mânătărci sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ghetelor, și acum eram tare necăjit, sunt afectat ori de câte ori se întâmplă să pierd sau să stric ceva, fiindcă mi-e limpede că ai mei n-au bani, se lipsesc de multe pentru noi, copiii. Mi-am făcut apariția acasă fără căciulă. Am îndrugat verzi și uscate: că pe stradă, un băiat, unul care habar n-am cine e, mi-a furat din cap fesul și dus a fost. Mama, era doar ea acasă, s-a uitat la mine fără să zică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tristă ținând o lumânare aprinsă și gândindu-se Ce nenorocire a dat peste oamenii ăștia, tocmai acum de sărbători, are și ea o fetiță, bine că fetița ei e sănătoasă, îl văd pe șoferul salvării cum oprește mașina, își scoate căciula de pe cap, se închină și rostește Dumnezeu să-l ierte, apoi pornește motorul și face cale întoarsă spre orășelul nostru Serenite, bine măcar că nu mai e nevoie să conduc până în capitala regiunii pe vremea asta păcătoasă, se consolează el în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de repaus: să-și ia în primire paturile, să-și aranjeze lucrurile, să se odihnească. Tata n-avea ce să-și aranjeze. Dârdâia de frig, nu se putea opri din tremurat. Așa, îmbrăcat în palton, cu mănuși în mâini și căciulă pe cap, cu fularul la gât, s-a întins în pat și s-a acoperit cu pătura zdrențăroasă. Dar zadarnic, tot nu izbutea să alunge starea de frig înnebunitor, și-a zis că o să intre în hipotermie și o să încheie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se prezintă pe dinăuntru cu căptușeala-i albă de mătase. Pălăria poate fi orice fel de acoperământ pentru cap cu căptușeala albă. Odată, doi indivizi de la Securitate, veniți la fabrică cu gândul să mă hărțuiască, și-au scos ambii deodată căciulile de blană. În creștet, amândurora părul li se zbârlea în sus. Creierul le ridicase părul în cap ca să-și poată părăsi lăcașul - am văzut bine, creierul li se ghemuise în căptușeala de mătase. Cei doi securiști aveau un aer disprețuitor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
orele mele. Jenându-se cu toții de cât erau de servili. Maistrul blănar călătorea deseori în străinătateși aducea de-acolo geamantane întregi de cosmeticale și îmbrăcăminte ieftine, care în țară aveau mare căutare. Odată mi-a făcut cadou o a treia căciulă de castor de baltă furată din fabrică, vârându-mi în căptușeala ei albă, fiindcă venise deja primăvara, și o cămășuță albă de noapte, cu dantelă. Fie și numai pentru că nu-mi plăcea căptușeala albă, am dăruit numaidecât căciula unei prietene
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a treia căciulă de castor de baltă furată din fabrică, vârându-mi în căptușeala ei albă, fiindcă venise deja primăvara, și o cămășuță albă de noapte, cu dantelă. Fie și numai pentru că nu-mi plăcea căptușeala albă, am dăruit numaidecât căciula unei prietene. Cămășuța era dintr-un nylon străveziu, scrâșnitor, și fusese fabricată în Ungaria. Într-un apartament de bloc socialist era numai bună de clănțănit din dinți iarna și de asudat zdravăn vara, dar nu să dormi în ea. Semăna
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-ți șansa de a promova. Trebuia împiedicată formarea unei conștiințe care singură se-mbărbătează, care se descurcă fără a mai simți nevoia unei evadări. În prima mea zi de lucru la grădiniță, le-am spus copiilor să-și pună paltoanele, căciulile, ghetele și să ieșim afară în curte, la zăpadă. Auzind zgomote la vestiar, directoarea a deschis brusc ușa biroului ei. Îi învăț un cântec despre zăpadă, i-am explicat, și n-are nici un rost să le povestesc în clasă copiilor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a pus la grea încercare voința și lupta pentru supraviețuire a deportaților, puși în fața unui fenomen meteorologic de o intensitate necunoscută lor. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deportați, acoperișuri de paie și iluminatul cu lămpi sau lumânări. De ce, Doamne, de ce? Garduri de lemn cu porți de intrare în curte; vopsite, dichisite, aranjate după priceperea și gustul proprietarului. Femeile cu broboade negre legate după ceafă și bărbații cu căciuli cu garnitură, fără cupolă, plate, de parc-ar fi fost niște modele tătărești. Aici, în Niculești-Jianu, căile de circulație erau accesibile. Se umbla încoace și-colo: copii înfofoliți, femei, bărbați, sănii ori căruțe brăilene care în timpul mersului, vara mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o căciulă neagră zoioasă și roasă pe la margini de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii. Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte era într-adevăr bătrân, dar avea gândirea trează și o privire inteligentă și iscoditoare. Tata a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un moment dat, observ un grup mare de soldați îmbrăcați în uniforme asemănătoare cu cele ale armatei sovietice, automobile GAZ, Volga, figuranți și figurante de toate vârstele care beau cafea într-o pauză de filmare. Predominau tonurile șterse, blănurile și căciulile de blană, ca și cum șifoniere vechi fuseseră readuse la viață și scoase pe stradă. Revăd, după ani de zile, celebra "căciulă-astrahan" purtată firesc de pensionari dornici să scoată un ban din figurație. Cabluri negre întinse peste tot, reflectoare, grupuri electorgene și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
clandestini ținuți în genunchi, cu mâinile ridicate deasupra capului în lumina crudă, de sală de autopsie, a posturilor de frontieră la ora două din noapte. Europa micilor afaceri, a micului bacșiș (Bă, copii, dacă nu dați câte 5 euro de căciulă, vă caută vameșii ăia și-n cur, spune șoferul cu o voce paternă) indispensabil trecerii oricărei frontiere de la Est de Viena. Europa chiștoacelor de țigări din vama Nădlac, de toate culorile, proveniențele și aromele, strivite îndelung sub talpa pantofului de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
spuse, îmi pot trăi acum până la capăt "intoleranța", cel puțin pe hârtie. Nu mă voi putea obișnui niciodată, dar niciodată, cu tinerii rasta (adepți ai muzicii reggae și ai drogurilor soft, gen marijuana) care poartă pe capete une fel de căciuli monstruoase din lână tricotată cu ochiuri mari, foarte colorate. Fie iarnă, fie vară, ei poartă aceste căciuli, pentru a-și proteja de privitori podoaba capilară împletită în sute de codițe unse atent cu unt de arahide ceea ce le dă, de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
niciodată, dar niciodată, cu tinerii rasta (adepți ai muzicii reggae și ai drogurilor soft, gen marijuana) care poartă pe capete une fel de căciuli monstruoase din lână tricotată cu ochiuri mari, foarte colorate. Fie iarnă, fie vară, ei poartă aceste căciuli, pentru a-și proteja de privitori podoaba capilară împletită în sute de codițe unse atent cu unt de arahide ceea ce le dă, de altfel, un aer veșnic unsuros, la propriu. De fiecare dată când îi văd, mă gândesc la două
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]