1,982,238 matches
-
prin părăsirea parțială a consacratelor forme simbolice în beneficiul experiențelor și al practicilor neconvenționale. Activ ca prezență socială și responsabil din punct de vedere moral, artistul plastic iese decis din atelier, abandonează sala de expoziții sau, în cel mai bun caz, îi schimbă fizionomia obișnuită, și vine în stradă, recuperează spații uitate sau compromise, polemizează direct sau indirect cu muzeul și cu spiritul academic. Aceste mutații importante, care vizează deopotrivă oferta și consumul pe piața de artă, au în spațiul cultural
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
păcăleli de întîi aprilie care se făceau la serviciu. El, unul, mințea numai cînd nu avea alternativă. Numai cînd minciuna îi apărea ca o unică și ultimă soluție, sau ca o portiță de scăpare dintr-o primejdie. Și, în asemenea cazuri, alegea întotdeauna minciuna cea mai simplă, fără să se îndepărteze, ca să spunem așa, mai mult de doi pași de la faptele reale. Odată, călătorise cu un pașaport canadian, ca să pună la punct o anumită întrevedere la Budapesta. La sosire, funcționara de la
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
care folosește o armă dă dovadă că și-a ratat misiunea. Urmăriri palpitante, ploaie de gloanțe, conducerea nesăbuită a mașinii, toate formele de alergare, hăituire, vînare, de sărituri spectaculoase făceau parte, după părerea lui, din scenariile gangsterilor, dar în nici un caz din munca lui. Considera că esența misiunii sale consta în achiziționarea informațiilor necesare, la un preț rezonabil. Financiar sau de altă natură. Din acest punct de vedere se iveau uneori diferende și chiar ciocniri cu superiorii săi, ori de cîte
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
nu mai mult de douăzeci de ori în toți anii lui de serviciu, s-a întîmplat ca dorința pentru trupul unei femei să-i învingă stăpînirea de sine, pînă la punctul de a-și pune în pericol puterea de concentrare, cazuri în care a recurs, lucid, la soluția de a lua în patul lui o femeie străină sau aproape străină. Ca și cum ar fi făcut o vizită de urgență la un dentist. Dar s-a reținut de la orice implicare emoțională. Ivria Lublin
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
și una a construcției propriu-zise și chiar a abordării tehnice. Așadar, dincolo de binomul fundamental agravitație/ascensiune, acela care ține de un anumit principiu mental, sculptorul supune unui partaj explicit fiecare obiect în parte, așezîndu-l fie în plină tensiune opacitate/transparență - cazul lucrărilor din ciclul Radar, Poartă, Turn etc. -, fie în aceea, la fel de puternică, născută la intersecția exteriorului cu interiorul - cazul Containerelor, al Sarcofagelor, al Arcului de triumf etc. Iar acestă dualitate merge și mai departe, regăsindu-se în fiecare obiect în funcție de
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
de un anumit principiu mental, sculptorul supune unui partaj explicit fiecare obiect în parte, așezîndu-l fie în plină tensiune opacitate/transparență - cazul lucrărilor din ciclul Radar, Poartă, Turn etc. -, fie în aceea, la fel de puternică, născută la intersecția exteriorului cu interiorul - cazul Containerelor, al Sarcofagelor, al Arcului de triumf etc. Iar acestă dualitate merge și mai departe, regăsindu-se în fiecare obiect în funcție de natura acestuia, și anume distribuirea egală a interesului între volum și suprafață. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
pe scena Operei, când ea aparține unui alt tip de repertoriu ( parcă pentru a-și demonstra dreptul de proprietate, la nici o săptămână de la premieră, Teatrul de Operetă și-a lansat și el versiunea proprie, cum a mai făcut și în cazul Liliacului de Strauss, de parcă cele două scene s-ar afla într-o cursă), răspunsul este la îndemână: s-a mai montat și pe alte scene mari (la Staatsoper din Viena, la Opera Bastille la Paris) și ține de politica tuturor
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
punct de vedere vocal cât mai ales scenic, a fost o provocare; stilul hieratic cu gesturi codificate și limitate ale eroului de operă trebuia uitat și înlocuit cu mobilitate, gesturi flexibile, o altă "cultură a corpului" și mai ales (în cazul de față) cu o ținută elegantă. în teatru se vorbește despre actori "de frac", adică cei care știu "să poarte"o haină. Aș spune că singurul care a dat personajului său alura relaxat-elegantă (repet cuvântul) a simpaticului dandy petrecăreț, a
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
materializarea unor idei, dar soluțiile de ansamblu au fost destul de simpliste și s-au rezumat la cântatul cu fața la dirijor, .actorii lăsati cam în voia lor, fiecare, de fapt, jucându-se pe sine. Acest lucru a fost vizibil chiar și în cazul Roxanei Briban în rolul principal - o splendidă performanță vocală, rafinată, sensibilă ,o frazare impecabilă, bun gust - Hanna este o statuie frumoasă dar puțin cam imobilă. Iar acolo unde s-au dorit accente comice ele au semănat prea mult cu un
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
în exemple mai recente, cu verbe tranzitive: Întrețin pe dracu', Eric!" (ziar.clubromantic.ro/nr10); "Ai observat pe dracu" (members.m4d.com); "Căutați pe la garaje și pe la atelierele auto. - Mda, căutăm pe dracu' pe aleile iadului!" (ziare.ro). În orice caz, gramatica imprecațiilor e mai complexă decît s-ar crede.
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
Regizorul coreean vede în violență "motorul societății contemporane; violența e azi în toate - în familie, în educație, în dragoste, între state și între clasele sociale". Un singur lucru a învins, la Cannes, violența asiatică: violența politică. Și violența interesului politic. Cazul Michael Moore Palme d'Or-ul ediției s-a numit "Fahrenheit 9/11", de Michael Moore. Varianta lungă a titlului e "Fahrenheit 9/11, temperatura la care libertatea ia foc". Un documentar care a împărțit Cannes-ul în două tabere
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
în el mai degrabă un film electoral agitatoric, cu un unic mesaj - "Nu-l votați pe Bush!". E-n regulă! Dar era neapărat nevoie de o Palme d' Or pentru asta? Michael Moore e un nume de rezonanță și un caz. Un nume premiat la Cannes, acum doi ani, pentru "Bowling for Columbine". Un cineast care - lucru neobișnuit în lumea documentarului - atrage lumea în săli și aduce încasări de milioane; un regizor pamfletar, gustat de marele public, dar detestat deopotrivă de
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
film și datorate psihozei teroriste și "securizante" de după 11 septembrie, e de reținut parașuta cu care se poate sări de la etajul 9, și cabina fortificată, de mărimea unei cabine de duș antiteroriste, cu băncuță, în care te poți închide în cazul unui atac, și în care poți să bei un pahar cu vin de Bordeaux, ca să te poți bucura, în liniște, de viață! Umorul e punctul forte al pamfletarului Moore. Altfel, acest "Fahrenheit" anti-Bush - un pamflet cînd sentimentaloid, cînd feroce, dar
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
într-o revistă pariziană: "Beckett. E extraordinar cum nimeni nu se mai gândește la el". Pentru cine e umilitor? Pentru Beckett, sau pentru ignarii care nu se mai gândesc la el? Am optimismul de a fi sigur că - în ambele cazuri - ignoranța aceasta nu se va eterniza. În Franța, i s-a tradus eseul despre Gogol, apărut la editura L'Age d'homme. Previzibil, cu puțin ecou. Spun previzibil fiindcă Lucian Raicu e la fel de greu de trecut în altă limbă ca
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
volumul la întîmplare și întreaga lectură se compune în jurul paginii pe care hazardul a ales să o aducă în prim plan. Îmi pare că niciodată jocul acesta, postmodern și teoretic la modul involuntar, nu a fost mai potrivit decît în cazul Pluriversului. E numele larg sugestiv sub care Mircea Cărtărescu își adună, în ordine istorică, adică în ordinea celei dintîi publicări, poeziile, aproape toate poeziile apărute în volum pînă la Levantul: Faruri, vitrine, fotografii (Cartea Românească, 1980), Poeme de amor (Cartea
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
îmbrăcînd forma unei tandre "salvări" - retorică, ironică și parodică. O formulă a reciclării. Îmi vine în minte un cunoscut postulat al lui Lyotard, cel care afirmă că o operă nu poate deveni modernă decît dacă este mai întîi postmodernă. În cazul lui Mircea Cărtărescu, reciproca începe să devină, simultan și într-un sens deloc restrictiv al cuvîntului, la fel de valabilă. Surprinzător jocul acesta al relecturii! Subscriu pe deplin la cea de-a doua constatare de relectură a lui Paul Cernat: intensitatea experienței
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
la noua linie estetică impusă de sovietici. Din nefericire, acum începe și perioada cea mai fertilă a creației sale, de care artistul este conștient, resimțind această tacită cenzură ca pe una dintre frustrările majore ale existenței sale. Ca și în cazul altor intelectuali, a căror verticalitate excludea posibilitatea compromisului, }uculescu nu concepea să picteze după "rețetă", așa cum făcea de altfel o bună parte a breslei. Este drept, putem detecta și în opera lui, din disperarea de a-și expune lucrările pesemne
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
fi urmat drumul, ce-i drept, mai dificil, al promovării pe criterii strict culturale, fără interferența politicului. Nu trebuie ignorat nici faptul că opera sa, declarată peste noapte, bun de patrimoniu național (vezi același tip de ipocrizie idioată și în cazul lui Corneliu Baba), nu putea circula liber pe piața internațională a artei pentru a-și putea face o cotă. În ansamblu, este de necontestat faptul că, semnalul verde dat de comuniști a avut un rol pozitiv în cunoașterea și recunoașterea
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
care a păstorit-o, sume substanțiale altor membri ai comisiei, întîmplător sau nu, clienți politici PSD." Iar drept mostre ale dramaticei nepăsări pe care o are societatea noastră actuală față de oamenii săi de seamă, dl Vasile Dan ne semnalează două cazuri cît se poate de elocvente. Tiberiu Olah, socotit cel mai mare compozitor român după G. Enescu, a murit după un deceniu de "suferință îngrozitoare", "abandonat de toți (în afara surorii sale)", "cu o pensie de mizerie, neavînd bani nici de medicamente
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
aceștia nu lucra la ziarele agreate de Putere. Aceasta ar putea fi prima lor notă comună. A doua: toți, sau aproape toți, au atacat în scris fenomenul cel mai crunt din România de la dispariția lui Ceaușescu, corupția. Corupția instituționalizată". Ultimul caz, memorabil prin atrocitate, este cel al timișoreanului Ino Ardelean, redactor zonal al Evenimentului zilei, care, constată Vasile Dan, referindu-se la Rinocerii lui Eugčne Ionesco, a rămas izolat în fața maleficelor metamorfoze: "El a refuzat să se schimbe în splendidul unicorn
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
pastă, frămîntînd-o la nesfârșit pentru a obține forma mulțumitoare. Cînd traduce un text de Cioran, un virtuoz la nivel lexical, traducătorul devine un adevărat "acrobat" al cuvintelor, căutând mereu termenii potriviți care să producă un "efect intens ambiguizator". Dacă în cazul lui Cioran traducerea este supusă unor reguli stricte pentru că ea se desfășoară pe suprafețe mici, pe o frază lapidară, unde lupta se dă pentru fiecare sintagmă și silabă, în cazul lui Proust este vorba de fraze, care ascultă de legi
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
potriviți care să producă un "efect intens ambiguizator". Dacă în cazul lui Cioran traducerea este supusă unor reguli stricte pentru că ea se desfășoară pe suprafețe mici, pe o frază lapidară, unde lupta se dă pentru fiecare sintagmă și silabă, în cazul lui Proust este vorba de fraze, care ascultă de legi arhitectonice și simfonice, de un ritm în care trebuie să intri, "potrivindu-ți răsuflarea după cea a unui astmatic". Altfel spus, teoria implicită pe care o presupune orice practică a
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
măști, acea "stilistică a eschivei", cum o numea Eugen Negrici, pălește în fața unei stilistici a asumării. Dacă practicarea unei poezii axate pe virtuțile limbajului presupune (cel puțin, conform evoluției genului) o criză a sentimentelor, a metaforei, a metafizicii înseși, în cazul lui Mazilescu această poezie, întoarsă către ea însăși, narcisiacă, n-a fost treapta la care a ajuns, ci aceea de la care, paradoxal, a pornit. Se poate spune că întîi și-a creat instrumentele de lucru, și-a exersat tehnica și
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
îl copleșește, deși încearcă să se refugieze în "încrederea oarbă în fatalitate" și să se lase în voia întâmplării și a necunoscutului (Opere 3, p. 21). Nu era greu pentru el să vadă amenințarea, dacă l-ar identifica nemții: "în cazul cel mai rău, m-ar considera dezertor austriac, deși nu sunt, m-ar face agitator iredentist și cine știe mai ce, m-ar trimite la un tribunal militar, sau poate nici nu m-ar judeca, și m-ar împușca sau
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
m-ar face agitator iredentist și cine știe mai ce, m-ar trimite la un tribunal militar, sau poate nici nu m-ar judeca, și m-ar împușca sau m-ar spânzura, după cum ar crede de cuviință. Sau, presupunând un caz mai puțin rău, m-ar înrola la austriaci și m-ar trimite în foc, să mă bat pentru ei, undeva, poate chiar pe frontul nostru..." (Opere 3, p. 25). Remus Lunceanu riscă deci, putem presupune noi, să devină fie un
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]