2,578 matches
-
trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă să caște ochii mai bine al’dată, că doar e scris negru pe alb pe ușă că este interzis persoanelor neautorizate accesul Înăuntru. După ce Îl mai privi insistent câteva clipe, doamna dădu mustrător din cap și dispăru. Se simțea aiurea. Hotărî să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plată și prelungă, ca o potecă ademenitoare, nesfârșită... M-am simțit dintr-o dată aiurea, rătăcit, vulnerabil și fără consistență. Pătruns de un fior rece, mă simțeam ca și cum aș fi privit În jos de pe buza unei prăpăstii Înfiorătoare, iar golul acela căscat sub ochii mei s-ar fi deschis și-n lăuntrul meu, Întunecându mă. Trecură câteva clipe lungi. Voiam să mă ridic de pe bancă și să plec. Un amestec de greață și de spaimă se zbăteau În mine fără oprire. Parcul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să fiu Înaintea ei cu o fracțiune de secundă. Știu că e prostesc, dar continui cu o Încăpățânare de fier. Poate voi reuși să o obosesc. Trec minute bune, În care viteza mea de reacție crește neîncetat. Un bătrân gură cască se sprijină Într-o umbrelă cu câteva spițe ieșite și privește spre mine mirat. S-a oprit și un copil cu o minge mare și rânjește cu nesimțire. Devin nervos și Îmi simt brațele, În rotirea lor, Înțepate de mii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dintr-un dram de crieri. {EminescuOpIV 252} AI NOȘTRI TINERI... Ai noștri tineri la Paris învață La gât cravata cum se leagă, nodul, Ș-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. 5La ei își cască ochii săi nerodul Că-i vede-în birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
astfel ia sama cu mine că petreci, Copil cu gură caldă, cu piciorușe reci. {EminescuOpIV 291} Te-apropii, mă-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc? O vorbă-ai vrea în fine s-auzi cum o rostesc... De-un ceas tu caști în fața-mi - acuma-nsă dorești Drept preț, să-ți spun amoru-mi în-versuri franțuzești, Idee! Și de brațu-mi atârni dulcele-ți braț. Întorc spre tine capul, privesc fără de saț, Cu gura de-al tău umăr încet și trist șoptesc: Ești prea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Eu susțin că orice casă Din convenție se face: E mai multă fericirea Căci într-însa este pace. Pace? Da cunoști moșnegii? Scîrțîesc neîncetat. Ba-i bolnav, ba n-are vreme Să te ducă la primblat. De faci muzică el cască, Dacă râzi el e ursuz - Să vorbești de vrei ai voie, Da nici glasul nu-i auzi. Când s-apropie, drăguță Fată! - funia de par, Atunci chin! Moșneagu-ntr-una Scîrțiește ca un car. Nu doresc, nepoată dragă, Să ajungi la așa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sale grăsuțe, foarte strâns de urechile groase ale mătușii sale. Aceasta, cu o mână ocupată, era terorizată de faptul că ar putea să scape copilul și, ca urmare imediată, să rămână cheală, cuvintele Ochenoaiei ocupându-i toată mintea: Fa adormito, cască ochii pe unde pășești și fii atentă să nu scăpi copchilu’ că-ți smulg tăt păru’! Acolo sus, copilul, ba se simțea expus tuturor atacurilor păsărilor cu dinți, care se repezeau vijelioase din cerul nopții, luând În Închipuirea sa cele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atît de curînd? Încă nu s-a Întîmplat nimic. — Ba cred că s-a Întîmplat deja totul, i-am replicat. Nu vă faceți griji, o să stau pînă la final. Păreți foarte neliniștit, spuse Blanche Îndreptîndu-mi cravata. Înțeleg că ți se cască un mormînt la picioare, dar nu Încăpeți acolo, chit că ea era așa un vlăstar micuț. De fapt, aproape că le-ar fi ajuns un sicriu de copil. Aș fi vrut să fie și fratele dumneavoastră aici, domnule Prentice. Bibi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de praf. Au bătut în poartă. A ieșit o huidumă de om, atunci sculat, cu ochii umflați de somn, într-o cămașă lungă, întrebînd: - Care ești, mă, acolo? - Eu, Cocîrță, am adus niște gloabe, zise Gheorghe. Gazda se scutură puțin, căscă și deschise leneș poarta grea de lemn. - Devreme o mai luarăți azi! spuse, și Paraschiv îi văzu dinții galbeni și rari. 60 Caii se înghesuiră speriați. Nu cunoșteau locul și nechezau. Mânzul încercă s-o ia înapoi. Omul le așternu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întrebă Oacă. - Haideți cu mine, se ridică gazda, și-i urcă într-o șură de paie uscate, peste care erau întinse preșuri curate. Morți au căzut. Tocmai a doua zi pe la prânz s-au sculat. S-au scuturat, au mai căscat, n-aveau ce face. În curtea plină de orătănii nu era nimeni. Caii sforăiau la soare. Mirosea a sfoiegeală și a toamnă. Pe cer se adunau nori lunguieți, cenușii. - O să plouă, zise Florea. Nu-și găsea locul. Gheorghe se apucase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toți în același timp, se tocmeau tare, câte doi-trei, se băteau aproape pentru o vită în timp ce ăilalți râdeau nepăsători și plecau deoparte, târând după ei boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gunoiul zăcut sub zăpadă mirosea frumos a frunze putrede. Pământul negru și gras dospea. Cârciumarul își privi pomii. Le pusese fiecăruia câte un tutore de salcâm tare, de care legase cu rafie tulpinile crude. Câinii se gudurau la picioarele lui, căscau leneși, moleșiți. O toropeală neînțeleasă îl cuprinse. Auzi burlanele casei zuruind. Gurile lor de tablă aruncau în curte cocleala ultimei zăpezi de pe acoperiș, încet, urmele cerului se ștergeau. Nori albicioși călătoreau spre oraș și se pierdeau în sârmele numeroase, împletite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica în capul oaselor, căsca, o lua mai departe după ce dădea iepelor o mână de nutreț uscat la soare. Le mîngua boturile umede, le vorbea ca unor oameni și, când se întorcea seara, le împiedica, dîndu-le drumul în groapă să pască. El se odihnea sus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întorceau negustorii de la București, burdușiți de parale. 158 Au mai stat până au început iar niște viscole. Iarnă grea. Toată câmpia Munteniei era acoperită de un omăt gros și șoselele se înfundaseră. Noaptea cădea repede. Pungașii jucau stos la căldură. Căsca Florea de plăcere: - Ce bine e... - Bine, ai? ,,." - Așa să-mi fie toată viața! - Îți zice oasele bodaproste... Auzeau chiotele vântului de afară. Pe geamuri se împleteau florile frigului. - Mă, ce fel de hoț oi fi tu? se mira Oacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
afară, că umblau poterele primprejur. Codoșul se uita pe geam și ofta: - O, nu mai vine ea vremea aia bună, să trecem pe la simigii, să le luăm cîful! Ce zici, Paraschive? Ăl tânăr privea salcâmii despuiați din curtea gazdei și căsca. În crengi țipau ciorile și o dată umpleau cerul cu o ploaie neagră. - De, bine-ar fi, mormăia și Oacă, să ne mai târâm la soare, să mai vedem și noi o gură de iarbă... Sandu-Mînă-mică ar fi luat-o razna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fartiții să bage dracii în toți bărbații. Starostele a rotit ochii împrejur, cu privirile la clienți. Pe unii îi mai știa, le furase din prăvălii, pe alții acum îi vedea și-i cântărea câte parale fac. Bărbații lăsaseră furculițele și căscau gura. Ale lor îi înghiontiră. Dibace femeie! Au șezut la o masă. A comandat Bozoncea de băut și de mâncare. Lui Gheorghe u ploua în gură de poftă, că văzuse bunătățile de la bufet. Numai pești erau, de toate neamurile, tăiați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de dimineață. Priveau de departe alvița. Liftele o întindeau pe tarabe după ce-și legau șorțurile. Întâi îi vedea Iani. - Țineți-vă, bre, că vin bandiții! striga el celorlalți în gura mare. Hahalerele abia se târau. Le era lene și căscau. Se întindea Sandu, Gheorghe își troznea degetele, Paraschiv fluiera cu voie bună lângă Stăpân. 228 Simigiii ieșiseră cu lopețile de copt covrigii la spate. - Îi rupem! zicea unul. Nu le mai merge! Hoții nu se sinchiseau. Țineau mâinile în buzunare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fuste în altițe și floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri sănătoase și huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele țipau speriate și-l băgau în neamul mă-si. Paraschiv căsca ochii la bărci, cu privirile sub fustele ălor de se legănau. Întâi i-a dus Bozoncea la o cârciumă și-au cerut pui fripți, au băut câteva kilograme de vin și mai cu inima plină au ieșit și ei să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picioarele lui zăriră un lighean acoperit. Gheorghe înțelese. Aduseseră cărbuni să-i ardă la tălpi. Cel nou se ridică și-l întrebă pe sergent: 239 - Ăștia sînt? - Ăștia. Umbra i se lungise peste cercevelele întunecate ale ferestrelor. Șeful ridică pleoapele, căscă, se întinse din toate oasele și râse încet: - Să vedem, tot n-o să spuneți? Oamenii legii se așezară în fata lor. Sergentul și cel de j^e ladă astupau lampa. În mijloc aștepta comisarul, cu mâinile în buzunare. El vorbi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vârâră unghiile în despicătura de lemn. N-a scos un cuvânt. I-au făcut degetele zob. Curgea sângele din buricele lor rupte. Se aprindeau pe dinăuntru. Până în șira spinării îl durea. Parcă-i îndesaseră o vergea de foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit, o răceală li se prelingea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de parcă-și aducea aminte c-o mai întrebase anul trecut tot așa, dar ea uitase. • Deschidea poarta, pășea biiinișor în țărâna ogrăzii și auzea cocoșii Marghioalei dând țipăt. Să fi fost la amiază când se întorceau muncitorii de la treburi și căscau ucenicii frizerului, pe scaune, afară, perpelindu-se în focul primăverii. Umbra babei, cât jumate curte. - Te lungiși, Chirițo! spunea Marghioala în dodii, ca și când ar fi lăsat-o să înțeleagă că din pricina vremii se întindea, că trăgea moartea de ea, vorbe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
antidandysmului românesc din secolul al XIX-lea. Să le rememorăm: Ai noștri tineri la Paris Învață La gât cravatei cum se leagă nodul Ș-apoi ne vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei Își cască ochii săi nerodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând În dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o vreme. Dacă nu, rămâi cu povești de genul: „dar Hazel a jucat-o așa de bine pe Helena... oare ce s-a întâmplat cu ea?“ Asta în timp ce ea e pe undeva la un curs de reciclare, ca să devină bibliotecară. Căscă. — Rămâi să vezi repetiția? —Un pic. Mă fascinează întotdeauna schimbările de stare de spirit. În fața mea erau un grup de oameni care se concentrau atât de intens asupra unei scene și atât de absorbiți de ceea ce făceau încât erau surzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unul, n-aș face-o. O știu pe Vi de ani de zile și te asigur asta n-ar face-o decât să devină paranoică și iritantă. Oricum, n-ar ști de ce să se ferească. Își întinse brațele pe spate, căscând. M-am aplecat către el și i-am trecut cu unghia de-a lungul brațului, de la palmă până la subsuoară. — Te gâdili? — Deloc. Mai fă odată așa. E chiar frumos. Mm. Da. Ce-ar fi să-ți muți teatrul de operații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e în stare de șoc pentru că ea l-a lăsat, bine? Hugo sună la poliție și toată lumea ar trebui să stea calmă. A, și poți s-o trimiți aici pe Sophie? Era o sarcină grea pentru umerii unui adolescent. Lurch căscă ochii și rămase cu gura căscată. Fața lui, și așa prea lungă, semăna acum cu o piatră de mormânt. —Hai, hai, du-te, zisei eu cu hotărâre, mișcă-ți picioarele, Lurch, hai, tuleo! Uneori îmi părea rău că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]