5,189 matches
-
Merrill și, Încununare a tuturor așteptărilor, Însuși Oscar Wilde. Spre același fin-de-siècle, și alte facțiuni ale Eleganților se Întâlnesc la Paris. Unii, cum s-a văzut, gravitează În jurul lui Mallarmé. Alții nu pot trăda boema din preajma lui Verlaine și a cafenelelor. Pentru ca majoritatea să oscileze Între cei doi poli: Jules Renard, Tristan Bernard, Henri de Régnier, Léon Blum. Cu totul aparte răsare În această atât de pulverizată lume Paul Bourget, autor minor, de serie, la prima vedere doar un umil imitator
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de la Berlin, Viena, Praga, Budapesta, București până la Sankt Petersburg, suprizele s-ar ține lanț. Am vedea cum valul decadentismului ajunge pretutindeni, modelat de „specificul local”, și că dandy-i scriitori, artiști, ofițeri sau pur și simplu oameni de lume Împânzesc cafenele, saloane, cluburi, după model englezesc și francez, așa cum o făceau și pe vremea vârstei de aur a dandysmului, În plin romantism, la mijloc de veac. Așa cum o vor face și după 1900, până să izbucnească primul război mondial. Studii impresionante
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se fi manifestat Într-o formă sau alta, o concluzie se impune cu forța evidenței: Între 1885 și 1914, patria dandy-lor, Mecca lumii bune din Europa și din cele două Americi rămâne, orice s-ar spune, Parisul. În saloanele, teatrele, cafenelele sale se intersectează toate dandysmele cu putință, indiferent de nuanță: de la cel „prețios” (Întrupat de Robert de Montesquiou), la cel superior „diletant” al lui Paul Bourget, de la dandysmul „conversaționist” (termen Împrumutat din arsenalul dandy-lor englezi), la „subtilismul” lui Marcel Proust
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fără mari preschimbări (În raport cu ceea ce se Întâmpla, să spunem, cu zece, cincisprezece ani Înainte). Doar elementele de decor și accesoriile sunt diferite. Acești bărbați continuă să se Îmbrace elegant, să trăiască destins, fără grabă, să iasă În societate (În cluburi, cafenele, teatre, la cursele de cai sau de ogari), să se Închidă În propriile biblioteci, departe de lumea vulgară, să contemple câte un obiect prețios sau un tablou. Și totuși, ceva din spiritul dandy s-a pierdut. După unii, chiar esențialul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
creață. La ei Își cască ochii săi nerodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând În dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele 1. Ne sunt servite cu iritare vădită, ba chiar cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
combinând dezinvolt engleza și franceza cu cea mai neaoșă română, un „fashionable de mauvais ton”. Îl zărește la garderobă, „Într-un colț al tindei”, pe filfizonul de prost gust, „unul dintre acei păpușeri ce-i Întâlnești pe uliță și prin cafenele, cu plete lungi până la coate, cu barbă de țap, cu doi coți de postav roșu legați la gât, cu jăletcă galbănă à la républicaine, cu o manta leleachie, scurtă până la genunchi” și se preface că nu vede „cum Își punea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Feifer În Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, a făcut foarte mult pentru teatrul românesc), practica echitația la Șosea (y compris ceea ce el numea «le flirtage equestre»), era membru al mai multor cluburi selecte și, mă rog, tot tacâmul - cafenele, restaurante de lux, croaziere, vara la Veneția sau la Constanța, iarna la Paris ori la Sinaia...”1. Așa ne-ar plăcea să Îl ținem minte, nu cum Îl ridiculizează Caragiale În două dintre Momentele intitulate High life. O dată, În 1899
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
zi (cea pe care tocmai am descris-o parțial), dar și festivă („frac strâmt en velour noir de soie, pantaloni gris perle, cu sous-pied-uri și «sans braguette», pourpoint violet cardinal, floare roșie enormă la butonieră, inele numeroase, masive”1), la cafenea, În saloane, redacții, cenaclu ori la mari sindrofii, Macedonski stârnește și admirație, Însă cel mai adesea apariția sa e prilej de ocheade cu subînțelesuri, persiflări, ridiculizări. Pentru că lumea pe care o cultivă predilect este totuși „subțire” (o protipendadă - uneori pestriță
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
turnesol a unui proces cultural nebănuit de amplu și complex, depășind cu mult limitele unor simple crize (individuale) de masculinitate. Mai mult decât sigur, memoria epocii interbelice, a „anilor nebuni” din București păstrează, fie și ajustate, figuri de dandy Împânzind cafenele, cazinouri, „Jokey Club”-ul, sălile de spectacol, terenurile de tenis, aerodromul. Pe unii i-am pomenit În treacăt, dar povestea lor și a celor neștiuți Încă de marele public merită scrisă cândva pe larg. Poate și pentru că, la scurtă vreme
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
grele Încercări și să zâmbească atunci când suferă.”2 Dar, mai presus de orice, Îl animă dorința de a sfida. O face cu gesturi violente, vopsindu-și, de pildă, părul În albastru-verzui și stârnind frisoane celor care Îl văd intrând În cafenele, bistrouri. Frazele lui șocante fac epocă: „În anul În care l-am ucis pe bietul meu tată”, „E tocmai ce doream: un mușchi fraged ca un creier de copil”. Și totuși, truda fiecărui vers, a fiecărui rând, o operă cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Relații pline de patos și tensiune, descrise și interpretate pe baza a mii de pagini de documente (scrisori, jurnale, memorii, cronici mondene) În cartea pe care am citat-o nu o dată a lui Jean-Yves Tadié1. Așa cum apare prin saloane, În cafenele, teatre, muzee, tânărul Proust oferă privirii celorlalți imaginea unui rafinat, din stirpea lui Montesquiou (nelipsite mănuși gri deschis, cravate În cele mai imprevizibile culori, e drept, toate stinse, baston de bambus, o orhidee la butonieră, un aer solemn-rigid), dar și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bărbat. Dacă e să dăm crezare dandylogilor, cel care contribuie printre primii la răspândirea țigării pe malurile Senei e nimeni altul decât lordul Seymour, englezul parizian, Leu de primă mărime al „Jockey Club”-ului. De când e văzut prin cluburi și cafenele cum și-o aprinde, ține, stinge, după un bine studiat protocol, țigara devine un accesoriu aproape obligatoriu al oricărui dandy. La cigarre se pronunță cu mare afectare, prin rostogolirea prelungită a celor doi r.... Să le mai oferim Împătimiților de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu joben”? Evident că, din punctul de vedere al tradiției morale și religioase, da. Dacă din sânul dandysmului a pornit acel celebru „Rău, fii binele meu!”, e limpede că dandy-i nu pot fi decât agenții diavolului bântuind prin cluburi, cafenele, teatre. Toate, locuri de perdiție, toate, lăcașe unde sunt răsturnate norme, precepte, canoane. „Postulare a individualității Împotriva moliciunii de grup, dandysmul reprezintă o transgresiune socială; postulare a futilității, a plăcerii sau a insensibilității Împotriva valorilor cu o reputație serioasă și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu reportaje, proză scurtă, pamflete, articole, evocări în „Bilete de papagal” (unde a semnat și Nidim), „Mișcarea”, „Vremea”, „Secolul”, „Gazeta tribunalelor”, iar după 1966, în „Argeș” și „România literară”. Editorial, a debutat în 1970 cu volumul Patru cravate. A frecventat cafeneaua literară bucureșteană, lăsând câteva mărturii despre scriitorii întâlniți (Al. O. Teodoreanu, Ion Pillat, Horia Furtună), în care consemnează și unele dintre spiritele sau calambururile auzite. Primele cărți - Patru cravate, Experții veseli (1972) - cuprind mai multe povestiri ale unor fapte diverse
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
de plecare) și contemplații înregistrate când cu voluptate estetizantă, când cu amarul tipic veșnicului perdant. Acesta este Personajul, iar în jurul lui roiesc pitoresc clasicele tipuri de gașcă și petreceri, nenumărate Monici, Gabriele, Consuele ce traversează în lung și-n lat cafenelele și restaurantele Bucureștiului; se bea masiv mai ales votcă, dar și șampanie răcită în cada de baie, se sirotează necontenit fizionomiile feminității dulci, uneori situațiile „erotice” sunt de un comic paralizant, într-un derizoriu înduioșător (precum cuplul de la ping-pong din
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
responsabil la „Săgetătorul”, suplimentul cultural al ziarului „Argeș” (1997-2002), din 1999 fiind referent pentru presă și publicații la Centrul Cultural din Pitești, calitate în care a determinat realizarea, la Editura Paralela 45, a colecției „Scriitorii orașului Pitești” și apariția revistei „Cafeneaua literară”, al cărei redactor-șef adjunct este. A debutat cu poezie în revista „Argeș” (1968). A colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Calende”, „Echinox”, „Tribuna”, „Familia”, „Argeș”, „Reflex” ș.a. Debutul în volum l-a constituit placheta de versuri Departele Epimenides (1976
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
un secretariat efectuat voluntar, pentru consemnări în vederea alcătuirii unei arhive și a editării buletinului, pare-se nerealizat. Secretar general era Petru Comarnescu, demisionat însă în decembrie. În afară de grădina și sala de coregrafie a Floriei Capsali, „sediul” consacrat de întâlnire era cafeneaua Corso din Calea Victoriei. După tratative sinuoase, Al. Tzigara-Samurcaș, președintele Fundației „Regele Carol I”, aprobă, pentru expunerile publice, aula acesteia, chiria fiind acoperită din cotizațiile membrilor. Se tipăresc programe de sală, se răspândesc afișe. În ultimul trimestru al lui 1932, C.
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
dramaturg.” Din poezia lui B. se rețin îndeosebi unele fabule ce actualizează teme mai vechi, căci, în fond, scriitorul este un moralist care observă cu acuitate și are plăcerea clasificației, așa cum o dovedește volumul Satirice (1977): „omul zero-dimensional, omul de cafenea, homo duplex, omul mitocan, moftologiii, procesomanii” etc. Alături de mai tinerii Paul Everac și Teodor Mazilu, B. a scris un teatru inegal, care datează în bună parte datorită supunerii, e drept cu oarecare nuanță, la canonul ideologic al momentului. Talentul dramaturgului
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
față de Praga, Budapesta sau Viena, Bratislava dispune de numeroase resurse antropice: Iubesc orașele brute, acelea unde, în ciuda numărului mare de turiști, clădirile vechi nu sunt renovate complet, Și unde nu te simți ca un bancomat, dacă te așezi într-o cafenea sau te plimbi pe străzi. Restaurantele există, alături de magazinele cu suveniruri, dar mâncarea este bună Și nu are un preț exorbitant Și nimeni nu aleargă după tine pe stradă pentru a-ți vinde ceva ce nu îți dorești. (http://www
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
theartofslowtravel.com/2011/09/visiting-bratislava/, accesat la 19.05.2012) Pe lângă includerea într-un circuit al Dunării, alături de Bratislava Și Viena, Budapesta oferă Și o serie de atracții mai nonconformiste: plimbări prin piețele de produse, o zi la băile termale, cafenelele cu muzică live Și clădirile istorice (http://www.theartofslowtravel.com/2011/09/budapest-vienna-and-bratislava cruising-along-the-danube/, accesat la 19.05.2012). În Polonia, turiștii slow sunt atrași atât de resursele antropice din Cracovia, cât Și de resursele naturale din sudul Poloniei. O
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
o viață proprie. Între opțiunile dictate de preferințe pesonale se numără și transpunerea în românește, cea dintâi, a Amintirilor din casa morților (1912) de Dostoievski, cu ecouri în Poarta neagră și Flori de mucigai. Întâmplător, a tradus din Tristan Bernard (Cafeneaua cea mică, 1912) și D. I. Fonvizin (Neisprăvitul). A. este în aproape tot ce a scris o individualitate creatoare viguroasă, inconfundabilă, prin opțiuni, atitudini, stil. Unitatea amplei sale opere, de la poezia lirică la romane și utopie, de la pamflet și tablete la
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
se prăbuși într-o prăpastie în care toată absurditatea revelată subit avea să devină firească. S-a scuturat: nu, pustietatea aceea siberiană trebuia, totuși, să se sfârșească undeva, iar acolo exista un oraș cu bulevarde largi, mărginite de castani, cu cafenele iluminate, apartamentul unchiului său cu toate cărțile care se deschideau asupra cuvintelor atât de dragi, fie și numai prin aspectul literelor lor... Exista Franța... Orașul cu bulevardele mărginite de castani s-a transformat într-o paietă fină de aur care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cărui firmă Charlotte, în amintirea ei, ne-o citea zâmbind: La Ratafia din Neuilly.1 „Ratafia aceea, preciza ea, patronul o servea în niște cochilii de argint...” Oamenii din Atlantida noastră puteau deci să simtă un atașament sentimental față de o cafenea, să țină la firma ei, să deosebească acolo o atmosferă numai a ei. Și să păstreze pentru toată viața amintirea că, doar acolo, la colțul unei străzi, se bea ratafia în cochilii de argint. Da, nu din pahare cu fațete
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cochilii delicate. Era noua noastră descoperire: știința aceea ocultă care îmbina restaurantul, ritualul mesei și tonalitatea ei psihologică. „Bistrourile lor favorite au oare un suflet pentru ei, ne întrebam noi, sau măcar o fizionomie personală?” La Saranza exista o singură cafenea. În ciuda numelui ei frumos, Fulg de nea, nu trezea în noi nici o emoție deosebită, cu nimic mai mult decât magazinul de mobilă de alături și nici decât C.E.C.-ul de vizavi. Se închidea la ora opt seara, și cel mult
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-i dedicase lui Sarah Bernhardt o supă de creveți și de sparanghel. Trebuia să ne imaginăm un borș dedicat cuiva, ca o carte... Într-o zi, am urmărit pe străzile Atlantidei un tânăr dandy, care a intrat la Weber, o cafenea foarte la modă, după spusele unchiului Charlottei. A comandat ceea ce comanda întotdeauna: un ciorchine de struguri și un pahar cu apă. Era Marcel Proust. Cercetam ciorchinele acela și paharul cu apă, care, sub oprivirile noastre fascinate, se transformau într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]