2,365 matches
-
chiar se dizolv]. Etică Smarta La susțin]torii tot mai îndoctrinați și legaliști ai normei dharma, au loc dezvolt]ri paralele și continue pe care le vom grupa în ceea ce numim etică smarta (derivat]). Școală de la Mimamsa este cea mai categoric] în ceea ce privește citirea rigid] a imperativelor scripturale. Consecință este c] toate îndatoririle - atât religioase, cât și seculare - ar putea fi împ]rțite între cele care sunt opționale sau prudente și cele obligatorii, si c] toate acțiunile înf]ptuite sunt instrumente pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cauzalit]ții liniare, nici o acțiune nu poate fi atașat] eului, care este liber din principiu. Aceast] etic] a acțiunii dezinteresate poate fi asem]nat] oarecum cu etică lui Kant, „datorie de dragul datoriei”, sau cu acțiunea prin respectarea Legii (deci Imperativul Categoric), dar formularea explicit rațional] și generalizat] a lui Kant este absent] în acest caz. Motivația reg]sit] în Gita nu vrea s] fac] din „Bun]voinț]” determinantul acțiunilor morale, ci s] conserve baza cultural] brahman] (idealul care poate fi înf
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atât un sistem filosofic, cât și un mod de viat], a fost creat în jurul anului 500 î.Hr. de c]tre Mahavira, un înv]ț]tor-ascent non-conformist neortodox, considerat contemporan cu Buddha, fiind adeseori comparat cu acesta. Jainismul este, în mod categoric, ateist, respingând, ca și buddhismul, credința într-un „suprem Dumnezeu personal”. Curând dup] aceea, a ap]rut o disput] și o scindare, pornind de la acuzația c] adepții eticii Jaina s-au preocupat prea mult de morală individual] și de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dincolo de orice ar putea percepe ființă uman], în spiritul toleranței creative. La nivel pragmatic, satya înseamn] adev]rul că acțiune, ori satyagraha, ce sugereaz] ideea de „fructificare” sau de „consecvent] pentru o cauz] nobil]”; în consecinț], satyagraha evoc] o atitudine categoric] sau o „fort]” de care o persoan] se agat] și rezist] pan] când adev]rul triumf] într-o situație specific]. Iar acest adev]r-forț], susține el, trebuie s] r]spund] nevoilor societ]ții, trecând peste scopurile egoiste ale individului (Gandhi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral îl constituie caracterul rațional al subiectului (persoanei) moral (capitolul 14, „Etică lui Kant”). În teoria etic] a lui Confucius, sentimentul meritului cunoaște o slab] manifestare. Acest lucru este valabil și în cazul atitudinilor deontologice obișnuite, cum ar fi condțiile categorice de a spune adev]rul sau de a respecta angajamentele f]cute, de a fi corect sau de a respecta libertatea celorlalți. Confucius s-a opus vehement conducerii pe baza legii. Pe de o parte, a condamnat înclinația spre pedeaps
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin care îți poți dori totodat] că ea s] devin] lege universal]”. Imperativul este piatră de temelie a eticii lui Kant și este utilizat pentru a clasifică maximele adoptate de c]tre agenți. Un exemplu al utiliz]rii acestui imperativ categoric ar fi urm]torul: un agent care adopt] un principiu al falselor promisiuni nu va dori că acesta „s] devin] lege universal]”. Dac] s-ar întâmpla acest lucru, încrederea s-ar pr]buși, iar agentul nu ar mai putea acționa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drept]ții care fac obiectul obligațiilor perfecte, iar a doua de principiile virtuții care fac obiectul obligațiilor imperfecte. iv. Etică lui Kant: respectul pentru individ Kant își dezvolt] concepția pe câteva structuri paralele (pe care el le pretinde echivalente). Imperativul categoric este formulat într-o multitudine de variante izbitor de diferite. Formulă discutat] mai sus este cunoscut] și că „Formulă Legii Universale” și este considerat] a fi cea mai „strict]”. Formulă cu cel mai mare impact cultural este cea a „Scopului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi autonom, în viziunea lui Kant, înseamn] a acționa moral. Etică lui Kant: problemă libert]ții, a religiei și a istoriei Structura concepției kantiene este dezvoltat] în mai multe direcții diferite. Kant argumenteaz] de ce ar trebui s] consider]m imperativul categoric ca principiu rațional obligatoriu și cum se aplic] acesta în situații concrete. El discut] relația dintre principiile morale și dorințe sau inclinații. Kant analizeaz] și implicațiile politice ale imperativului care include o constituție republican] și respectul pentru libertate, în special
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
descriere a unei acțiuni bine formulate s] fie impus] ca principiu universal? Pot fi universale principii precum „fur] cât poți de mult” sau „ucide atunci când nu exist] riscuri”? Aceast] reducere la absurd a universalit]ții este realizat] prin înlocuirea imperativului categoric kantian cu un alt principiu. Legea Universal] nu ne cere numai formularea unui principiu universal care s] se poat] aplică unei acțiuni date, ci și stabilirea unui principiu fundamental al unui agent astfel încât acesta „s] poat] dori că el s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
minți o singur] persoan] în scopul protej]rii altor cinci, rezult] c] orice acțiune realizat] este greșit] (iar rezultatul nu este în mod obligatoriu o consecinț] a unei acțiuni anterioare greșite - proprii sau aparținând altcuiva). Dac] normele deontologice sunt absolute (categorice) și nu este permis] inc]lcarea lor, rezult] c] adesea action]m greșit indiferent ce am face. Gânditorii sunt de acord cu existența unor asemenea situații excepționale, ins] nu le transform] într-un principiu de subminare a teoriei etice, care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neînc]tușat] a bun]st]rii sociale. Într-adev]r, noțiunea de drepturi naturale a fost respins] deoarece era considerat] f]r] sens de c]tre utilitaristul Jeremy Bentham care, printr-o fraz] celebr], a respins, de asemenea, și drepturile naturale categorice, considerându-le „nonsensuri pe picioroange”. Este important s] ne amintim ins] c] reprimarea unor asemenea drepturi fundamentale precum dreptul la exprimare, dreptul de asociere, dreptul la a nu fi cenzurat și dreptul la un proces corect a p]rut, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] accepte se le foloseasc] că hran]. În cazul folosirii animalelor pentru experimente de laborator, concluziile difer] iar]și mai mult în teorie decât în practic]. Din punctul de vedere al lui Regan, ideea drepturile animalelor este una, în mod categoric, aboliționist]... Acest lucru este valabil și atunci când animalele sunt folosite în experimente triviale, duplicitare, lipsite de necesitate sau sens, dar și atunci când studiile realizate conțin promisiuni reale ale unor beneficii pentru om... Cel mai bun lucru pe care îl putem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
într-adev]r. Pare suficient de clar c] dezvoltarea moral] presupune o proporție considerabil] de dezvoltare psihologic]. La urma urmei, nu putem presupune c] un copil de un an se poate angaja în raționamente morale abstracte: de exemplu, s] priceap] imperativul categoric al lui Kant său s] înțeleag] edictul utilitarist al celui mai mare bine pentru cel mai mare num]r de oameni. Dar acest lucru arăt] doar c] dezvoltarea moral] este imposibil] f]r] dezvoltare psihologic] - nu c], având dezvoltare moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
discuție despre rolul exemplelor în filosofia moral]. iv. Rolul exemplelor În filosofia moral], exemplele sunt folosite pentru mai multe scopuri. Kant, în lucrarea Groundwork, folosește o serie de exemple pentru a ne ar]ta cum multiplele formul]ri ale imperativului categoric pot fi aplicate unor cazuri. În Existențialism is a humanism, [Existențialismul este o form] de umanism], Sartre discut] cazul tan]rului care se zbate între alegerea de a o îngriji pe mama lui și cea de a lupta pentru eliberarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în sensul metaforic al termenului, fiind de preferat scrierea între ghilimele: „altruism”. Atât teoria, cât și dovezile empirice în sprijinul amplorii „altruismului” biologic și al promov]rii acestuia de c]tre selecția natural] sunt sigure și bine documentate. Deși victoria categoric] în lupta pentru existent] reprezint] cel mai bun rezultat posibil, ea este adesea imposibil de atins, mai ales c] fiecare organism încearc] s] obțin] același lucru. Drept urmare, este de preferat s] împărți o felie de pr]jitur] decât s] mizezi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cea majoritară, aflată la limita civilizației. Momentul acut al alegerilor, de care va depinde, știm bine, situația imediată a țării, a decupat cu maximă pregnanță, dar și cu îngrijorare, mentalul acestei categorii fragede, care, acum, pentru prima dată, a fost categorică în alegere. Din păcate (și cu impact dramatic asupra soartei țării) nu cea mai bună. Dezamăgirii că regiuni știut mai civilizate ale teritoriului național au votat în favoarea unei forțe malefice i se adaugă, iată, opțiunea cvasigenerală a generației tinere pentru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în măsura în care logos-ul vizat evită cele două închideri ale sale care au stăpânit discursul de orice tip în tradiția noastră culturală: formalizarea logos-ului și lingvistizarea sa. Felul în care a fost pusă problema aici nu instituie deja un semn categoric al trecerii dincolo de convențiile filosofiei actuale, covârșite de sarcini "analitice" și "dialectice"; dar acest fapt, al trecerii dincolo de convențiile în cauză, este de dorit și, în plus, el reprezintă ținta principală a demersului de față. De exemplu, diferența subiect obiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ce fel: indicând elementele și modelele acesteia în "obiectele" pe care tradiția i le oferă, sau chiar prin sine, ca interpretare propriu-zisă, în însăși alcătuirea și ordinea proprie, oarecum indiferent de "obiectul" interpretării? De exemplu, poate fi operată o distincție categorică între reconstrucția filosofică și interpretarea sa din unghiuri diverse, atâta vreme cât și aceasta din urmă este, în felul ei, participantă la scenariul celei dintâi, întărind, cum spune Gadamer, însuși statutul cultural-istoric și ontologic al "operei" interpretate? Prin aplicațiile care urmează, sunt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celei de-a doua cercetări, nu însă și din al celei dintâi, fiindcă și ea lucrează în sensul corectitudinii formale a raționamentelor, asemenea, așadar, analiticii în varianta "primă". Oricum, obiectul analiticii (al Analiticelor), reprezentat de condițiile corectitudinii logice, se opune categoric (contradictoriu) erorii, sofismului, incorectitudinii. Pe de altă parte, dialectica cercetează raționamentul din premise probabile (dar corect sub aspect formal): aceasta este una dintre temele sale; totuși, o variantă a acestuia este raționamentul eristic, cel care, datorită aparenței de probabilitate proprie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea, interesul lui Arisitotel pentru operația de căutare a mediului, esențială pentru construcția silogismelor, adică pentru corectitudinea logică, așa cum o înțelege Aristotel, ca fiind întemeiată de reguli "necesare". Termenul mediu, prin urmare, este suportul trecerii sensurilor judicative de la judecată (propoziția categorică sau judecată de predicație) la raționament. În legătură cu problema ultimă, aceea a regulilor necesare, se cuvine iarăși o observație. S-a discutat mult despre "necesitatea absolută" și "necesitatea relativă" la Aristotel, dat fiind faptul că însuși logicianul distinge între ele. Obiectul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al raționamentului. În ultimă instanță, constatăm că "formalul" domină construcția raționamentului și că el este decisiv în privința adevărului concluziei acestuia. Regulile se găsesc în Analitice, iar Aristotel le gândește în aplicarea lor și la alte tipuri de silogisme decât cele categorice, totuși, pe baza celor stabilite în legătură cu acestea din urmă: la raționamentele prin reducere la absurd, la cele ipotetice sau la cele modale.88 Silogismul are exclusiv trei termeni și două premise; termenul mediu trebuie să fie același în ambele premise
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și intelectului, adică într-un sens logic și, apoi, într-unul transcendental. Pe de o parte, rațiunea este facultatea raționării, a construcției de raționamente deductive, adică mijlocite, în înțelesul lui Kant (care au două premise, nu doar una); raționamentul deductiv categoric, cel deductiv ipotetic și cel deductiv disjunctiv sunt speciile posibile ale raționamentului din punct de vedere logic. Kant nu este interesat în primul rând de acest aspect al rațiunii, cât mai degrabă de posibilitatea folosirii pure a ei, iar în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomen, ceea ce înseamnă că este doar de condiția opusului constituirii fenomenale, anume de condiția aparenței. Funcțiile sale (toate legate de funcția generică a sintezei conceptelor intelectului în Idei) sunt trei, adică atâtea câte Idei transcendentale sunt. Întâi, el reprezintă "sinteza categorică într-un subiect", apoi "sinteza ipotetică a membrilor unei serii", în sfârșit, "sinteza disjunctivă a părților într-un sistem".127 Într-un fel, conceptul condiționatului îl presupune pe cel al absolutului: oricare dintre cele trei sinteze reprezintă un absolut, însă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celor douăsprezece categorii)? Strict formal, Kant consideră că forma logică a raționamentului este aceea care susține operaționalitatea rațiunii. Dar această formă trebuie gândită nu în sine, ci după cele trei tipuri de raporturi în care se pot afla categoriile intelectului: categorice, ipotetice și disjunctive. În plus, trebuie ținut seama și de raporturile pe care reprezentările le pot avea; și nu sunt decât tot trei raporturi: cu subiectul, cu "diversul obiectului în fenomen", cu "toate lucrurile în genere".152 Din aceste motive
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
S și P vor fi puși împreună cu verbul și timpul. Dar echilibrul celor două părți (S și P, de o parte, judecata de alta), chiar dacă este doar aparent în acest moment, indică necesitatea unei intervenții care, în absența unei determinări categorice a termenilor-funcțiuni (a pozițiilor logice) de către judecată (logos apophantikos), să regleze tocmai funcționarea lor în sensul de a rosti ceva. E drept, judecata rostește, dar acest fapt nu este încă suficient de clar; deocamdată putem spune doar că judecata rostește
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]