3,719 matches
-
din plăcerile trupești veneau. Thomas stătea la fereastra barului FEDE, nu departe de blocul În care locuia Juan, și privea, atît cît se putea din locul acela, În susul și În josul străzii. Sorbea Încet cafeaua aproape rece; era la a treia ceașcă, tot Întindea de timp; a cerut un pahar cu vin alb. Bătrînul cu ustensila sa de percepere a unor cauze ori efecte obscure era iarăși pe bancă, nu departe. Ridica uneori privirea, se uita numai Înainte; Thomas Îl vedea bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pentru fiecare dintre ei; era, poate, o confuzie. Nu era. „Așa este, Bert... Pot să te Însoțesc cîțiva pași?“ Au intrat, pînă la urmă, Într-o cafenea apropiată. Thomas a comandat pentru amîndoi ceai verde. Nu s-au atins de cești. „Poate nu ne mai vedem, dar așa stau lucrurile...“, a zis Thomas. Bert i-a povestit că surprinsese, mai ales În ultimii ani, cîteva discuții aprinse Între părinții săi. Nu trebuia să faci asta! Nu e copilul meu!... țipase odată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doamnă! încercă doctorul să o calmeze în timp ce se ridica și gesticula liniștitor. Marian Malciu - Mami!... Am fost acolo, mami. L-am văzut... A ieșit din pericol, mami, crede-mă! interveni Iuliana pentru a întări explicația medicului, după ce așeză tava cu ceștile peste care se scursese deja puțină cafea. După câteva minute, în care fiecare încerca să se calmeze în felul său, se așezară în jurul mesei. Parcă nu avea nimeni curajul să reia dialogul. Se auzea respirația îngreunată a doamnei Dobrescu și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o putea ascunde cu toată străduința ei sinceră. Intuind parcă la ce gândea musafirul sosit pe neașteptate și ca urmare a unei întâmplări nedorite de nimeni, hotărî să vorbească după ce bău doar două înghițituri mici de cafea. Împinse farfurioara cu ceașca aproape plină, tuși sec și îl privi pe doctor cu un plus de bunăvoință. Instinctiv, simțea că poate avea încredere în el, că poate și trebuie să-i vorbească despre băiat. Nu-i venea ușor, pentru că era nevoită să aducă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și au pus la punct toate detaliile. Iuliana a rămas pe gânduri și Eugen o privea încurcat, neștiind ce inconvenient găsise ea în planul de acțiune pe care i-l înfățișase. Erau la o grădina de vară de la Minerva, cu ceștile de cafea aburindă pe masă. O privea întrebător, respectându-i tăcerea. - Dragul meu, nu doresc să te supăr cu nimic, știi prea bine, vorbi Iuliana, după ce gustă puțin din cafea. Mă gândeam la noi acum... Nu din egoism, fii sigur
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nici pentru ieșit la plimbare sau pentru alte activități zilnice, cînd cineva nu corespunde niciuneia dintre tipologiile umane ale unui imobil sau ale unui cartier, și mai ales atunci cînd stă de vorbă îndelung numai cu el însuși în fața unor cești de cafea în toate cafenelele din cartier, atunci acel cineva nu poate fi decît scriitor. sigur, mai sunt și scrisorile pe care în imobil le distribuie de fapt domnul Busbib. Și cum numeroase edituri mi-au refuzat pînă acum manuscrisele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bătrînelul excesiv de politicos, sacrificînd alte cinci secunde din viața sa și întrerupîndu-se din nou din pasionata sa lectură. Fără să-mi aștepte răspunsul el îmi indică, pe unul din rafturile din preajma mesei, o veche cafetieră din argint înconjurată de șase cești din porțelan de sèvres. nu știu de ce, dar cafetiera înconjurată de cești mi-a evocat imaginea unei reuniuni literare secrete și foarte intime : era ca și cum cafetiera, ca un guru incontestabil, ar fi povestit ceva unor ascultători curioși, așezați pe mici
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din nou din pasionata sa lectură. Fără să-mi aștepte răspunsul el îmi indică, pe unul din rafturile din preajma mesei, o veche cafetieră din argint înconjurată de șase cești din porțelan de sèvres. nu știu de ce, dar cafetiera înconjurată de cești mi-a evocat imaginea unei reuniuni literare secrete și foarte intime : era ca și cum cafetiera, ca un guru incontestabil, ar fi povestit ceva unor ascultători curioși, așezați pe mici taburete în jurul autorității narative centrale. — atenție că e fierbinte, mai spuse bătrînelul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
începe să se radă. La ora opt și jumătate trebuie să fie la birou. X își pregătește o cafea. Deschide frigiderul. scoate untul și două felii de șuncă. închide frigiderul. taie o felie de pîine. Cafetiera pufăie ca o locomotivă. Ceașca plină de lichid negru, în momentul cînd o reașază pe farfurioară, face clang. Zgomotele casnice îi fac nespus de bine lui X. X își mănîncă sandvișul. X își bea cafeaua. X se gîndește la vocea din creierul său. este o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe jos : o brichetă transparentă din plastic, un ceas de mînă cu lanț (ce noroc că nu s-a spart !), o linguriță din argint (X ar putea jura că proprietarul ei a ieșit la un moment dat din apartament cu ceașca de cafea într-o mînă și cu lingurița în cealaltă înainte de a o scăpa pe jos), o batistă brodată de damă (să fie batista domnișoarei matilde ?)... „auzi ?” întreabă Vocea. într-adevăr, se aude ceva. Un sunet care vine de undeva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și intră liniștit în loja portarului. Pe masa din mica sa bucătărie domnul Busbib și-a abandonat un mic dejun din care nu a apucat să înghită nici măcar o îmbucătură : o felie de pîine cu unt, un iaurt și o ceașcă de cafea pe jumătate plină, cu puțin lapte alături. în ce privește sunetul sîcîitor, el vine de la un vechi patefon : acul alunecă la nesfîrșit pe zgîrietura unui disc. Pare o insectă cu picioare fragile, incapabilă să traverseze o falie în vid. X
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la minimarket, nimeni în fața chioșcului de ziare (ceea ce nu-l împiedică pe X să-și extragă ziarul care-l interesează dintr-un teanc încă neatins și să lase trei mici monede identice deasupra). nimeni în cafeneaua centrală, doar patru, cinci cești de cafea aburind pe tejghea și alte cîteva, sparte, la intrare. în fața florăriei, furgoneta care aduce flori, pe jumătate descărcată. La colțul străzii, camionul frigorific pe care X ar fi trebuit să-l audă trecînd la șapte fără un sfert
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
același timp, omul din fața mea se simți scurtcircuitat, întrucît nu se putea decide în privința priorității. Ce era mai urgent, cafeaua sau paharul cu apă minerală ? aproape panicat, bărbatul cu fața osoasă se repezi la aparatul de făcut cafea, extrase o ceașcă de sub tejghea și o potrivi sub unul din filtrele mașinii. Imediat însă se răzgîndi, deschise ușa unui frigider și scoase o sticlă de apă minerală. Cele două începuturi de acțiune îl paralizară însă dintr-un motiv greu de înțeles pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de judecată. mîna în care ținea sticla de apă minerală începu să-i tremure, iar ochii i se umeziră brusc de parcă ar fi fost pe punctul de a izbucni în plîns. Privindu-l pe acel om blocat în fața mea, între ceașca așezată sub mașina de cafea și sticla de apă minerală nedeschisă, am avut brusc revelația că personajul era mai timid decît mine. în cafenea nu se auzea niciun zgomot, cei patru sau cinci clienți erau aplecați fie peste carnețelele lor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de cînd aștepta el acest moment pentru a se face comod, dar fără îndoială nu avusese curajul să o facă înainte. Pînă la urmă barmanul reuși să-mi desfacă sticla de apă minerală și mi-o așeză nu departe de ceașca de cafea. întreaga sa față radia de mulțumire, dar și de un fel de epuizare ner voasă. toată lumea îi înțelese nevoia de a se odihni puțin pentru a-și trage sufletul în urma avalanșei de acțiuni la care îl obligasem. timp
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se plimbă victorios de la un capăt la altul al ei. în fiecare dimineață X își ia micul dejun în cafeneaua domnului Kempf. I-a trebuit o jumătate de zi ca să o pună la punct. a adunat toate paharele și toate ceștile de pe mese. Le-a spălat și le-a pus la locul lor, pe rafturile din spatele tejghelei. a adunat cioburile de pe jos, a măturat, a spălat, a aranjat scaunele și mesele. își bea cafeaua instalat întotdeauna la masa sa preferată, de unde
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Două femei gonflabile au rămas în cada plină cu apă rece. se privesc drept în ochi și te așteaptă cu un zîmbet suav. La bucătărie au mai rămas trei femei nemișcate, așezate pe scaune, în jurul mesei. au în față trei cești de cafea aburindă. în sufragerie, așezate pe fotolii și pe canapea, alte cinci sau șase femei. ele formează un grup care se uită de zile în șir, fără să clipească, la televizor. Le-ai pus o casetă video, un film
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mă transforme în simplu consumator. nu, el trebuia să rămînă cetățean, adică un ins care gîndește și acționează, nu un consumator docil perfect dresat de orînduirea comercială. Cafetiera începu să bolborosească, semn că își îndeplinise misiunea. Domnul Busbib își umplu ceașca doar pe jumătate, adăugă puțin lapte, presără peste cafea o jumătate de linguriță de zahăr și începu să amestece totul cu răbdare. Deci, care erau problemele lumii ? Domnul Busbib consideră că apa era o problemă gravă, dar nu atît de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ochi completă lista pînă la ZeCe : traficul de droguri, Prostituția, exploatarea copiilor, sIDa, analfabetismul. Viața mea începe să capete un sens, gîndi domnul Busbib contemplînd ansamblul celor zece puncte de pe foaia de hîrtie. își mai turnă încă o jumătate de ceașcă de cafea, decoloră lichidul negru cu puțin lapte și îl îndulci cu jumătate de linguriță de zahăr. acum era momentul să-și aprindă o țigară. extrase din pachet primul marlboro al zilei și trase adînc primul fum în plămîni. oare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
stilul Renașterii și pe care, zicea gazda, l-a cumpărat în Normandia. Pe dulapuri, în cuiere țărănești, se îngrămădeau ulcele ardelenești și poterie occidentală, printre care câteva tipsii perugine de la începutul secolului al XVI-lea. Ceaiul însuși fu servit în cești de porțelan subțire japonez. Pascalopol scoase dintr-un dulap un bocal de farmacie italiană din secolul al XVIII-lea și-l dădu tinerilor să-l miroase. Era ceai fin oriental, pe care-l căpăta pe cale particulară. - Eu știu că dumneata
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
voiește. Și apoi aud mereu cum o bârfește cocoana Aglae... Nu, nu, trebuie să faci lucrurile așa cum e bine. Ai fost cam neglijent până acum, totuși vremea nu-i pierdută. Costache asculta morala lui Pascalopol cu ochii plecați pudic în ceașca de cafea, din care, după ce sorbise bine băutura, scotea acum drojdia cu degetul și o mânca. - Ce zici, Costache? îl stimulă Pascalopol. Moș Costache privi prudent în dreapta și-n stânga și apoi, ridicîndu-se puțin ca să vorbească mai aproape de urechea moșierului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o curiozitate avidă, lipsită G. Călinescu de orice rușine, Marina, plină pe mâini de făină, așa cum ieșise din bucătăria casei vecine. Simion, cu ochii exaltați, slăbit și cu barbă crescută în săgeată, ședea la masă și sorbea lacom dintr-o ceașcă cu lapte. După ce sfârși de băut, privi în fundul ceștii, mirosi, apoi zise: - Aici a fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă era oțet, nu-l beai! De undepînă unde oțet? - Lui Isus, lumea îi dă să bea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Marina, plină pe mâini de făină, așa cum ieșise din bucătăria casei vecine. Simion, cu ochii exaltați, slăbit și cu barbă crescută în săgeată, ședea la masă și sorbea lacom dintr-o ceașcă cu lapte. După ce sfârși de băut, privi în fundul ceștii, mirosi, apoi zise: - Aici a fost oțet.Aglae se supără: - Ești nebun? Ce oțet? Dacă era oțet, nu-l beai! De undepînă unde oțet? - Lui Isus, lumea îi dă să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu zeamă de lămâie. Și lași să fiarbă. - Și pe urmă, adaugă Stănică cu apetit, presari pe deasupra tot scorțișoară pisată! - Așa mâncam noi, bătrînii! încheie simplu Agripina,ronțăind alune americane. Stănică își continua ancheta prin rafturi. Se uita acum la ceștile de cafea, multe și desperecheate. Una plină de stafide o deșertă pe gât. Cele mai delicate aveau forma unor boluri de ceai chinezesc, erau mici și zugrăvite cu ramuri subțiri, înflorite. Neavând mâner, erau vârâte în niște picioare ovoluide de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cele mai delicate aveau forma unor boluri de ceai chinezesc, erau mici și zugrăvite cu ramuri subțiri, înflorite. Neavând mâner, erau vârâte în niște picioare ovoluide de aramă, căpătând astfel înfățișarea unor candele. - Mătușă, zise Stănică, ce faci cu atâtea cești, dă-mi șimie două, să le țin ca amintire, să arăt și eu urmașilor cum bea lumea cafea altădată. Aceasta era formula tipică cu care Stănică împuțina rafturile Agripinei. Fără să aștepte răspunsul, el și strecurase ceștile în buzunar. Agripina
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]