19,955 matches
-
aceia pe care trebuia să-i întâlnească, funcționari guvernamentali, persoane de la organismele de întrajutorare, finanțiști și așa mai departe. Pe mine nu mă interesau toate astea, așa că mă mulțumeam să am grijă de casă, să citesc și să-mi beau cafeaua de dimineață cu unii dintre oamenii pe care-i agream. Mai dădeam o mână de ajutor la clinica metodistă. Duceam cu mașina bolnavii de la clinică în satele lor, ceea ce, în plus, îmi oferea prilejul să văd o parte a țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
își trecu limba printre dinți de parcă ar fi vrut să-și umezească buzele. Ea remarcă gestul și îi observă și pata umedă de sudoare de la subraț; unul dintre șireturi îi era desfăcut, constată ea, iar cravata avea o pată de cafea sau ceai. Nu-mi place să fac asta, Rra, spuse ea. Dar asta mi-e meseria. Uneori trebuie să fiu dură și să fac lucruri care nu-mi fac plăcere. Iar ceea ce fac acum trebuie făcut fiindcă undeva există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că poate de data asta se usucă, să mut dulapurile, să-mi cadă rafturile peste degete, să strâng mocheta. După aceea s-o las să mediteze, preț de vreun ceas, cât înghit și eu o ceașcă de zeamă străvezie de cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din perspectiva unei femei, ce-ai fi zis? - Ce să zic? Ce-ar fi zis toată lumea: că ești homosexual sau schizo... Nu sunt violent de felul meu, dar mi-am derulat în minte filmul cănii care trece prin aer, cu tot cu cafea, pentru a se face pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
departe experimentul și, eventual, să pună la cale vreun capitol din istoria literaturii române. Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița de la ușă care, spre surpriza mea, nu latră: „Și dai, uăiii?”. Aerul umed și puturos îmi face bine. O cafea la „Arcă”, printre taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-ar trebui să mă trezesc dintr-un scenariu prost, că se va auzi un fluier și mă voi ridica în capul oaselor și orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ăla, că nu-s potrivite cu urbanistica, ’tu-i anafura cui l-o făcut... am pierdut tot ce se mai adunase... ce crezi, că ne îmbogățeam?, cumpărau cu o mie de lei mai ieftin, mai băgam câteva cartușe de țigări, cafea de la polaci, mai închideau ochii tablagiii, că le pasam și lor... da’ ne îngheța inima-n noi, stăteam și când crăpa asfaltu’ de frig afară, mi-am distrus rinichii, nevastă-mea venea vânătă și cu picioarele umflate... vara ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la Consiliul Județean, a ajuns la Andrei. M-a sunat ăla, cocoșat de râs. „Am primit un memoriu împotriva ta”, zice. „Te încondeiază doamna doctor”, zice. „Că vrei s-o otrăvești, ai tratat cu nu’ș ce otravă boabele de cafea... mi-a adus vreo câteva, a trebuit să ronțăi vreo două, să vadă... da’ nu te-ai lăsat, ai injectat substanțe în țevile de canalizare, ai tu niște chei și tot deșurubezi și torni acolo toate căcaturile, care nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cât i-a nenorocit zilele? S-o lase-n pace în suferința ei, pramatia aia cu pretenții, dragă... Bine că n-a mai trăit să dea divorț, să se vadă acoperită de rușine la bătrânețe. Mă duc să beau o cafea, parcă am așa o ceață pe ochi, îmi scade tensiunea, cred că e o cădere de presiune... Apropo, ai văzut ultimul număr din Magazine littéraire? - Nu, încă nu, n-am avut vreme... - E acolo un dosar consistent despre Derrida, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
roșie de picioare, și-o dă peste groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din aripi. Preotului nu prea-i place scena, „superstiții păgâne...”. Mă doare totuși umărul, îmi masez și mușchiul de la braț. Aș avea poftă de-o cafea cu lapte. - Fănele, dragă, ne-ai răscolit pe toți, ne-a mers, așa, tare la inimă! Am plâns, cât sunt eu de bărbat, am plâns când te-am ascultat. Ce s-ar fi bucurat și Costache să te audă! Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
m-a lăsat mama lefter. Intru în primul bar, nu înainte de a promite că mă voi duce negreșit într-o zi să admir tablourile. E absolut imposibil să găseși în orașul ăsta un loc normal în care să bei o cafea. Ai cantine staliniste, hale reci, dughene chinezești, bombe nenorocite duhnind a mahoarcă și așa-zise cafenele mai spălate, un fel de fast-fooduri cu gresie, metal și mese de plastic. Toate cu muzica dată la maximum. Lângă mine: - Băăă, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o lansare, nu s-a abținut să nu se dea în spectacol... încep să vorbesc anapoda. L-a făcut pe ăla care prezentase Lenin, prostul a intrat în jocul lui... Mă analizează. Am să mai spun vreo două fraze, beau cafeaua și plec. - Ți-am spus de delirul lui egiptean, nu? Odată, tot la o chestie în hol la Bibliotecă, a început să recite, cu glas tunător, din poemele lui Tutankamon traduse de el însuși... Îți închipui ce-a fost... Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dracu’, un drac bolnav de ulcer... Ce-i? Să mă bucur că mă vede sau mă-nfurii că mă vede c-arăt jalnic? - Na, o zi mai tâmpită, am băut ieri cam mult, încă mai scârțâi. Nu-i nimic, termin cafeaua și plec. Nici nu trebuia să dau buzna. Voiam să te văd, nimic altceva. Sunt obosit, obosit de toate, fată dragă, nu prea mai știu de ce să mă țin, n-am coada de ceapă. Povestea eternă cu punctul de sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să văd cine-i. Și-mi arată un pachet legat cu sfoară. Credeam că dispăruse cu totul din oraș. Mai bine spus, speram că s-a evaporat pe undeva. - Am dus-o tare rău, mai rău ca oricând... soarbe din cafea. N-ai și vreo tărie? - Acum nu... - Bine și-așa... Trebuie să cumperi tabloul, am nevoie de bani. Altfel n-am cu ce să mă întorc acasă și nu pot să dorm în gară. Nu-l mai văzusem de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se zărea Înaintea lui cu maximă claritate, Încît aproape că se puteau distinge trăsăturile bărbatului care, În picioare pe stîncă, nu Înceta să-și agite brațele, cu disperare. — Te-am văzut! Te-am văzut! mormăi ciufut căpitanul, acceptînd cana de cafea pe care i-o oferea ospătarul. O salvă de tun În chip de salut, ca să stea liniștit, porunci el, Întorcîndu-se spre secund. Poate că e englez... Ecoul exploziei Îl trezi pe Oberlus. Vela mare fusese strînsă; prora nu mai spinteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urgențe care te lasă să treci înaintea lor. Apoi călugărița franciscană țipând. Apoi polițiștii cu cearșaful lor de spital. Sari la cum era viața când erai bebeluș și nu puteai mânca decât hrană pentru bebeluși. Te bălăbăneai spre măsuța pentru cafea. Ești în picioare și trebuie să continui să șontâcăi pe picioarele alea ca niște cârnați vienezi, altfel cazi la pământ. Apoi ajungi la măsuța pentru cafea și te lovești cu căpșorul tău moale de bebeluș în colțul ascuțit. Ești jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bebeluș și nu puteai mânca decât hrană pentru bebeluși. Te bălăbăneai spre măsuța pentru cafea. Ești în picioare și trebuie să continui să șontâcăi pe picioarele alea ca niște cârnați vienezi, altfel cazi la pământ. Apoi ajungi la măsuța pentru cafea și te lovești cu căpșorul tău moale de bebeluș în colțul ascuțit. Ești jos, și măiculiță, o, măiculiță, ce doare. Totuși, nu e nimic tragic până nu dau fuga la tine mămica și tăticu’. O, sărmană mititică, vitează. Numai atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la mine și la Brandy și la Seth urcând în chestia aia din Seattle, Washington, numită Acul Spațial. E prima noastră oprire după granița canadiană, în afară de momentul când am oprit ca eu să fug să-i iau lui Seth o cafea - frișcă, zahăr și Climara - și o Coca-Cola - extra Estrace, fără gheață. E unșpe, și Acul Spațial se închide la miezul nopții, și Seth zice că sunt două genuri de oameni pe lume. Prințesa Alexander voia să găsim mai întâi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Înainte ca lucrurile să scape de sub control, hârtia de împachetat se pune aici, nu alandala. Mama și tata șed în balansoare. Eu șed pe podea în fața șemineului, cu șosetuțele lângă mine. Scena asta e-ntotdeauna la fel. Ei șezând la cafea, aplecați spre mine, așteptându-mi reacția. Eu șezând în stil indian pe podea. Toți încă-n halate de baie și pijamale. Perry Como cântă „I’ll Be Home for Christmas“. Primul lucru pe care-l scot din șosetuța mea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
părinții mei. Mama îmi dă ciocolată caldă cu bezele în miniatură plutind pe deasupra. Eu zic: — Mersi. Sub micuțul koala e o cutie pe care nu reușesc s-o scot. Ai mei încetează orice activitate, se apleacă peste ceștile lor cu cafea și se uită fix la mine. Perry Como cântă „Oh, Come, All Ye Faithful“. În cutiuță sunt prezervative. Șezând chiar lângă bradul nostru de Crăciun scânteietor și magic, tata zice: — Nu știm câți parteneri ai pe an, dar vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tata. Și limfogranulomul venerian. Da, zice mama, și cervicită purulentă și uretrită nongonococică. Tata se uită la mama și zice: — Dar asta e de obicei provocată de-o alergie la un prezervativ din latex sau un spermicid. Mama bea niște cafea. Coboară privirea la mâinile care strâng cana, apoi ridică ochii spre mine care șed aici. Ce încearcă tatăl tău să spună, zice ea, e că ne dăm seama acum că am făcut unele greșeli cu fratele tău. Zice: Încercăm doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu cu țărănoaice osoase ca Evie Cottrell. Dar cu mine moartă, asta deschide o lume întreagă de posibilități. Sunt un nimeni invizibil care șade pe-o sofa de damasc alb pusă în fața unei alte sofale albe peste o măsuță de cafea care seamănă cu un bloc mare de malachit de la primele lecții de introducere în geologie. Evie s-a culcat cu logodnicul meu, așa că acum pot să-i fac orice. În filme, unde cineva devine invizibil pe nepusă masă - știi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar remodela din cap până-n picioare. Și Brandy zice: — Ce grăsime? Și Seth zice: — Ar fi minunat dacă ai putea face o vizită din viitorul îndepărtat via anii ’60. Și eu mai pun niște Premarin în a doua porție de cafea a lui Seth. Mai pun niște Darvon în șampania lui Brandy. Sari înapoi la noi în baie, eu și Brandy. — Dă-i bătaie, zice Brandy. Buzele ei sunt relaxate și alungite, și eu mai las să cadă printre eleun cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e că am depășit puțin limita. S-o urăsc pe Evie cere mai mult efort decât înainte. Toată viața mea se îndepărtează de orice motiv pentru a o urî. Se îndepărtează de motivul însuși. E nevoie de-o ceașcă de cafea și-o capsulă de Dexedrine pentru a mă simți măcar vag enervată de ceva. Brandy, ea poartă un deux-pièces Bob Mackie cumpărat la solduri, ăla cu fustița dreaptă și marele dracu’ știe și subțirea și îngusta nici că-mi poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
indiferentă cu cine ar fi mers, dar voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea, coniac, iar coniac, după aceea un marghiloman, apoi iar coniac, tot așa de la o zi la alta, "știți, eu niciodată cînd beau nu..." Ziaristul a chicotit ,,eu dimpotrivă, numai cînd beau, asta-i bună, eu dimpotrivă" și a plecat lăsîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Făinaru cu privirea împăienjenită, căutînd să se dumirească unde se află, iar el răsuflînd într-un fel ușurat, pînă atunci nu avusese nici un fel de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu mîncarea pe sponci, cîteva felii de somon roșcat și nimic altceva, Făinaru nu suporta mîncarea, "sînt bolnav, dom'le, de mîncare, băutura e singura care mă mai ține în viață" îi spusese foarte sincer și convingător, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]