6,140 matches
-
s-a spus, într-o localitate necunoscută. Am fost transportați la tren când se înnopta, ca să nu atragem atenția. Trenul era tras undeva la câteva sute de metri de gară și ne-am urcat în el direct din camion, un camion cu prelată. Ferestrele vagonului erau astupate cu scânduri bătute în cuie. N-aveam aer, simțeam că mă înăbuș și mirosea îngrozitor a transpirație. „Câmpul miroase a porumb copt (era toamnă) și eu mă înăbuș în împuțiciunea asta”, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Terzi era rănit. Apoi, Într-o după-amiază, se auziseră zgomote de motorizate, cântece de victorie, lumea alergase În piața mare, de pe șoseaua națională soseau primele contingente, cu pumnii ridicați, cu drapele, o agitare de arme pe ferestruicile mașinilor sau de pe camioane. De-a lungul drumului, lumea Îi acoperise deja pe partizani cu flori. Deodată cineva a strigat „Ras, Ras“, și Ras era acolo, ghemuit pe aripa din față a unui camion Dodge, cu barba zburlită și cu smocuri de păr asudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
drapele, o agitare de arme pe ferestruicile mașinilor sau de pe camioane. De-a lungul drumului, lumea Îi acoperise deja pe partizani cu flori. Deodată cineva a strigat „Ras, Ras“, și Ras era acolo, ghemuit pe aripa din față a unui camion Dodge, cu barba zburlită și cu smocuri de păr asudate ieșindu-i din cămașa descheiată la piept, și saluta mulțimea râzând. Alături de Ras, coborâse din Dodge și Rampini, un băiat miop care cânta În fanfară, ceva mai vârstnic decât ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și despuiată.“ Maggie i-a trezit interesul la dimensiunile cerute. Îl Întoarce și Îl Încalecă, gemînd cu ochii Închiși. — Continuă! Îi poruncește. Micuțul Wakefield găsea locuri bune de pitit În copaci, În parcuri, sub mesele de picnic, În parcările de camioane, În magazinele de suveniruri de pe marginea șoselelor, În spatele pubelelor, sub grămezi de crengi, În camerele boilerelor, În compartimentul din spate camioanelor. Odată a fost dus astfel Într-un alt stat și părinții lui l-au declarat dispărut la poliție. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poruncește. Micuțul Wakefield găsea locuri bune de pitit În copaci, În parcuri, sub mesele de picnic, În parcările de camioane, În magazinele de suveniruri de pe marginea șoselelor, În spatele pubelelor, sub grămezi de crengi, În camerele boilerelor, În compartimentul din spate camioanelor. Odată a fost dus astfel Într-un alt stat și părinții lui l-au declarat dispărut la poliție. Întotdeauna trebuiau să-l caute pe fiul lor, dar rareori Îl găseau singuri. După un timp, Wakefield ieșea singur din ascunzătoare. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o mustață Încă și mai groasă decît cea Încărunțită a domnului Petrovici, se apropie de mașină și zice ceva În sîrbă. Are cabluri de baterie. Ridică amîndoi capota motorului și Încep să le monteze. Apoi bărbatul ridică și capota unui camion parcat În fața lui Petrovici și Îi face cu ochiul lui Susan. — Perversule! Susan roșește. E chestie de mustăți, Îi explică ea lui Wakefield, e un război al mustăților. CÎnd tipii ăștia vor accepta să și le radă, atunci se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
morfină ce le mai picau din cînd În cînd. Inimile erau frînte, supurînd dragoste și tristețe, și erau permanent oblojite de rîuri de vorbărie și sex disperat. Wakefield este doar un munte tremurînd de osteneală cînd trage În parcarea de camioane, nouă și strălucitoare și Îmbucă un burrito pregătit la microunde și o ciocolată Snickers, pe care le spală În jos pe beregată cu o cană mare de cafea. Se consultă cu adolescenta din spatele casei de marcat, care habar nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
artă a lucrătoarelor din domeniul sexual. Caddy Își termină dansul și plutește către bar. — Un bacșiș pentru dansatoare? Wakefield Îi dă cinci dolari. Puștiul privește În altă parte. — Și țapinarele alea ce fac În viața de zi cu zi? — Conduc camioane, taie copaci, beau. Pe bune! E cam mare plictiseală aici fără delegați. Hei, puștiule, Îmi dai un bacșiș? El dezaprobă, spune Wakefield. Caddy Își pune brațele pe umerii strălucitori ai puștiului și Își freacă sînii goi de spatele lui. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu intră și nu iese din clădirea nebunului. Somnul lui Wakefield este minunat de netulburat, pentru prima oară de la Întoarcerea lui În oraș. Dimineața face o baie În piscina ovală, face un duș, apoi trage cu ochiul printre șipcile obloanelor. Camionul nebunului e parcat afară, el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun În apartamentul lui: o omletă cam rece și șuncă cu pîine arsă, patru cești de cafea. Apoi Își trage o șapcă de baseball și niște ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
transpirație și simte că e cît pe ce să leșine. CÎnd ușa saunei se deschide făcînd loc unui grăsan cu șlapi zgomotoși, Wakefield se strecoară afară, neobservat. CÎteva zile mai tîrziu pîndește de după obloanele camerei lui de hotel cum un camion plin de cărămizi vechi este descărcat pe partea cealaltă a străzii. I se pare că poate chiar adulmeca izul mucegăit al mormintelor din care au fost scoase. De necrezut cît tupeu are Întreaga schemă, chiar dacă a auzit-o chiar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
imediat. Nu vru să se gândească la ceea ce urma să facă sau să spună odată ajunsă la destinație. Într-o inconștiență totală, purtată pe aripile dragostei, Fran își croi drum prin traficul de după-amiază, evitând turiștii, zâmbindu-le șoferilor de camion, oprindu-se pentru a acorda prioritate copiilor la o trecere de pietoni. Doar așa se putea abține să nu înceapă să cânte. Oamenii puteau fi scutiți măcar de lălăielile ei afone. Când ajunse la Express, Fran zâmbea larg, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Trage plugul după el De cu zori și până-n seară, Fie toamnă, fie vară. Strânge grâul una-două, Stă pe loc numai când plouă; Ba chiar îl și treieră, Lanul cât cutreieră, Și-ți oferă drept plocon Grâu în lăzi de camion. Mic, dar mare năzdrăvan: E făcut din sticlă fină, Se agață de tavan Și împrăștie lumină. E privirea lui discretă, Sunt și roșii, dar și verzi, Însă numai tu îi vezi Și se pun la bicicletă. Nu-i arbust mirositor
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Zdrelea, pe alți haiduci în haine arnăuțești, pe cari îi glorifică tîmpenia populară, i-au uitat toți, afară de editorul Herz și de romanțierul N.D. Popescu. În schimb, pe bulevarde și străzi de capitală, o mînă de oameni pradă copiii, oprește camioanele, vămuiește ideile”. O voință de profanare a valorilor colective „sacre” străbate aceste pagini deziluzionate, a căror violență e direct proporțională cu dezgustul în fața compromiterii idealurilor înalte, unificatoare. Partea literară a „Revistei revistelor” are în prim-plan un text al poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aici cu familiile erau în cea mai mare parte muncitori zilieri, muncitori ocazionali, proxeneți, foști pușcăriași. Deși muncitorii zilieri erau angajați cu ziua, lucrau permanent în același loc; cei ocazionali așteptau pe stradă, în fiecare dimineață, să-i adune un camion și să-i ducă acolo unde era nevoie de mână de lucru în ziua respectivă. Codoșii trăiau pe seama femeilor care lucrau pentru ei, dar majoritatea codoșilor din Sanya se deosebeau de cei din alte părți ale orașului. În hotelurile mizerabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
urmă. I-a șoptit numele la ureche. Kobayashi s-a făcut alb ca varul. — Veniți cu mine, în albie? Din fericire pentru Endō, nu se vedea nimeni nici pe drum, nici pe câmp. Singurul semn de prezență umană era un camion ce trecea pe un pod, undeva în depărtare, dar și acesta a dispărut repede din raza lor vizuală. — A... A... A... Ah, se bâlbâi Kobayashi, nefiind în stare să articuleze alt sunet. — Ce s-a întâmplat? Undeva în stânga, se depozitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
strada Cavour, trece pe lângă biserică și pe lângă vagabonzii care dorm pe bănci, Întoarce la dreapta și intră pe Carlo Alberto. Girofarul aruncă umbre albastre asupra a doi marocani sau indieni, care grăbesc pasul, ascunzându-se În umbra protectoare a unui camion. Strada e largă, iar numerele caselor nu pot fi citite În lumina galbenă a lampioanelor. Agenții trec pe lângă mașinile parcate În dreptul containerelor și pe lângă un ucenic care târâie În stradă doi saci negri plini cu resturile unui restaurant. Ajung În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
the Valley of Death“, cântă ea puțin cam tare, căci toți pasagerii se Întoarseră. „Some of us are really born to die.“ Emma Încercă să deschidă fereastra, dar era blocată. Reuși doar să vadă un lung șir de mașini și camioane paralizate pe strada Boccea. Autobuzul Înainta cu o lentoare descurajantă. În douăzeci de minute, abia trecuseră de două semafoare. Tot acest timp pierdut. Viața care trece astfel - un șir fără legătură de momente care nu Înseamnă nimic. Dar imediat ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care Îi ardea ceafa ca o săgeată Înveninată. Ușile autobuzului se deschiseră. O fâșie de asfalt cuprinsă de ultima ceață a dimineții, case tremurânde ca niște miraje În fumul mașinilor. Fațadele blocurilor erau acoperite de eczeme de balcoane și ghivece. Camionul de gunoi care Înșfacă hămesit tomberoanele verzi, le ține o clipă ridicate ca pe niște bucățele de mâncare În fața gurii sale căscate - apoi le devorează conținutul și Îl digeră În pântecele lui uriaș. Semafoare verzi și pancarte galbene, autobuze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Împingând-o spre mașină. — Nu, insistă Emma, care ezita Însă, căci nu voia să-i arate că se teme de el. Și, de fapt, nu se temea - nu ziua În amiaza-mare, pe o stradă ca Tiburtina, străbătută de sute de camioane și traversată acum În mare viteză de autobuzul pentru Roma - la geamuri văzu chipuri indiferente, martori muți ai abjecției lor. Bărbatul acesta agitat, cu pupilele dilatate și cu mâinile tremurânde era totuși Antonio. Și chiar dacă-i devenise străin, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
suspecte Îl convinseră pe Antonio că Emma frecventa fără știrea lui tehnicienii de la studio și staff-ul de turneu. Se certau ore Întregi, se pălmuiau și se zgâriau la sânge, țipau până când ea Îl lăsa baltă, făcând cu mâna primului camion care trecea pe lângă ei. Și Îl Înfurie și mai mult faptul că după un timp Emma părea că nici nu mai voia să-l convingă de injustețea acuzelor lui - la urma urmelor, am douăzeci de ani, n-oi fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ducea acolo Întotdeauna În seara de Bobotează. Dar anul acesta nu fuseseră. Nici anul trecut. Antonio Își amintea piața aglomerată, rondul acela de tarabe din jurul insulei ovale, Își amintea acadelele Învelite În plastic transparent atârnate de acoperișurile de tablă ale camioanelor cu dulciuri, Își amintea ciorapii roșii umflați de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și În centrul acelui vacarm, aproape de fântâna arteziană, caruselul cu căluții mecanici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întreaga seară căutându-i pe copii. Nu-i găsiseră. Și totuși căutarea nu fusese cu totul inutilă. Sasha intră În cartierul Boccea. Farurile luminau o fâșie neagră de asfalt și totul În jur era Întunecat. Copaci, Însemne stradale, câte un camion rătăcit, apăreau și dispăreau de parcă nici n-ar fi existat. Pentru o clipă, pe o pancartă publicitară apăru un copilaș gol, care râdea nepăsător, cu ochii Închiși, fără să privească nimic, căci bucuria lui nu venea de la cineva sau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să adorm, am zis, deci, că e-n regulă, să mergem, dar atunci, exact când m-am gândit la visul meu, am auzit o bubuitură, numai că asta nu era la fel de puternică, mi-am și dat seama ce era, două camioane se apropiau foarte repede de terenul de sport, de departe se vedea că sunt vopsite în verde și au prelate de camuflaj, noi stăteam și ne uitam cum se apropie și frânează, oprindu-se chiar în fața noastră a coborât, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atent la ce-i spuneam, bine, a zis, atunci ce mai stăm acolo, să ne cărăm, să ne vedem de treabă, așa că ne-am dus în vestiar, dar cu coada ochiului am mai văzut cum soldații încep să descarce din camioane tot felul de aparate voluminoase. Nea Gică era deja acolo, mânca pită cu clisă, n-a zis nimic, doar a făcut semn spre ceasul de pe mână, ridicând trei degete, știam că asta înseamnă că am întârziat trei minute și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nou să mă ridic, brusc fumul s-a risipit și am văzut un convoi de mașini uriașe apropiindu-se încet, erau combinele, cu tot cu remorci, și mașina pompierilor, un colectivist îndrepta un jet de apă spre grâu, și mai veneau două camioane încărcate cu butoaie cu apă, colectiviștii aruncau cu vedrele apă peste grâu, una din combine era condusă de tatăl lui Puiu, când a trecut pe lângă mine l-am auzit înjurând lung, deodată m-a apucat din nou tusea și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]