2,385 matches
-
foarte îngăduitoare cu neștiința străinului, care e drumul și cum ar putea să facă să nu înghețe la noapte. Îi puse în brațe o pătură tocită și-i dădu, învelită în ștergar, o bucată mare de pâine de la părintele. O candelă s-o folosească pe post de lampă. Nu-i spuse că părintele o îndemnase cu glas moale să nu se lase amăgită de toți netrebnicii orașului, asta nu-l interesa pe străin. Bărbatul mulțumi și zâmbi cu dinții lui ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fi fost atât de frig. Mă durea totul, din cap până-n picioare, până-n picioarele ude. O baie fierbinte, o supă fierbinte sau un vin fiert cu scorțișoară sau măcar un ceai. Pâinea primită o mâncasem de la primii pași, pe toată. Candela era stinsă. Trebuia s-o aprind, trebuia să fac focul în încăperea ca gheața. Oare biserica o fi descuiată? Acolo nu se poate să nu ardă măcar o lumânare. Am ieșit iar, m-am târât până la intrare, era ferecată. Am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rupt hârtia. Înăuntru îmi pusese o cutie de chibrituri cu bețe mari și groase, și o cruciuliță. Dumnezeu e treaz, mi-am spus. Dumnezeu să te ajute! îmi spusese femeia. Trebuia să fiu atent să nu irosesc chibriturile. Am pregătit candela, am închis iar ușa, să nu vină vreo pală de vânt, mi-am frecat mâinile îndelung, pentru că aveam degetele înțepenite, apoi am luat, pipăind ca un orb, un băț de chibrit și l-am frecat, cu îngrijorare, de zgrunțurii mari
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
luat, pipăind ca un orb, un băț de chibrit și l-am frecat, cu îngrijorare, de zgrunțurii mari. Bățul s-a rupt. Abia după mai multe încercări cu mâinile mele nerăbdătoare, am izbutit. A apărut o flacără și, înclinând ușor candela am reușit s-o aprind, deși mi-am ars degetele. Dar n-am simțit arsura, era o lumină care mă liniștea. Era lampa mea. Am putut să văd obiectele din jur: câteva pensule, niște cufere goale de piele, vechi, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
piele, vechi, cu căptușeala ruptă, pietre de toate mărimile, haine zdrențuite, o sticlă goală, murdară, o mătură de nuiele, un ciocan, cuie și lucruri pe care nu le știam după nume. Le-am folosit totuși. Mi-am încălzit mâinile la candelă, apoi am strâns pietrele și am făcut din ele o vatră în care am pus hârtia ruptă a pachetului - era de ziar - și căptușeala smulsă de pe geamantane. M-am muncit o vreme să rup nuielele din mătură și-am făcut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a dezghețat puțin, iar fumul a năvălit afară prin spărtura ferestrei. Am adunat zdrențele de pe jos și le-am pus pe scândura priciului, apoi, în paltonul primit de la Petre și în pătura primită de la Epiharia, m-am culcat. Am lăsat candela să ardă. În urma mea, neînțeleasă, se stingea cea mai lungă zi a vieții mele. N-am adormit imediat, în ciuda epuizării, probabil fiindcă mi-era sete. Vedeam, amestecate, fragmente de oraș. Drumul până aici fusese un labirint. Știam, cu aproximație, direcția
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în voia soartei. A trebuit ca doctorul-tată să-i facă injecții și s-o adoarmă zile în șir, cum se trezea, cum voia să plece după fetița ei, cerea o doză dublă morfină care s-o adoarmă definitiv. De-atunci candela de pe mormântul fetiței nu se stingea niciodată, avea ea grijă de asta, în drumuri dese pe care nici unuia din copii nu i se dădea voie s-o însoțească. Îi vorbea mereu și-i spunea: dacă ești în rai să fii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a fost împinsă tot sub umbrela lui Dumnezeu. Nici deasupra nu prea avem liniște. Deși ne învecinăm cu Dumnezeu. Suntem creați de Dumnezeu, dar și-a băgat puțin coada și opoziția. Important e ca în fiecare suflet să pâlpâie o candelă. Îngrijește-ți sufletul! Oricând poate deveni casă de oaspeți pentru Dumnezeu. Se pare că după merite vom trăi doar după Judecata de Apoi. Desacralizarea ne îndepărtează de misterul condiției umane. Hedoniștii îl acceptă pe Dumnezeu doar ca generator de plăceri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tot i-a rămas iubirii noastre. Iubirea marilor creatori nu înseamnă tandrețe, ci zidire. Ana lui Manole nu este decât un cap de listă Bărbații admiră femeile inteligente și le preferă pe cele frumoase. Prea mulți au făcut scuipătoare din candela iubirii. Din arc voltaic, iubirea poate degenera într-o banală posesie, ori chiar în cerșetorie. Infernul înseamnă intoleranță la iubire. Ne alergăm printre canioanele iubirii. Iubirea noastră e tot mai suprarealistă. Tineretul de azi nu mai poate suporta aluviunile lirice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în spate și o grădină de flori în față, nu ar fi aflat de evenimentul amintit mai sus, dacă un grup de patru-cinci femei pioase nu ar fi venit imediat la ea cu lumânări și chibrituri, sfătuind-o să aprindă candela ca semn de recunoștință față de Dumnezeu, pentru faptul că l-a ocrotit pe acest mic ghimizdroc, recent rămas orfan de ambii părinți. Nu se știe dacă poate fi numit noroc faptul că, la scurt timp după ce tatăl său a căzut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
colinda ulițele satelor, ori se afunda în pădure zicând că-l caută pe „Suru“... Totuși, cu un comportament tulburat și stăpânit de o idee fixă, era greu de urmărit. Coana Smaranda, Boieroaica, plângea și se ruga zi și noapte sub candelă la Sf. icoană, cerând pentru nenorocirea care s-a abătu asupra casei lor, îndurarea lui Dumnezeu... „Îndură-te Doamne, de sufletul lui... îndură-te!..“ Când scăpa de ochii „pândașilor“, cum le zicea el supraveghetorilor, colinda în voie ulițele satului și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ceasuri bune, neclintit, uitându-se când la flăcările din vatră, când la nora lui. În răstimpuri ofta. În sobă, flăcările focului mistuie la iuțeală lemnele sub loviturile gerului de afară. În colțul dinspre răsărit al odăiței, Maica Domnului, în lumina candelei, se uita la ei cu bunătate pe chip neclintită. Baba Săftica pregătește pelincile și fierturile cu toate buruienile, după tipicul numai de dânsa știut... De când se știe, a fost moașa și vraciul satului. „-I-am moșât pi tăț din satu‟ ista
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avea pleoapele coborâte, cu genele lungi întoarse, strivind ultimele lacrimi pentru totdeauna. Pe buze încă-i mai pluteau ultimele cuvinte... „Îți mulțumesc... să ai grijă...!“ Pe față, i se putea citi neîmpăcarea... dar și speranța de iertăciune în fața lui Dumnezeu. Candela sfârâi de câteva ori și se micșoră, până se stinse. Bătrânul Toma, neclintit, nu-și dezlipea ochii de pe chipul moartei: „Ce frumoasă-i... își zise el. Tot ce face Dumnezeu mai frumos, mai bun pe lumea asta, le face pentru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ajungă pustiu pămîntul și să se strămute stîncile din locul lor? 5. Da, lumina celui rău se va stinge și flacăra din focul lui, nu va mai străluci. 6. Se va întuneca lumina în cortul lui și se va stinge candela deasupra lui. 7. Pașii lui cei puternici se vor strîmta; și, cu toate opintirile lui, va cădea. 8. Căci calcă cu picioarele pe laț, și umblă prin ochiuri de rețea; 9. este prins în cursă de călcîi, și lațul pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom cîștiga dacă-I vom înălța rugăciuni?" 16. Ce! nu sunt ei în stăpînirea fericirii? Departe de mine sfatul celor răi! 17. Dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui, 18. să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej? 19. Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
este înțelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere." $29 1. Iov a luat din nou cuvîntul în pilde și a zis: 2. "Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu, 3. cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu și Lumina lui mă călăuzea în întuneric! 4. Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, 5. cînd Cel Atotputernic încă era cu mine și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
meu din capul aleii din pădure - stejarul. Lumina de lună abia răsărită învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
zile mari, a inimii, și o să mă perpetueze, rostindu-mi, la fiecare sărbătoare deosebită, numele: badea Minciună - ocrotitorul, păstrătorul și iubitorul de povești adevărate, din viața noastră, cea de toate zilele, atât de amarnic de frumoasă, și de pus la candela aducerilor aminte, ale tuturor. Urșii Păpăuți - sat obișnuit, comparabil cu o mărgea din colierul sfintei Românii - strălucea, pe văioaga dinspre pădure, incitând la gândire profundă și dragoste strămoșească. Moș Costache, bătrân și frumos ca un stăpânitor de mulțimi, pe tron
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
singură nici măcar o zi. Nu-și imaginează viața fără cel pe care l-a crescut singură, fără scopul principal al vieții ei! Un elev și student eminent. Diplome, premii, laude, toate s-au dus. Pușcăriaș, auzi Doamne, pușcăriaș? Maria aprinde candela de la icoana Fecioarei cu Pruncul și se roagă. Sfîntă Fecioară, sufletul meu, copilul meu este acum pușcăriaș. Ajută-mă, fă ceva ca să-mi salvezi copilul. Și tu, Sfîntă Maria, ai suferit chiar mai mult decît mine, L-ai văzut răstignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pânză Penelopei), frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
titlul volumului și continuând în aproape toate sonetele, zăpada e o prezență constantă, cu multiple conotații - Zăpezi incendiate de gura ta-n săruturi / Sub pleoape mi se adună ca-n ziua cea dintâi...; Zăpada buzei, iată, închisă-n așteptare / Sub candela-mplinirii va încolți sfios...; Zăpada caldă gata să-și reia fiorul / Se aprinde-n pleoape la-nceput de veac...; Zăpezile stelare ne-mbracă-n așteptări; Incendiază rana zăpezile stelare...; De-un timp zăpada, iată, ia foc în calendare / Nisipul în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se manifestă pretutindeni, prin gesturi ample, încărcate de solemnitate, așa cum este și tonul discursului liric: Îndoi genunchiul stâng și mâna dreaptă..., într un decor alcătuit dintr-un inventar de obiecte mai ales din recuzita simbolistă, care sporesc impresia de livresc: candele de mirt, orga, harfa, ornicul, lampa de bronz, cupe, lyra lui Orfeu etc., ecourile mitice fiind, de asemenea, prezente prin Phoenix, Orfeu, Euridice etc., spre a accentua această atmosferă. Decoruri, butaforice adesea, venind din arena gândului avar, bordate de fecioare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Dialogul eroinei cu copilul este singura pagină de literatură veritabilă : Atunci a intrat în inima mea un călăreț cu cal cu tot și inima mea și-a născut un copil de dragoste...Fiindcă inima mea e o biserică frumoasă cu candele și cu icoane, cu mirodenii și cu psaltiri, și așteptă de mult, pustie, pe călărețul zvelt care nu știu de unde sosea în ceasul când s-a oprit la un prag și a descălecat ușor ca pană, cu o singură mișcare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dreptul la viață. Legionarii vor să rămână pe linia de viață spirituală a neamului lor creștin. Vrem să trăim în demnitate națională și în eroismul jertfei, nu în aceea a unui utilitarism, câmp pustiu. Nu viață cu orice preț, ci candelă aprinsă care îndumnezeiește faptele noastre cu virtuți, care duc spre raiul viselor nostre. „Să faci, Căpitane, o Țară ca soarele sfânt de pe cer!” „Doamne al Puterilor, fii cu noi, căci pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem! Doamne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]