4,874 matches
-
ca s-o împartă sărmanilor din sat. Nu se ceartă niciodată cu ceilalți copii. Nu pierde nici o slujbă din biserica Santa Madre. Este, fără îndoială, un copil precoce - dar și un copil fericit. În casa părintească trăiește o viață de calmă iubire și înțelegere, pe care nu o va uita niciodată. Don Antonio și Dona Maria sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, muncind din greu, dar fericiți unul lângă altul și fericiți să-și poată crește copiii cu prețul oricăror jertfe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-n deosebi Dona Maria, l-a încurajat în hotărârea luată. Nimic mai măgulitor pentru părinți decât să-l vadă într-o zi preot în Santa Comba. O viață liniștită, aproape de ai săi, liber de griji; idealul acesta corespundea întocmai pietății calme a micului Oliveira. Abia împlinise 11 ani și, într-o după amiază de mai, părăsi Vimieiro însoțit cu alai de întregul sat. Ajunsese pe mica glorie a Santei Comba. Padre Antonio îi prezicea bonetul de ordinal, părinții îl dădeau ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un duh medieval, venit parcă și mai de la miazănoapte, de la Braga, Barcellos, Guimaraens. Este o stradă care coboară pieziș chiar din piața Catedralei, printre case din alte veacuri, ale căror acoperișuri aproape că se ating. Cu câtă melancolie și, totuși, calmă beatitudine a privit Oliveira Salazar de la vreo fereastră a casei rev. Morques Pimentel către această stradă, care se curmă în coifuri bruște până dispare între streșini și olane!... O întreagă lume sta adormită ca sub o vrajă, acolo; lumea pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu regularitate locul de premiant întîi. Era un băiat de care începuse să se vorbească nu numai în Vimieiro, ci chiar în Vizeu. Atât profesorii cât și colegii ghiceau, în copilandrul palid, cu chipul ușor lungit, cu ochii limpezi și calmi, cu fruntea îngustă dar înnobilată de meditație, - un viitor stâlp al credinței și Bisericii Catolice, atât de greu încercate. Oliveira era un elev care se distingea printr-o seriozitate lipsită de pedantism. Făcea totul cu metodă. N-a cunoscut crizele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un loc ales de Dumnezeu ca să desfete ochii, mintea și sufletul omului. Iubea mai ales liniștea bibliotecilor și solemnitatea Cetății Universitare. Iubea plimbările singuratice, prin parcuri și lunci unde își putea continua în liniște convorbirile cu sine însuși. Iubea cerul calm, peisajele luminoase, trecerea molcomă a Mondegolui pe deasupra pietrișului de aur; iubea înfățișarea ponderată și totuși firească, liberă, pe care o aveau toate clădirile venerabile din Coimbra. În toate acestea se regăsea pe sine și regăsea totodată, idealul pe care și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu trebuie să se aștepte la miracole. Totul depinde de capacitatea cu care poporul portughez va putea realiza "sacrificiile necesare" și de încrederea cu care îl va însoți; "încredere în inteligența mea și în cinstea mea, încredere absolută dar senină, calmă, fără entuziasme exagerate nici descurajări". De un lucru pot fi totuși siguri: "Știu foarte bine ceea ce vreau și încotro merg, dar să nu mi se ceară să ies la capăt în câteva luni". Nu încape îndoială că un asemenea discurs
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și nu pot fi altceva decât jocuri infantile, mici tragedii familiare, sub ochiul vigilent al părinților". Salazar cerea seriozitate până și de la adversarii săi politici, care credeau că pot răsturna un regim revoluționar prin simple conjurații de cafenea... " Să privim calmi, dar cu fermitate, dezorientarea actuală să punem în apărarea interesului colectiv aceeași energie și hotărâre pe care alții o pun în interesul grupului sau partidului lor", sfătuise cândva Salazar (30 decembrie 1930). Acest îndemn la calm și fermitate revine ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să vorbească despre bucuriile biruinței, despre recompensele revoluției victorioase. Ca de obicei, face apel la virtuțile virile, la "bucuria de a învinge marile obstacole", la mulțumirile severe ale muncii bine înfăptuite. Este o concepție bărbătească, soldățească, romană a existenței; pasiunea calmă de a-și face datoria, de a trai vertical, de a accepta cu seninătate destinul, fără a cere recompense, fără a nădăjdui odihna. Aceste virtuți trebuiesc cultivate și promovate în tineret, nu numai pentru a-l pregăti mai eficient pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vorbi iarăși mulțimii. — Nu mila mea trebuie s-o implorați, ci pe a Celui Preaînalt! porunci obosit. înțelegea acum că, după ce îi împovărase cu reproșuri, trebuia să le dea o speranță. Trecând de la cuvintele tunătoare la un ton de hotărâre calmă, adăugă: — Această femeie spune bine: penitență! Rugăciune și penitență! Căutând prin mulțime, îl găsi imediat alături pe bărbatul bărbos care, puțin mai devreme, vorbise în numele tuturor: — Ambianus, îți vorbesc ție, care ești capul satului. Văd că sunteți mulți; toți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poate. Brusc, Shudian-gun îl strigă cu voce tare pe Khaba. — Sunt aici! răspunse acela, aflat doar la câțiva pași de el. Tu o să intri acolo. Ia cu tine patru războinici, dar să fie oameni cu capul pe umeri, să rămână calmi, ai înțeles? Khaba încuviință. — Și femeile? Balamber își mușcă buza. Era, într-adevăr, o problemă. Poate că îngrijorarea care se citea acum pe chipul abatelui se datora pur și simplu faptului că înțelesese că acel punct delicat nu fusese încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o făcu, în primul rând fiindcă gândul din spatele cuvintelor se destrămase în ceață. Mintea îi lucra în gol, dar era relativ clară. Ideea care-i veni în cele din urmă era logică și limpede. Îi dădu glas pe un ton calm: - Aduceți-mi registrul de evidența personalului din 1968, vă rog. - Da, domnule Craig. Fata îi aduse registrul și îl lăsă pe birou. După ce ieși ea, Craig deschise volumul cu ștate de salarii pe luna octombrie. Și iată-l acolo: "Lesley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
calm: Mulțumesc pentru ajutor. Secretara mea va avea grijă să fii răsplătit cum se cuvine pentru deranj. Sper că vei păstra tăcerea în legătură cu această discuție, este o datorie a dumitale față de țară. - Puteți conta pe mine, rosti omul cu siguranța calmă a patriotismului devotat și dezinteresat. Și puteți uita de bani. Dar Jefferson Dayles trebuia să-și liniștească propria conștiință. Reuși să zâmbească. - Nu, rosti el, nu trebuie să uităm de bani. Ei sunt un ajutor prețios pentru un trai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de la manifestație, nu-i datorăm nimic. Urmă o întrerupere. - O radiogramă, domnule Președinte, de la închisoarea Kaggat. Jefferson Dayles citi mesajul lung cu buzele strânse, apoi i-l înmână fără o vorbă lui Kay. - Evadați! strigă ea. Întreaga bandă! Rămase foarte calmă. Ei, actriță scumpă cu față perfidă, stai acolo și pretinzi că ești atât de deprimată încât nu mai contează nimic decât ca el să fie salvat. Dar de ce ne-a spus? De ce... Se opri, reciti mesajul și șopti în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mări stresul. Anrella îi zise cu blândețe. - Ești obosit, Lesley, și te afli sub o mare solicitare fizică. Jur pe cuvântul meu de onoare că ceea ce ți-am spus este adevărat. - Ce înseamnă onoarea obișnuită pentru o superfemeie? Ea rămase calmă. - Dacă te-ai gândi la implicațiile refuzului tău de-a ucide pe cei ce vor veni să ne atace, vei înțelege că ceea ce ne îndreptățește faptele sunt intențiile noastre onorabile. Și, Lesley, trebuie să-ți spun ceva. Nu avusesem intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de poftă, spaimă și trufie. Se hotărî să se plimbe și căută în carnetul în care își notase locurile unde fusese chemat în urma anunțului. Găsi o adresă, destul de departe, afară din oraș și porni într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Bătrânul aștepta să audă nu atât ce va răspunde graful, cât tonul pe care îl va folosi. Spune-le să-și vadă de drum; nu aici e omul pe care îl caută, răspunse Jordan fără să șovăie, cu o voce calmă și sigură, accentuând în mod nefiresc tocmai cuvintele neimportante ale frazei. Și, ca să dea de înțeles că nu mai are nimic de adăugat, își ornă răspunsul cu un norișor de abur gălbiu. Bătrânul apăruse la timp în viața lui Jordan
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu poți înțelege deloc pentru ce ai iubit-o, oricâte sforțări de memorie ai face. Un bărbat simte o jenă, o ezitare față cu bărbatul căruia i-a răpit inima unei femei. O femeie, față cu rivala învinsă, are conștiința calmă, senină și un aer de triumfală sfidare. Când un bărbat iubitor de confort moral își părăsește femeia și iubește pe alta, e foarte iritat că-i mai lipsește o condiție ca să fie complet fericit: aprobarea femeii părăsite. Un bărbat de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să refuzi pe mama?!. ... Menuetul din Sonata a VII-a îi interpreta eleganța zveltă a bustului, și coroana ei de păr galben, scânteind în razele soarelui, reflectate de sticla geamului deschis, stropea cu fire de aur sonoritățile difuze în atmosfera calmă a odăii. Mi-a cântat apoi andantele din Sonata I-a, supremă debrutalizare a vieții, ritmuri de eter, rătăcite pe pământ din muzica de sfere, și apoi, acompaniind pianul cu vocea ei gingașă, și atât de dulce, un cântec franțuzesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
neglijeul acestor domni și mai indecent. Am găsit pe Adela în casă. Sta în picioare, rezemată de sobă. Era într-o rochie de batist alb, care o drapa statuar. Și atât de albă era toată, și figura ei atât de calmă, iluminată de albastrul ochilor, încît admirația a înăbușit totul. Geniul speciei dăduse de data asta cursei pe care o întinde atâta perfecție, încît își zădărnicise scopurile. Cu mania de a mă analiza, care nu mă părăsește un moment, m-am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
avut (vezi corespondența, mărturisirea soției sale). Ca în La Rochefoucauld, Chamfort, Amiel etc. găsim opinii misogine. Mai apropiată de natură, deci mai subiectivă, femeia este inaptă de idei generale, de sentimente sublime, morale. Nu are menajamente față de bărbatul părăsit, este calmă și sfidătoare față de rivala căreia i-a smuls bărbatul. Trăind în prezent, neavând sentimentul trecutului, se teme mai puțin de moarte decât bărbatul. Orice opinie contrară o ofensează, suferința bărbatului, ca și inteligența lui, o lasă indiferentă. De aceea, geniile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
singur, care, probabil, din pricina alcoolului băut, căuta să-și arate cerbicia. „Să presupunem, conchise acesta, că nevasta e nevastă, iar consoarta e consoartă... De nevastă nu vă temeți?“ „Și dacă mă tem, ce te privește?!“, răspunse Ippolit pe un ton calm, care nu prevestea Însă nimic bun. „Am o nevastă aprigă, care nu-i de lepădat. La unii, nevasta e o simplă cârpă sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ori nu dădea atenția cuvenită bolnavului să-i recomande ce avea de făcut În favoarea sănătății, consolându-l cu trimiteri inutile...! Se abținu cu greu să nu ridice tonul la cele două femei și li se adresă cu o voce relativ calmă. „Doamnă doctor, noi nu am venit aici pentru a face glume. Acest om moare văzând cu ochii iar dumneavoastră nu-i dați atenția cuvenită. Pentru care motiv...?” Desfăcu ambalajul În care se aflau cele două bucăți de pește, arătându-le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momeala cu o intonație În glas suficient de mieroasă, cu multe variate Înțelesuri. Tentația era Întradevăr dincolo de orice imaginație iar un „Ageamiu”, ar fi Înhățat momeala. „Vulpe șireată...!” - aprecie Tony Pavone lipsa de scrupule a omului lipsit de omenie...! Replică calm, cu zâmbetul pe buze, sfidându-l. „Drept cine mă luați, tovarășe Lct.Col.Tudose Ion? Vă jucați cu cuvintele de o așa manieră Încât doriți neapărat arestarea mea...? Darea de mită e pedepsită de lege...! Dacă Întradevăr aveți nevoie de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să aducă o cană cu apă, o stropi puțin și punându-i În gura Între-deschisă câteva picături. O mai frecționă puțin pe frunte după care Îi arse câteva palme penetrante, timp În care femeia Își reveni. O dojeni cu voce calmă. “Bine cucoană, om serios ești dumneata...? Dece nu consulți un doctor, inima e cam pe tânjeală. Vezi, În ce situație m’ai pus...? Efectiv, nu mai știu ce hotărâre să iau...! În timp ce populația țării ne urăște de moarte, fugind de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]