20,803 matches
-
Bujoreanu... Pricepi greu rîde profesorul. Vezi că nepoată-sa vrea să urmeze Filosofia. În vară a dat-o-n bară la Teatru, deși-i păcat că nu mai încearcă; are o putere mare de expresie; i-am și zis, o să capete numai roluri de femeie-comisar; cînd e fermă, parcă-i taică-su la vreo ședință, iar cînd se înfurie, fata are ochii lui, chiar și cuta de-aici, de la rădăcina nasului. Maică-sa-i statuie pe lîngă ea, statuie proastă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tinerețe. Dan era copilul din ultimul ei mariaj, unul net inferior celui dintâi. Înainte de tatăl lui Dan, se căsătorise cu un tip care câștigase o avere din comerțul cu șerbet. Avea silueta clasică, în formă de pară, pe care o capătă vrând-nevrând englezoaicele dintr-o anumită clasă și cu o anumită dispoziție. Picioarele, niște tuburi uluitoare, erau îmbrăcate în ciorapi de nailon într-o nuanță caramel specifică. Drept urmare, impresia pe care o lăsau aceste picioare lipsite de genunchi sau tendoane era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai mari decât sunt de fapt“. Liniștită de această explicație naivă, Carol lăsă în pace grăunciorul de carne. Un deget porni spre sud, spre vagin, iar celălalt o luă spre nord, spre clitoris. În acest timp, Whiter Shade of Pale căpătase formă și substanță, transformându-se în Riders on the Storm; iar după ce călăreții au dispărut, Carol a rămas întinsă pe cuvertură, goală și umedă. Dar nu fusese ultima ei întâlnire cu grăunciorul de carne, din contră. Asta pentru că, deși țăranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să îți facă cineva felul. De fapt, am să merg și mai departe. Cred că voiai să servești drept public. A, nu mă îndoiesc că acum ai remușcări, că te simți folosit. Dar hai să fim serioși, dragule. Exact asta capeți dacă stai și caști gura la cuci... și pupeze... PUPĂZA Farsă Urăsc sinistra râpă de dincolo de crâng, Deschisă ca o rană de sânge picurând, Cu-adâncuri izvodite din tainică oroare, Că, de arunci o vorbă, ecoul ei e „moare“. Alfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
faci ca să rămâi întreg la cap atunci când un tip vine la tine cu un vagin în scobitura genunchiului este să-i spui altcuiva. Anormalul se normalizează prin descrierea lui în fața unui interlocutor. Dacă îl excluzi, nu face altceva decât să capete aura sinistră a alterității. Dar problema era cam așa: Alan era deja afectat de ironia dramatică a trădării. Adulterele creaseră o lacună între ceea ce știa el și ceea ce alții știau despre el. Bull se inserase tocmai în acest gol... cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rugă să-i telefoneze lui Naomi din partea lui, să-i ceară scuze și să-i spună că va ajunge acasă curând. Când închise telefonul, Bull era aplecat deasupra lui în hol. Plafoniera îi lumina capul, astfel încât părul de culoarea ghimbirului căpătase aspectul unei aureole. — O să te mai văd vreodată? Bull era timid, aproape că roșise. — John, trebuie să merg mâine la o porcărie de Competiție Educațională. — Știu, mi-a spus recepționera la telefon de dimineață. — E undeva în Somerset. Ține tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
totodată. Tremura din tot corpul și abia reuși să strunească volanul cât să parcheze la Lincolns Inn. Se împletici printre birourile de la Get Out!. Sediul redacției, care se întindea pe un etaj întreg al unui imobil de la Grays Inn Road, căpătase o aură fantomatică pentru Bull. Numai că nu putea să-și dea seama dacă asta era o consecință a noului său vaginocentrism sau era vorba de altceva, de presentimentul unei schimbări. A doua variantă era cea corectă. La ședința din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Republica Populară Chineză și, două zile mai târziu, nivelul relațiilor diplomatice este ridicat la rang de ambasadă. Dacă până la începutul deceniului șapte al secolului trecut relațiile bilaterale s-au desfășurat în paradigma impusă de modelul sovietic, după acest moment lucrurile capătă o evoluție pozitivă spectaculoasă datorită pozițiilor similare adoptate de cele două țări în raporturile cu sovieticii și împărtășirii unei viziuni comune asupra realităților din arena internațională. Schimbarea din 1989 din România nu a fracturat bunele raporturi și relațiile reciproce între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
162 de camere mari și mici. În multe case, pe pereți atârnă panouri cu inscripții originale, oferite de împărați din mai multe dinastii chineze. Clădirea Wufeng din templul Fuguo, construită în anul 1601, cu o înălțime de 20 m, a căpătat această denumire pentru că forma acesteia seamănă foarte mult cu cea a cinci păsări Phoenix în zbor. Pe tavanul clădirii sunt desenate motive deosebite, iar construcția în ansamblu contopește stilurile arhitecturale ale naționalităților han, tibetană și naxi, având o mare valoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ocupă o suprafață de aproape 2 km2 și adăpostește peste 10000 de morminte. Aici sunt păstrate peste 5.000 de pietre funerare cu înscrisuri și texte gravate. Pentru că în incinta mausoleului a crescut o pădure de pini și chiparoși, a căpătat denumirea de pădure. Ansamblul funerar este neprețuit pentru cercetarea evoluției politice, economice și culturale și a obiceiurilor funerare din istoria Chinei. Templul, Reședința și Pădurea lui Confucius reprezintă un patrimoniu cultural, cu un bogat conținut și o valoare istorică deosebită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
urcat pe tron Huang Taiji, care a schimbat denumirea clasei dominante în dinastia Qing. În anul 1644, armata acestei dinastii a pătruns în centrul Chinei, devenind ultima dinastie feudală unită din istoria țării. După Revoluția din 1911, această etnie a căpătat denumirea de naționalitatea manciuriană. Populația manciuriană a adus mari contribuții la unificarea Chinei, la administrarea zonelor de frontieră și la dezvoltarea economică și culturală din aceste regiuni. Naționalitatea uigură Naționalitatea uigură are acum o populație de 10.060.000 de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
minorităților etnice. Guvernul aplică o strategie globală de dezvoltare regională și corelată, mai ales în ultimii ani, odată cu aprofundarea reformei și deschiderea Chinei spre exterior. Statul a crescut investițiile în zonele etnice minoritare, astfel încât în aceste regiuni dezvoltarea economică a căpătat o nouă vitalitate, iar nivelul de trai al minorităților a crescut semnificativ. În ultimii ani, cu scopul de a accelera dezvoltarea economică a zonelor etnice, China a inițiat aplicarea strategiei numite "Dezvoltarea majoră a vestului țării". Astfel, creșterea rapidă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
credincioși, peste 6.300 de biserici catolice și mai bine de 2.700 de preoți tineri și de vârste mijlocii. Protestantismul Creștinismul de factură protestantă a fost adus în China în prima perioadă a secolului al XIX-lea și a căpătat o dimensiune mai mare după Războiul Opiului. În 1950, cercurile creștine erau chemate să renunțe la influențele imperialiste și să depună eforturi pentru autonomie și autodezvoltare. În 2008, în China existau aproape 16 milioane de protestanți. În 2012, numărul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
modernă Despre arhitectura modernă chineză se poate vorbi începând de la izbucnirea Războiului Opiului din 1840 până la proclamarea Republicii Populare Chineze în 1949, perioadă în care a suferit provocări fără precedent. Aceasta a evoluat prin îmbinarea celei tradiționale cu cea occidentală, căpătând o mare diversitate de stiluri. În acest timp, construcțiile tradiționale au continuat să dețină superioritatea numerică. Dar teatrele, hotelurile, magazinele și multe alte construcții destinate comerțului au început să fie construite prin îmbinarea stilului chinezesc cu cel european. În orașele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-se și realizând o multitudine de nuanțe. Dinastiile Ming (1368-1644) și Qing (1644-1911) reprezintă epocile apogeu în producția de porțelanuri chinezești, atât cantitativ, cât și calitativ. Orașul Jingdezhen din sudul țării a dominat timp de sute de ani acest domeniu, căpătând denumirea de "Capitala porțelanurilor chinezești". Cele mai frumoase porțelanuri au fost și continuă să fie produse aici. Exporturile de porțelanuri chinezești au început în secolul al VIII-lea. Anterior însă, celebrul "Drum al mătăsii" a contribuit, prin materialul prețios care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din provincia Gansu. Se spune că în trecut era una dintre principalele trecători pentru cărăușii de jad care aduceau prețioasele pietre din localitatea Xinjiang-Uigură, Hetian, una dintre cele mai cunoscute patru cariere de jad din China. Prin urmare, trecătoarea a căpătat simbolicul nume de "Poarta jadului". Trecătoarea "Capul înclinat" este în ținutul Pianguan din provincia Shanxi. Numele mai neobișnuit se datorează faptului că partea de est a trecătorii este mai înaltă decât cea din vest, așa s-a ales cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
perioada cuprinsă între secolele II-III î.e.n.-VI e.n. Transmisă timp de peste o mie de ani de către povestitorii și muzicanții populari, aceasta a fost îmbogățită tot mai mult în conținut și limbaj, iar la începutul secolului al XII-lea, epopeea a căpătat o formă definitivă. Iată despre ce este vorba în poveste. Demult, demult, în regiunea Tibet făceau ravagii tot felul de demoni și monștri, iar norodul se zbătea în suferință. Mărinimoasa zeiță Avalokitsvara l-a rugat pe Buddha Sakyamuni să-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pământ. Pangu s-a bucurat din cale-afară că a reușit să despartă cerul și pământul, dar se temea ca acestea să nu se unească la loc. Astfel, el a început să sprijine cerul cu capul și pământul cu picioarele. Pangu căpăta, parcă, o forță dumnezeiască și creștea în înălțime cu zece chi pe zi (chi, unitate de măsură a lungimii în China, trei chi echivalează cu un metru). În același timp, cerul se înălța și el cu zece chi, iar pământul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
apa fluviului, a știut ce trebuie să facă și a început să realizeze statuete din nămolul luat din albia fluviului, după imaginea sa, însă în loc de coadă le-a făcut două picioare. Nüwa a suflat apoi peste ele și acestea au căpătat viață, putând merge și vorbi și le-a dat numele de oameni. Cei care au primit de la zeiță forța Yang (principiul masculin), au devenit bărbați, iar cei care au primit forța Yin (principiul feminin), au devenit femei. Astfel creați, bărbații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Xirang lui Yu. La început, el a adoptat aceeași metodă ca tatăl lui în construirea digului pentru oprirea apei. Dar a văzut că puhoaiele îngrădite au o forță și mai mare și a dărâmat repede digurile înălțate. Din practică, el capătă experiență: "Îndiguirea sau drenarea trebuie făcute după caz. Nu ajunge doar cu îndiguirea". Astfel, Yu rugă o broască țestoasă să tragă comoara Xirang după ea, ajutată de un dragon. Când ajungeau la terenuri mai joase, el îi poruncea lui Xirang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a refuzat să se vadă cu trimișii împăratului. Iar după o perioadă, el a dispărut. Legenda spune că, în cele din urmă, a devenit zeu. De atunci, locul unde a stat Kuangsu a fost numit "casa zeului", iar muntele a căpătat numele "Kuanglu" sau "Kuangshan". În anul 381 e.n., în timpul dominației Jin de Est, bonzul Huiyuan a venit pe Muntele Lushan împreună cu discipolii lui și cu ajutorul guvernatorului districtului Jiangzhou a reușit să ridice Templul Donglin, care a devenit principalul centru budist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al acestora este adunarea în jurul unui butoi de vin și folosirea unor paie lungi de un metru pentru băutul licorii. Etnia shui (majoritatea în provincia Guizhou): copiii shui merg de la o casă la alta să primească bomboane, iar cel care capătă cele mai multe dulciuri este considerat cel mai norocos în Noul An. Etnia bai (majoritatea în provincia Yunnan din sud-vestul Chinei): la prima masă din Noul An se bea apă dulce, obicei ce simbolizează o viață dulce în anul cel nou. Etnia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dintre provinciile Hubei, Anhui și Jiangxi. Una dintre aceste trupe a ajuns la un moment dat în districtul Huaining din provincia Anhui, unde a preluat și elemente specifice spectacolelor locale, cântece și dialoguri în dialect local. În timp, spectacolul a căpătat caracter propriu, cunoscut sub numele de piesele muzicale Huai, de fapt forma originară a operei Huangmei. La mijlocul secolului al XIX-lea, în urma asimilării caracteristicilor liniilor melodice Hui și Qingyang, opera Huangmei a câștigat popularitate în rândul publicului. În prima perioadă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
până când devine aproape transparentă. Abia atunci se poate începe croirea formelor. Mai întâi se desenează ușor conturul pe piele și apoi se gravează, colorează și decupează folosindu-se cuțite de diferite mărimi, după care figurinele se pun în apă ca să capete culoare, iar după un timp se scot și se netezesc prin călcare. Aceasta este cea mai importantă și cea mai dificilă etapă în realizarea pieselor pentru jocul de umbre. După ce se mai usucă încă o dată, piesele componente se montează și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
denumite jucării din lut, care sunt totodată și fluiere. Astfel de "jucării" au o mare varietate de forme, însă cele mai răspândite sunt reprezentări stilizate de maimuțe. În contextul culturii și istoriei locale, aceste așa-numite jucării de lut au căpătat o amprentă culturală specifică, depășind cadrul unor obiecte pentru amuzamentul copiilor. Jucării din lut (Foto: Yang Ying) Jucăriile de lut de la Huaiyang În zona Huaiyang, provincia Henan din centrul Chinei, jucăriile de lut au alte forme specifice, multe reprezentând figuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]