26,421 matches
-
îndelungate, în rest gândirea și simțurile îi sunt nealterate. Își scoate o mănușă și se ciupește de obraji spunându-și : Este adevărat, nu sunt fantasme !" În întâmpinarea lor iese un bărbat care le luminează calea cu o lanternă : Intrați la căldură !", îi îndeamnă aceasta, cu o rostire cu accent ciudat. În tinda casei, grupul se oprește și bărbatul continuă : "Eu mi-s Petrică, nepotu lui Tanasie. Mi-o trimis el de știre ce-om ave di facut. Apu..., v-oi ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu are nici o fereastră, iar lampa cu petrol este pitită în firidă. Intrată în această minusculă cameră, Dora își dă seama cât este de obosită. Patul, de dimensiuni adaptate la cele ale camerei, o primește cu un neașteptat confort și căldură, iar parfumul de brad persistă și o adoarme deîndată ce își pune capul pe pernă. Somnul îi este total, fără vise, fără coșmaruri, fără întreruperi. Când se trezește nu știe dacă este noapte sau zi, lipsa luminii directe în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
perechi de pâslari așa că puteam ieși afară doar pe rând. Iuliana, care era cea mai îndemânatecă, a dublat "ușa" bordeiului cu unica blană jerpelită de ren pe care o obținusem. Norocul a fost că bordeiul săpat în pământ păstra bine căldura, iar lemnele nu lipseau. Nu-i vorbă că șapte persoane îngrămădite într-un spațiu atât de strâmt, produceau și ele "căldură animală". Trebuie însă să recunosc că promiscuitatea bordeiului nostru cu totul neîncăpător pentru șapte suflete, condițiile de igienă precare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unica blană jerpelită de ren pe care o obținusem. Norocul a fost că bordeiul săpat în pământ păstra bine căldura, iar lemnele nu lipseau. Nu-i vorbă că șapte persoane îngrămădite într-un spațiu atât de strâmt, produceau și ele "căldură animală". Trebuie însă să recunosc că promiscuitatea bordeiului nostru cu totul neîncăpător pentru șapte suflete, condițiile de igienă precare și mai ales lipsa oricărei intimități au fost greu de suportat, pe lângă toate celelalte. Pârâul era destul de departe și aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în spital nu au făcut decât să îmi crească admirația față de dibăcia mâinilor lui, dar mai cu seamă pentru rapiditatea cu care găsea soluții pentru fiecare caz, pentru prezența de spirit și calmul cu care opera și mai ales pentru căldura umană cu care se apropia de fiecare pacientă. În afara sălii de operație redevenea bărbatul flegmatic, autoritar, sobru, discret. Deși... Deși în după-amiaza aceleiași zile, dialogul între adultul sobru cu Minodora și Vasili a fost o adevărată revelație pentru mine. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
plai străin, dar mai apropiat de osemintele bărbaților lor. Odihnească-se în pace ! Doar pe Vasili l-am mai revăzut peste ani. Primăvara revenise cu cortegiul ei de ciripit de păsări, de muguri care se grăbeau să se deschidă sub căldura razelor de soare, de parfumuri de verdeață și de flori care dominau chiar și mirosul de spital. Pentru mine însă iarna sufletului era mai grea ca oricând, iar gândurile îmi erau neîncetat la Minodora. Îl ajutam pe Gerhard la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mult timp pentru ca să ne învețe pe noi. Când am ținut prima oară un bebeluș în brațe mi-a fost la început tare frică să nu îl frâng sau scap jos. Incetu cu încetu am simțit ceva ciudat, parcă era o căldură ce venea de la el spre mine ca să se întoarcă după acea iar la el și tot așa. Când i-am vorbit s-a uitat la mine cu ochi mari și rotunzi și a zâmbit cu gura lui știrbă. Marina Pavlova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dar numai tata... Mama era grav bolnavă, suferea mult și nu se știa câte zile o va mai duce. Am plecat cu el, am văzut-o pe mama în suferință. Mi-a fost milă de ea, dar nu am găsit căldura care ar fi putut să ne reapropie în prea puținul timp cât am vegheat-o. A plecat fără să fi regăsit iubirea fiicei ei la care, desigur, tânjea. Repetabila greșeală, ai dreptate... Repetabila și ireparabila greșeală între generații. Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zona în care locuiau rutenii, cum își ziceau cei câțiva vecini de la marginea târgului, care i-au promis mare chelfăneală că i-a făcut de tot râsul, dezvăluind în mahalaua sireteană că rutean înseamnă un ucrainean aflat tot timpul în călduri precum cervidele în timpul rutului. Or fi ei mânioși, dar altcum nu se poate explica numărul mare de urmași de pe la casele lor... Așa că nemții, când i-au numit ruteni, au știut ei ce au știut... și au făcut legătura nemțește, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și să-i mai aud măcar o singură dată că îmi spun cucoane cu coatele goale ori doi baroni la perechea de pantaloni... că le-o retez eu de la obraz că după ei pute a berbec și a țap în călduri pentru că nu se pricep cum să-și tăbăcească pieile pentru cojoace și pieptare. Degeaba te dai bogat dacă ești sărac cu duhul și nepriceput! N-au decât să vină la mine pentru rețetă ca să-i scap de duhoarea care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plus ceva patimă a paharului. Dar ce îs ba-zoa-ne-le? a citit tovarășu' din acea scrisoare cu grafie indescifrabilă și semnată, pare-se, Nera. Niște bucăți de stofă aplicate la genunchi și la fesele pantalonilor pentru a le spori rezistența și căldura pe timp de iarnă. Vedeți, tovarășe Ilie, că-i anonimă! i-a atras atenția o colaboratoare de alături, schițând un zâmbet abia perceptibil. Da! O voi extrage de la dosarul Falsuri în declarații și a mai adăugat: Du-te, pește, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că-i plin de ei pe la toate colțurile... Auzi dragă! Tu rabzi de foame acum și ți se spune că într-un viitor nedefinit vei fi sătul. Tu îngheți cu familia în apartament noapte de noapte și ți se promite căldură la discreție pentru anii care vin. Ce bine ar fi să trăim în viitor, Vetucă, nu în prezent! Că viitorul va fi luminos, purpuriu, fericit; numai că acest viitor, fără îndoială, a devenit deja trecut. Așa ne spune și Papagalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
n-au decât să ciugulească măzăriche, ori de nu, grăunțe de păpușoi. Cât despre frig, vopsește-l în roșu sau în alb și învață-l să se laude că-i porumbelul păcii și-ai să vezi că-i vor da căldură la colivie... Vorbește tu mult că acușa te trezești tu în colivie pe post de Papagal!.. Sărăcuțul de el cum îndură atâta frig și rabdă de foame, dar nemilosul ista de mut îl obligă să muncească din noapte în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vorba lui Papagal. Și de-o fi ca eu să nu mai fiu, rogu-te să mă ierți și să ai grijă de copii, copiii noștri, Vetucă!.. Și să știi că te‑am iubit foarte... Apoi a strâns-o cu căldură la piept, ca în tinerețe, a privit-o prelung în ochi și a părăsit apartamentul în mare grabă, încercând să-și înghită nodul din gât. Să ai mare grijă de tine, Dinule! Și de noi! Din depărtare se auzea vacarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
iubirea noastră din această noapte, că până mâine mai trebuie să treacă o întreagă veșnicie... Vezi... eu voi veni sub formă de control la pavilioane după ce adorm copiii... Harașo... Omelean... harașo!... Și i s-a cuibărit la piept cu toată căldura trupului ei de femeie frumoasă ce se știe râvnită, pe ultimele acorduri ale tangoului de rămas bun. A doua zi, Emilian Mihailovici a fost de negăsit în incinta taberei. A lipsit și de la manifestările cultural-artistice prilejuite de focul de tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dacă ar veni mai des pe-acasă... Că paza bună trece primejdia rea, i-a zis. Înseamnă că Năstăsia mea s-a buiecit, i s-a urât cu binele cucoanei!.. Eu asud cioplind la bârne și pe ea o trec căldurile în brațe la ibovnici! Mamă că bine m-a povățuit soacră-mea când îmi spunea că femeia-i ca trandafirul de curând înflorit în grădină, roșu, parfumat și catifelat, care trezește porniri la vedere și-i rupt fără voia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rog! Bica, te rog! Bine-bine, Sabinuța! Tu ești o fetiță bună și te-ai făcut copil cuminte... * * * Întâlnirea cu Moș Crăciun a fost cu adevărat emoționantă. Fetița cea mare i s-a aruncat în brațe și l-a îmbrățișat cu căldură, iar cea mică l-a respins ca pe ceva de prisos și și-a încolăcit mânuțele de gâtul mamei, ascunzându-și ochii înlăcrimați... S-a discutat despre Laponia cu întinderile ei nesfârșite de zăpadă, despre renul de rezervă al Moșului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
n-ar fi dorit nicicând să se despartă... Că erau ai lui, ai vieții lui, ai copiilor lui și ai mamei acestora, ai căminului pe care l-a considerat tihnit, care l-a atras ca un magnet către liniște și căldură. Dar iată că totul s-a prăbușit fără nicio urmă de speranță de revenire la normal. Și aceasta nu din cauza intransigenței lui, ci motivat de hotărârea Iosefinei de a-și recupera numaidecât tinerețea pierdută, după cum zicea. Că cele mai multe dintre cunoștințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vor înflori cireșii Dealurile împădurite ce însoțesc șoseaua străveche Hatna Sirete n-au asemănare în tot ținutul Sucevei. Că masivul păduros, lung de douăzeci de verste și lat de zece, parcă s-a înfrățit cu oamenii locului și le asigură căldură, liniște, apă și aer de cea mai bună calitate și în cantități îndestulătoare. Ba mai mult, minunea asta a naturii încântă privirea și auzul și mângâie sufletul de plugar și de călător deopotrivă. Așezate cu bună știință într-un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe lângă ei, alergând, ceva în genul "of, iată generația de mâine", dar, sincer să fiu, numai într-o singură situație, când oftatul a fost slobozit de un cârjist țâfnos pentru că tocmai îi făcusem lipeala pudelului său de apartament, aflat în călduri, cu o maidaneză mioritică puțin șifonată estetic -, am avut vagul sentiment că treaba n-ar fi prea oablă cu mine. Cu eleganța lor specifică, pentru a mă salva din mrejele depravării, după un sfat de taină la care n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe mine. Am adormit în zăpadă cu mulțumirea că înghețat se moare frumos. Asta am aflat-o de la... Dar mai contează? Apoi, ca să vezi poveste, m-am trezit, ca prin minune, într-un deșert. Era Sahara, în toată splendoarea ei. Căldura sufocantă, dublată de furtuni de nisip, mă făcea să-mi doresc din nou Polul Nord. Nu auzisem că în Sahara, potopit de soare și nisip, a murit cineva fericit. Dar știi cum e: uneori nimeni nu e singur pe lume. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de viață, Universul e mare și, pur și simplu, frumos. Colo copacul conține o intrare. Vraja e pură, îngerii sunt aici, magia e mare, Bradul e plin de viață, în lumini, se aud cântece și poezii. Totul respiră și este căldură, goluri nu sunt, e personal, Nimic nu deranjează, totu-i simțire și bucurie, eu sunt tânără. Nu voi îmbătrâni nicicând în inimă. Eu Sunt tânără. Eu vreau sincer să trăiesc./ Gândurile-mi zboară spre tine, Pieptu-mi arde, mintea gonește aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se adună, se strânge la mijloc, Fuge vântul până colo, colț veșnic de natură Iar când din cerul bleu coboară încetinel norul, Se-așterne de la începuturi roșul, Așa va fi mereu. Natura-mi, vie fără vietăți, moartă fără mortăciuni. Iar căldura liniștii permite geniul desfășurat Ce înflorește, se dezmiardă, se împlinește Se desfășoară fericit. Paradis, se iubește și trăiește natural, în propriul ritm. Iarăși cu ochii la cer, la binecuvântatul cer, care de această dată îmi cântă. Au matin (un matin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
troscul sub picior, Unde mi-am lăsat podoaba, cine mi-a furat cununa, Cum de s-au furat pe cer Soarele și Luna? Vine ziua Trece noaptea Singurătatea cade lin, Curcubeul strălucește Dincolo de cer senin, Soba arde lemne domol Și căldura răbufnește, Cerul mi-a furat cununa, Piatra rece s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un fum de țigară ofilit. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plictiselii, dacă nu ca de obicei. Puse mâna pe o carte și citi din ea. Avuse un vis frumos, dar nu-i vene în minte. Întrevedea departe în oceanul înghețat trei steluțe voioase care râdeau și o chemau. Era o căldură plăcută lângă ele, iar dacă nu ar fi știut mai bine, o lume diferită se întrepătrundea în lumea ei prin acele stele care vibrau și-și schimbau culorile, iar ea aluneca dintr-una într-alta, fără să pătrundă sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]