4,620 matches
-
a înțeles ridicolul și a renunțat la el86. Zice Foucault: "Marea fantezie a unui sfârșit al Istoriei este utopia gândirilor cauzale, așa cum visul originilor era utopia gândirilor clasificatoare"87. Dacă ne gândim bine, metafizica, pornind de la fundament, este o gândire cauzală. Deci ideea sfârșitului istoriei e de sorginte hegeliană, Hegel, prevăzând, de altfel, un asemenea sfârșit în momentul când rațiunea se va întoarce în sine însuși ca Spirit Absolut. În realitate, considerându-se în post-istorie, postmoderniștii încă n-au ieșit din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de materie, cu trei feluri de sisteme și de sistematizare a energiei, cu trei tipuri de univers și cu tot atâtea tipuri de determinare, cu trei feluri de spațiu-timp, cu trei tipuri de orto-dialectici și cu trei moduri de articulare cauzală, cu trei feluri de finalitate, cu trei specii de mulțimi și cu trei demersuri statistice, cu trei feluri de adaptare comportamentală, cu trei genuri de normalitate și cu tot atâtea forme patologice, cu trei tipuri de morală, cu trei tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în procesul de luare a deciziilor morale, laudă și condamnarea. Recompensă și pedeapsă, par a pleca de la ipoteza potrivit c]reia în circumstanțe normale, suntem responsabili pentru ceea ce alegem în mod liber s] facem. Determiniștii susțin c] exist] o explicație cauzal] pentru orice se întâmpl] în univers, inclusiv pentru comportamentul uman. Pare a se sugera astfel c] oamenii nu aleg în mod liber s] fac] orice, iar această implic] faptul c] nu suntem responsabili din punct de vedere moral pentru tot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al unei st]ri de fapt care aparține unui anumit individ (poate chiar unui colectiv). Efectul acțiunii Z poate fi pl]cut (sukha) sau poate fi dureros și s] induc] suferinț] (dukkha), dar aceasta este r]splata antrenat] de rețeaua cauzal], ea ins]și o manifestare inexorabil] a dharmei. Mai mult, ideea unei posibilit]ți infinite de acțiune-r]splat] sugereaz] gândirii indiene ideea de renaștere, având în vedere c], în conformitate cu Legea Karmei, meritul sau virtutea trebuie recompensat], iar lipsa ei - pedepsit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
secolul al XV-lea, sub patronajul lui Cosimo de’Medici. Cele mai importante figuri din acest cerc au fost Marsilio Ficino (1433-1499) și Giovanni Pico della Mirandola. Că și Nicolas de Cusa, Ficino asociaz] idei presocratice și augustiniene despre eficacitatea cauzal] a iubirii ca principiu universal, emițând ideea umanit]ții (humanitas) ca valoare moral] primar]. Mai importante, poate, decat intoxicația rezultat] din asemenea asocieri rapsodice de idei, au fost numeroasele traduceri de texte clasice produse de membri Școlii Florentine. În afar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
empirice pe care o putem cunoaște f]r] experiențe particulare prealabile. Kant susține c] putem ști a priori c] ne afl]m într-o lume populat] de obiecte care exist] în timp și spațiu și care sunt conectate în manier] cauzal]. Kant se distinge prin insistența cu care arăt] c] aceast] ordine cauzal] și pretențiile noastre de cunoaștere sunt limitate la lumea natural], dar c] nu avem nici un motiv s] credem c] lumea natural] este singura existent]. Din contr], oamenii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
susține c] putem ști a priori c] ne afl]m într-o lume populat] de obiecte care exist] în timp și spațiu și care sunt conectate în manier] cauzal]. Kant se distinge prin insistența cu care arăt] c] aceast] ordine cauzal] și pretențiile noastre de cunoaștere sunt limitate la lumea natural], dar c] nu avem nici un motiv s] credem c] lumea natural] este singura existent]. Din contr], oamenii sunt ființe morale capabile de acțiune și nu ar putea tr]i dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o discuție separat]. Aceast] obiecție susține c] premisele lui Kant sunt incoerențe. Teoria să asupra cunoașterii umane conduce la o concepție a ființelor umane că p]rți ale naturii, ale c]ror dorințe, inclinații și acțiuni sunt susceptibile de explicații cauzale obișnuite. În același timp ins], teoria să asupra libert]ții umane vede agenții umani ca fiind capabili de autodeterminare și, mai ales, de determinare în acord cu principiile datoriei. Viziunea lui Kant pare a fi una dual]: suntem ființe determinate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obișnuite. În același timp ins], teoria să asupra libert]ții umane vede agenții umani ca fiind capabili de autodeterminare și, mai ales, de determinare în acord cu principiile datoriei. Viziunea lui Kant pare a fi una dual]: suntem ființe determinate cauzal și natural, dar și capabile de autodeterminare. Mulți dintre criticii lui Kant au suținut c] aceast] viziune dual] este în cele din urm] incoerent]. În Critică rațiunii practice, Kant încearc] s] dep]șeasc] aceast] dificultate susținând c], în condițiile accept
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înțelegem cum sunt ele compatibile. Dintr-o astfel de perspectiv], nu putem p]trunde în profunzimile „mecanicii” libert]ții umane, dar putem înțelege c] f]r] libertate în cunoaștere (care st] la baza oric]ror pretenții de cunoaștere) lumea ordonat] cauzal va r]mane de nep]truns pentru noi. Este deci imposibil s] înl]tur]m libertatea. Acest lucru poate fi suficient pentru scopuri practice; în cazul lor nu trebuie s] dovedim libertatea. Totuși, trebuie s] încerc]m conceptualizarea leg]turii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cuvinte, lipsa acțiunii în momentul în care s-ar fi putut interveni (de exemplu, prin trimiterea unui cec c]tre o agenție care l-ar fi putut utiliza în vederea salv]rii vieților)? Nu este eșecul cuiva parte integrant] a lanțului cauzal care conduce la moartea unei persoane? Dac] am fi acceptat o astfel de abordare (discutat] și în capitolul 17, „Deontologia contemporan]”, și în capitolul 25, „Eutanasia”), l]sarea oamenilor în suferinț] ar fi fost echivalent], dac] nu chiar o form
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebui s] recunoaștem noi existența acestor motive. Dac] se sugereaz] c] ele sunt în vreun fel similare culorilor, probabil c] le-am remarcă în același fel în care remarc]m culorile. Dar descoperim ce culoare au lucrurile intrând în relații cauzale cu ele. Exist] o poveste cauzal] complex] despre cum ne pot impresiona culorile obiectelor. Dar nu exist] o astfel de poveste despre cum ne pot influența valorile sau motivele. Acest lucru se întâmpl] pentru c] ele nu sunt deloc capabile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
motive. Dac] se sugereaz] c] ele sunt în vreun fel similare culorilor, probabil c] le-am remarcă în același fel în care remarc]m culorile. Dar descoperim ce culoare au lucrurile intrând în relații cauzale cu ele. Exist] o poveste cauzal] complex] despre cum ne pot impresiona culorile obiectelor. Dar nu exist] o astfel de poveste despre cum ne pot influența valorile sau motivele. Acest lucru se întâmpl] pentru c] ele nu sunt deloc capabile s] între în relații cauzale; prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poveste cauzal] complex] despre cum ne pot impresiona culorile obiectelor. Dar nu exist] o astfel de poveste despre cum ne pot influența valorile sau motivele. Acest lucru se întâmpl] pentru c] ele nu sunt deloc capabile s] între în relații cauzale; prin urmare, faptul c] noi le remarc]m nu poate fi interpretat ca un fel de r]spuns la ceea ce exist] independent. În schimb, ar trebui s] accept]m c] proiect]m propriet]ți morale într-o lume care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ins]și astfel de propriet]ți. (Aceast] perspectiv] a ajuns s] fie cunoscut] sub numele de proiectivism.) Exist] dou] modalit]ți de a r]spunde acestui atac. Prima este s] discut]m contradictoriu cu McDowell c] valorile într] în relații cauzale, chiar dac] nu se poate spune c] ele acționeaz] cu toat] forță aici. El compar] această cu exemplul legat de percepția culorilor. Exist] aici o explicație cauzal], dar culorile obiectelor pe care le vedem nu au nici o greutate în acea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Prima este s] discut]m contradictoriu cu McDowell c] valorile într] în relații cauzale, chiar dac] nu se poate spune c] ele acționeaz] cu toat] forță aici. El compar] această cu exemplul legat de percepția culorilor. Exist] aici o explicație cauzal], dar culorile obiectelor pe care le vedem nu au nici o greutate în acea explicație; în schimb, povestea începe direct de la natură suprafețelor la faptul c] noi le percepem ca având o culoare sau alta. Oricum, în acest caz nu suntem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spune același lucru despre valori. Cealalt] posibilitate este s] compar]m intuiționismul în etic] cu intuiționismul în matematic]. În matematic], intuiționiștii susțin c] numerele sunt obiecte abstracte a c]ror existent] și natur] le putem remarcă nu intrând în relații cauzale naturale cu ele (ceea ce este imposibil), ci prin rațiune. Ideea aici este c] putem fi determinați s] recunoaștem propriet]țile obiectelor reale și independente pe c]i ce nu sunt cauzale. Aceste chestiuni sunt inc] dezb]tute aprins și cred
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și natur] le putem remarcă nu intrând în relații cauzale naturale cu ele (ceea ce este imposibil), ci prin rațiune. Ideea aici este c] putem fi determinați s] recunoaștem propriet]țile obiectelor reale și independente pe c]i ce nu sunt cauzale. Aceste chestiuni sunt inc] dezb]tute aprins și cred c] ar fi cinstit s] spunem c] formele noi și interesante ale intuiționismului la care se lucreaz] în momentul de fâț] inc] nu au eliminat complet problemele care i-au urm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
emotiviști au devenit iraționaliști, deoarece ambii au asimilat judec]țile morale imperativelor și au f]cut o greșeal] care este inc] foarte obișnuit] în privința imperativelor, si anume aceea de a crede c] acestea își extrag sensul din propriet]țile lor cauzale. Aceasta poate fi numit] teoria „deplas]rii verbale” a sensului imperativelor. Această implic] imposibilitatea de a face distincția între ceea ce Austin numește acte perlocuționare (ceea ce face cineva prin vorbire) și acte ilocuționare (ceea ce face cineva în timp ce vorbește) (Austin, 1962). Deplas
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1962). Deplas]rile verbale și îndemnurile psihologice nu sunt parte a sensului nici a imperativelor, nici a actelor de vorbire morale (Urmson, 1968, pp. 130 și urm.; Hâre, 1971). Dac] am consideră c] imperativele își datoreaz] sensul propriet]ților lor cauzale, am putea cu ușurinț] deveni iraționaliști cu privire la imperative, si astfel, cu privire la judec]țile morale, dac] acestea sunt prescriptive. Dar dac] aceast] greșeal] este evitat], teza potrivit c]reia judec]țile morale sunt un tip de prescripții (poate nu identice cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o serie de exemple imaginare, prezentate de Michael Tooley în cartea sa Abortion and Infanticide [Avort și infanticid] (pp. 191 și urm.), intru ap]rărea „principiului simetriei morale” - în linii mari opinia c] eroarea intervenției de oprire a unui proces cauzal este echivalent] cu eroarea eșu]rii în inițierea procesului. Tooley ne cere s] ne imagin]m un preparat chimic care, injectat în creierul unui pui de pisic], determin] creșterea acestuia într-o pisic] „cu un creier de tipul celui al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etică nu are nici o bâz]! Ceea ce nu înseamn] c] etică substantiv] nu exist], ci c] temelia să este himeric] într-un sens sau altul (Murphy, 1982; Mackie, 1977; Ruse, 1986). Nu se întâmpl] adesea că, ulterior g]sirii unei explicații cauzale pentru anumite credințe, s] ne d]m seama c] credințele însele nu au și nu ar putea vreodat] s] aib] o temelie? Cel putin, așa susține adeptul eticiii evoluționiste moderne. Odat] ce vedem c] ideile noastre morale reprezint] o adaptare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se refer] la afirmațiile substantive ale eticii. Nimeni, cu atat mai puțin adepții eticii evoluționiste, nu neag] existența acestora. Scepticismul se refer] la argumentele considerate a fi temelia eticii substantive. Se susține c] adesea, odat] ce ai realizat o analiz] cauzal] pentru credințele oamenilor, îți dai seama c] îndemnul la g]sirea unor argumente logice este ilicit. Exemple în acest sens sunt mesajele legate de spiritualism, care satisfac nevoile și neliniștile oamenilor, sau etică. Afirmațiile morale sunt pure adapt]ri. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea susține și c] nonteiștii morali au deprins cunoașterea moral] de la o societate informat] moral de c]tre teiști. Problemă cu un asemenea curent (că și cu unele dintre atitudinile menționate mai sus) este c] ofer] cel mult o explicație cauzal] a cunoașterii morale a nonteiștilor. Acest lucru ar putea ar]ta c] etică este dependent] cauzal de religie, dar nu și într-un mod esențial. Cei care susțin c] etică depinde de religie își doresc o relație mai solid]. În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]tre teiști. Problemă cu un asemenea curent (că și cu unele dintre atitudinile menționate mai sus) este c] ofer] cel mult o explicație cauzal] a cunoașterii morale a nonteiștilor. Acest lucru ar putea ar]ta c] etică este dependent] cauzal de religie, dar nu și într-un mod esențial. Cei care susțin c] etică depinde de religie își doresc o relație mai solid]. În mod alternativ am putea încerca s] susținem ideea potrivit c]reia cunoașterea moral] depinde de cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]