12,819 matches
-
cu emoțiile prezentului și o alunga cu răcelă departe de gândurile sale. Isabelle, Însoțită de mama ei, a intrat cu mașina În oraș la ora patru și s-au dus Împreună pe zâmbitoarea Prospect Avenue, prin mulțimea veselă, să ia ceaiul la Cottage. În seara aceea se țineau dineurile anuale ale cluburilor, așa că la șapte Amory i-a pasat-o pe Isabelle unui boboc și i-a dat Întâlnire la sala de sport, la unsprezece, când cei din anii mari puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plăcea să mânuiesc bani. Așa cum stau lucrurile, a devenit pentru mine o pasiune senilă. Dar, până nu trec mai departe, vreau să discut ceva cu tine. O anumită doamnă Bispam, o femeie supracordială pe care am cunoscut-o la un ceai zilele astea, mi-a spus că fiul său, aflat la Yale, i-a scris că toți tinerii de acolo Își poartă lenjeria de vară pe tot parcursul iernii și, de asemenea, că umblă tot anul cu părul ud și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În ochii Clarei nu prea licăreau lacrimi, dar cei care-i surâdeau aveau ochii umezi. De câteva - nu foarte des - ori, Amory a mai zăbovit câte o jumătate de ceas după plecarea celorlalți cavaleri și au servit Împreună, după-amiaza târziu, ceai cu pâine cu unt și gem sau „supeuri cu zahăr de arțar’, cum le-a denumit ea ceva mai târziu, spre seară. — Ești absolut remarcabilă, nu-i așa? Amory a Început să rostească banalități de acolo de unde se afla, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unei cabiniere la care se interesa așa, în treacăt, dacă mai avea rețeta aceea fabuloasă de murături. Când, într-un târziu, m-am ridicat să plec, era deja seară, perdelele somptuoase tremurau în clipoceala aceea de auriu înnegurat, cănile de ceai zăceau pe tablaua mesei, parcă obosite și ele de atâtea amintiri, iar ușa de stejar masiv s-a închis, acoperind zâmbetul acela inconfundabil pentru totdeauna. La puțin timp după aceea Mihai Berechet murea, închizând pagina unei clipe de viață pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
afară, sus, și privește în depărtare, peste marea de chiloți vechi, nespălați, mobilă uzată, ziare făcute ferfeniță, cărți rufoase, cutii de detergent îngrămădite una peste alta, cratițe cu resturi de mâncare mucegăită, cratițe cu resturi de mâncare nemucegăită, cești de ceai cu o crustă nedefinită, firmituri de pâine, capete de creion, praf de radieră, rebusuri dezlegate și șosete murdare, privește fără să vrea dincolo, în împărăția artei, singura împărăție la care - cu puțin noroc - poți să ai acces. Dar astăzi Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mult că există simboluri care exprimă atât de minunat și direct ceea ce pur și simplu nu poți spune în cuvinte. Hans ascultă conversația asta păsărească și‑și lasă privirea să alunece peste sortimentele de înghețată în culori pastelate, pliculețele de ceai stoarse și cănile de ciocolată caldă, și‑o retrage însă brusc și speriat, atunci când observă că nimeni n‑are nevoie de privirea lui. În final, elevul îi spune elevei: probabil că nici cel mai versat istoric n‑o să afle vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care‑i face numai rău, pentru că mama e blondă și are pielea foarte albă - va dirija totul de la cafenea, repezindu‑se întruna la telefon, cu emoție, dar și cu siguranța unei profesioniste. Va spune că are întâlnire cu Sophie la ceai. Supunerea șade înăuntrul Sophiei ca un arc spiralat care se încordează și se destinde fără durere. Ca un animal frumos și sprinten pe care‑l îndemni cu pintenii fără să‑i faci vreun rău sau să‑l distrugi. Hans o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Dar acum încă nu. Mai târziu. În sinea lui, Rainer s‑a desprins deja cu totul de familia lui, doar din exterior nu se observă încă acest lucru. # Deși elevii nu merită, la liceu mai are loc totuși un ultim ceai de la ora cinci, înainte de vacanță și de bacalaureatul care‑i va împrăștia în cele patru zări. Ceaiul e preparat de eleve. Elevii se ocupă de treburile organizatorice. S‑a adunat o grămadă de băuturi acidulate și foarte urâte la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
familia lui, doar din exterior nu se observă încă acest lucru. # Deși elevii nu merită, la liceu mai are loc totuși un ultim ceai de la ora cinci, înainte de vacanță și de bacalaureatul care‑i va împrăștia în cele patru zări. Ceaiul e preparat de eleve. Elevii se ocupă de treburile organizatorice. S‑a adunat o grămadă de băuturi acidulate și foarte urâte la culoare. Elevii dansează cu colegele lor, iar la sfatul unui profesor mai de încredere e luată la dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și mai și găsește că‑i de râs. Sophie are tocuri foarte înalte și, în splendoarea ei blondă, nu se lasă prinsă de nimeni. Cu toate astea, Rainer, în prostia lui, încearcă s‑o facă, dar fără succes. Poșirca de ceai e servită în păhărele de carton la un preț infim, fiindcă se strâng bani pentru o excursie de absolvire a liceului. Pentru frații mai mici, există un teatru de păpuși, la care împătimiții teatrului - din aceia care‑și iau întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Friedrich Gulda și de colegii acestuia de breaslă. Tatăl invalid al lui Rainer a sosit împreună cu mama care‑l sprijină. O colegă de‑ale lui Rainer îi oferă cu precauție (ca să nu‑l urâțească și mai mult pe olog) un ceai. Tata spune că el nu mănâncă pe la alții. Ce tip sucit, îi spune eleva unei prietene. E într‑o ureche, nu crezi? Apoi fata întreabă dacă să‑i aducă un scaun aproape de ringul de dans, ca să poată urmări mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil costase o căruță de bani. Porcușor Îmi pregăti o ceașcă de ceai. Mai văzusem cești de ceai asemănătoare cu acelea de aici la directorul institutului de cercetare unde fusesem angajat. Porțelan de Saxa. „Douăzeci de mii de dolari, cele două ceșcuțe, și la insistențele soției mele“, mă anunțase directorul lăudându-se. Încălțările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil costase o căruță de bani. Porcușor Îmi pregăti o ceașcă de ceai. Mai văzusem cești de ceai asemănătoare cu acelea de aici la directorul institutului de cercetare unde fusesem angajat. Porțelan de Saxa. „Douăzeci de mii de dolari, cele două ceșcuțe, și la insistențele soției mele“, mă anunțase directorul lăudându-se. Încălțările și tricoul pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
e imposibil să vă spun așa. În orice caz, asta nu are nici o importanță, murmură Porcușor, arborând În continuare o expresie impasibilă, În afara ușorului freamăt care-i cuprinse buzele. Aveți o iubită? adăugă el, lipăind cu zgomot o Înghițitură de ceai. Nu i-am răspuns. — Dacă nu-mi răspundeți, mă văd pus În imposibilitatea de a vă livra marfa. Ce vreți să spuneți prin „iubită“? Cineva cu care să am o relație serioasă, cu care să fiu logodit? Porcușor Își Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
teniși scâlciați. O băutură caldă servită cu un biscuit costa 1500 de yeni, iar sucul proaspăt de portocale, ornat cu gheață zdrobită, costa 2000 de yeni. Orezul cu curry de lângă locuința mea costa 750 de yeni. Mi-am luat un ceai Orange Pekoe servit Într-o ceașcă Wedgwood. Trecuseră deja douăzeci de minute de la ora stabilită și nu zăream pe nimeni care să corespundă persoanei pe care o așteptam. „Nimeni care să corespundă“, am murmurat eu, Încercând să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dezlipesc ochii de pe chipul ei. — Dar de ce mă priviți așa fix? Mă faceți să roșesc! Nu vreți mai bine să beți ceva? E În frigider bere sau whisky, dacă preferați. Eu nu beau deloc alcool, așa că o să-mi iau un ceai. Vă rog să vă serviți. Eram și mai tulburat decât atunci când Îi auzisem vocea la telefon. În primul rând pentru că era mai tânără decât mă așteptasem. Cu cât o priveam mai mult pe femeia așezată picior peste picior pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gen Okura sau Imperial. Le detesta pe toate. Dar continua să bea vin de o sută de mii de yeni sticla, șampanie de trei sute de mii de yeni sticla. Parcă se scălda În băutură, așa cum beau pescarii de la Marea Japoniei ceai sărat, Înainte de a ieși pe mare Într-o zi friguroasă. Nu știați asta? Se zice că e bine să bei ceai sărat când ieși pe mare pe frig. Eu n-am ieșit niciodată pe mare Într-o zi friguroasă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
șampanie de trei sute de mii de yeni sticla. Parcă se scălda În băutură, așa cum beau pescarii de la Marea Japoniei ceai sărat, Înainte de a ieși pe mare Într-o zi friguroasă. Nu știați asta? Se zice că e bine să bei ceai sărat când ieși pe mare pe frig. Eu n-am ieșit niciodată pe mare Într-o zi friguroasă, așa că nu știu cum e. În timpul ședințelor În trei, Împreună cu Kyōko, ar fi trebuit să ne dăm seama de o altă chestie, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
le cad dinții. Unii fac hemoroizi. Mi-am luat-o și eu În freză, ca toată lumea, dar fără urmări majore. De aceea, chiar și acum mai prizez din când În când, cu moderație, cum Își savurează un bătrân ceașca de ceai. Nu trebuie să tragi pe nas Înainte să te culci, pentru că o Încurci rău de tot. În ultima vreme, am grijă să Încep de pe la prânz. O vezi pe chelnerița asta? Cred că a tras pe nas peste un kilogram! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
stop cardiac. De atunci n-am mai consumat nimic În afară de heroină și, din când În când, ecstasy. Nici cofeina nu-mi face bine la inimă, de aceea nu beau decât cafea decofeinizată. La fel, am grijă să nu beau nici ceai verde, nici ceai de iasomie. Știi de ce amfetaminele și cocaina Îți fac inima praf? Gan vorbea din ce În ce mai răstit Încât aveam impresia că vrea să-mi tragă o muștruluială. Oare de ce mă amestecasem printre asemenea specimene bizare? — Habar n-ai, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
atunci n-am mai consumat nimic În afară de heroină și, din când În când, ecstasy. Nici cofeina nu-mi face bine la inimă, de aceea nu beau decât cafea decofeinizată. La fel, am grijă să nu beau nici ceai verde, nici ceai de iasomie. Știi de ce amfetaminele și cocaina Îți fac inima praf? Gan vorbea din ce În ce mai răstit Încât aveam impresia că vrea să-mi tragă o muștruluială. Oare de ce mă amestecasem printre asemenea specimene bizare? — Habar n-ai, nu? Dar e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de cocaină. Apoi spuse pe o voce joasă: — Odată am fost În Maroc. Eu sunt genul de om care se dă În vânt după tot ce e la modă, de aceea Îmi place Paul Bowles. După ce am văzut filmul Un ceai În Sahara am mers cu Reiko În Maroc. Bineînțeles, a fost una din excursiile alea de mare stil. Într-o zi ne-am aventurat un pic mai mult În inima uscatului, pornind de la Fez. Am schimbat mai multe taxiuri, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
termine de vorbit la telefon. Când în cele din urmă puse receptorul jos, chipul lui era grav. Eram pe cale să zic ceva când își ridică degetul la buze, deschise sertarul de la birou și scoase o pernuță pentru menținerea caldă a ceaiului, cu care acoperi telefonul. — Pentru ce e aia? — Telefonul este ascultat. De Heydrich cred, dar cine poate ști? Pernuța ne asigură că discuția noastră rămâne privată. Se lăsă pe spate în scaunul aflat sub un tablou al Führer-ului și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se putea scrie fără nicio problemă. Au fost primele versuri și primul sentiment revelator, înnălțător, necunoscut mie până în acel moment. * M-am trezit brusc cu o anumită senzație de sufocare, ca și cum o mână nevăzută mă strângea cu putere de gât. Ceaiul de tei cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima îmi bătea cu putere ori de câte ori vedeam pe ecranul telefonului acel număr familiar. Doar am trăit
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
și a fost surprinsă când el pe un ton foarte nervos, a strigat-o să vină în salon unde îi pregătise micul dejun. Ea mergea ca o somnambulă și când s-a așezat la masă nu a băut decât puțin ceai, deoarece îi era silă. Isac a privit-o foarte serios și pentru prima oară a ridicat tonul la ea. -Ascultă-mă bine, Sofi și nu mă întrerupe! Am observat că bei și vroiam să avem o discuție, deoarece totul are o
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]