3,958 matches
-
Oswald) Ciumă pe fața ta de epileptic! Zîmbești la spusa-mi, parcă-aș fi bufon? Gîsca, de te-aș avea-n cîmpia Sarum, Te-aș duce găgăind acas' spre Camelot. CORNWALL: Ce, ești nebun, bătrîne? GLOUCESTER: Cum se iscat-a ceartă? Spune, dar. KENT: Nimic pe lume nu se-urăște-atît Ca mine și-ăst borfaș. CORNWALL: De ce-l numești borfaș? Care-i e vina? KENT: Nu-mi place mutra lui. CORNWALL: Poate că nici a mea, a lui, a ei? KENT: E
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Ne pasă fiindcă Franța calcă țară, Nu ca pe rege-ajută, pe-alți pe cari, mă tem, Drepte, grele pricini îi fac să ni se-opună. EDMUND: Șir, nobil ai vorbit. REGAN: La ce,-atît cumpăt? Uniți-vă, dușmanului în contra; Aceste certuri personale și-ntre rude Nu-și au aicea loc. ALBANY: Să hotărîm Cu cei bătrîni în lupte ce vom face. EDMUND: Vă aștepta-voi chiar la voi în cort. REGAN: Sora, tu vii cu noi? GONERIL: Nu. REGAN: Mai cuvenit
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
previzibil, dar pe mine m-a frapat când, să zicem cu un an-doi înainte de 1989, un amic ziarist, Nestor Ratesh, mi-a spus: bagă de seamă că acum sunt toți uniți pentru că sunt contra lui Ceaușescu, dar să vezi ce ceartă o să fie în momentul în care individul cade. M-a frapat observația lui și am ținuto minte. S. A.: Când am mai vorbit de apariția acestei a treia generații de exilați, cea din anii '80, mi-ai spus că și sunetul
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
prin Iluminism, trecând prin secolul XIX, prin secolul XX, modernizare, emancipare etc., intrând în aceste lucruri într-un mod cât mai organic. Or, eu nu văd asta. Sau nu văd în suficientă măsură: aici e lucrul îngrijorător. De aici și certurile astea. Acum, certurile, conflictele etc. sunt probabil inevitabile, poate unele dintre ele sunt benefice până la un punct. Depinde și cum sunt formulate, ce idiom sau discurs este folosit, dacă este cât de cât inteligent sau dacă este grosolan sau violent
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
prin secolul XIX, prin secolul XX, modernizare, emancipare etc., intrând în aceste lucruri într-un mod cât mai organic. Or, eu nu văd asta. Sau nu văd în suficientă măsură: aici e lucrul îngrijorător. De aici și certurile astea. Acum, certurile, conflictele etc. sunt probabil inevitabile, poate unele dintre ele sunt benefice până la un punct. Depinde și cum sunt formulate, ce idiom sau discurs este folosit, dacă este cât de cât inteligent sau dacă este grosolan sau violent. Un alt aspect
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
precizarea că de data asta el pare fără sens. Înainte, milita împotriva dictaturii pentru români. Acum trebuie să militeze împotriva românilor pentru români. Completarea istoriei cu litere de tipar rămâne indispensabilă. Activitatea Monicăi Lovinescu poate fi sintetizată în două direcții: cearta cu lipsa de memorie, cu intermitența curajului, cu grandomania și compromisul, cu acceptarea ideologiei, și pledoaria pentru estetic, rezistența prin cultură, promovarea literaturii române, evidențierea geniului și a talentului. Monica Lovinescu nu scrie doar despre literatura română, ci surprinde tehnici
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
al cititorului, contextul socio-politic și cultural al cărții, disponibilitatea deschiderii către altă cultură etc. Traducerea pieselor lui Caragiale este pentru autoare un eșec, sentiment instalat definitiv la mai bine de patru decenii după. Nereușita nu ține de orgoliul personal, de cearta cu sine, ci de incapacitatea de a face cunoscută opera lui Caragiale. Demersul întreprins în anii '50 împreună cu Eugen Ionescu se anunță de la început drept joc, dar unul anevoios: "ideea de a-l traduce pe unul dintre cei mai intraductibili
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
o multitudine de factori: renumele autorului, promovarea textului, orizontul de așteptare al cititorului, contextul socio-politic și cultural al cărții, disponibilitatea deschiderii la altă cultură. Traducerea pieselor lui Caragiale este pentru autoare un eșec. Nereușita nu ține de orgoliul personal, de cearta cu sine, ci de incapacitatea de a face cunoscută opera lui Caragiale. Demersul întreprins în anii '50 împreună cu Eugen Ionescu se anunță de la început drept joc, dar unul anevoios. Studiul de față prezintă istoriile traducerilor, deoarece sunt acte majore în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
îi spune: „tolle, lege” -„ia, citește”. Dând ascultare glasului, Augustin a deschis la întâmplare Sfânta Scriptură la Romani 13, 13-14: „să umblăm cuviincios ca ziua; nu în ospețe și beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă. Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte”. Pasajul acesta i-a deschis ochii sufletului și i-a spulberat toate îndoielile și șovăielile prin tăria cu care exprimă
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
crearea cerului și a pământului, năzuiesc să cuprindă și să măsoare pe Însuși Ziditorul și Creatorul-Dumnezeu... O, omule, deși încă nu te cunoști pe tine însuți, îndrăznești să măsori cele dumnezeiești!”. Sfântul Niceta combate spiritul antiecumenic al ereziilor, spirit de ceartă și de discuții nesfârșite asupra unor amănunte, care creează o atmosferă de vrăjmășie, îndepărtându-i pe creștini unii de alții. Argumentele sale în expunerea învățăturii ortodoxe despre cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt luate din tezaurul Sfintei Scripturi și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și de primejdii de moarte. El folosește o serie de versete scripturistice pentru a sublinia efectele negative ale mâniei: ,,bărbatul mânios este necinstit“ (Pilde 11, 25); ,,mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Iacov 1, 20); ,,un om mânios ațâță cearta și cel aprig săvârșește multe păcate” (Pilde 29, 22); ,,mânia îi pierde chiar și pe cei prevăzători” (Pilde 15,1) (cap. 1). Cassian spune că unica ,,mânie slujitoare” la care e bine să apelăm este cea care produce îndârjire împotriva
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
arată apoi că virtuțile sunt raționale, voliționale și sentimentale, astfel încât fiecărei părți componente a sufletului îi corespund virtuțile ei. La fel, rațiunea, virtutea și partea sentimentală au bolile lor specifice. Bolile rațiunii sunt: slava deșartă, înălțarea orgolioasă sau mândria, prezumția, cearta și erezia. Bolile voinței sunt: furia, nerăbdarea, tristețea, trândăvia, micimea de suflet, cruzimea, lașitatea și nerăbdarea. Bolile sensibilității sau sentimentului sunt: lăcomia, desfrânarea, arghirofilia, avariția și poftele vătămătoare și pământești. Rațiunea atinsă de aceste maladii poate fi tratată de dreapta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ucigașul tatălui ei, însă acesta este doar un aspect al multiplelor fațete pe care le-a avut disputa căreia îi vom acorda câteva rânduri, datorită importanței sale în ceea ce privește evidențierea unor raporturi între asumarea rigidă a principiilor clasicismului și neregularitatea creatoare. Cearta din jurul piesei lui Corneille se naște imediat după primele reprezentații ale acesteia, prin intervenția critică a unor scriitori și teoreticieni ai vremii, dintre care putem menționa pe Georges de Scudéry, care văd în text o încălcare a doctrinei clasice în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu normativă. În fapt, după cum sugera Philippe van Tieghem 80, e momentul în care critica abstractă și generală a principiilor este înlocuită de critica de gust, mai personală, axată mai mult pe impresie decât pe reflecție logică. În ceea ce privește raportarea la Cearta dintre Antici și Moderni, Fénelon alege o cale de mijloc, atitudinea lui este moderată, oarecum împăciuitoare, încercându-se o stabilizare a balanței între cele două tabere, fără a nimici meritele anticilor sau a-i desconsidera pe moderni. În acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
-și afirme un punct de vedere și să împartă laurii în așa fel încât să nu fie nici un dubiu pentru posteritate cine a câștigat cu adevărat. II.7. Concluzii Deși de o amploare respectabilă și angrenând spirite importante ale epocii, Cearta în sine nu a putut dărâma statuile însă a avut rolul de a naște mici întrebări, incomode, care au creat în final breșe spre o nouă epocă literară dominată de o atitudine critică și nu subordonată. Rezultatul este, așadar, dedogmatizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care abia astfel vor putea fi și iubiți, nu doar venerați. Fontenelle afirma: "citim pe Antici din datorie, pe Moderni din plăcere."94 sesizând că orice mumificare, orice ridicare definitivă pe un soclu are dezavantajul rigidizării. Adrian Marino vedea în Cearta dintre Antici și Moderni o sinteză a tot ce se putea gândi despre această situație dialectică: principiul imuabilității naturii care îngreunează diferențierile calitative, modelându-i deopotrivă pe Antici și pe Moderni, ciclicitatea istoriei care face din moderni clasici sau care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Larousse, Paris, 1934, p. 67. ("Il s'agit d'une matière où chacun peut suivre en liberté son goût et ses idées. Cette émulation peut être utile aux lettres.") 47 Basil Munteanu, op. cit, p. 335. 48 Philippe van Tieghem, Cearta celor vechi cu cei moderni, traducere de Andreea Dobrescu-Warodin, în Clasicismul, vol II, p. 363. 49 Paul Hazard, op. cit., p. 37. 50 Apud A. Marino, op. cit., p. 204. 51 Cf. André Lagarde, Laureant Michard, XVIIe Siècle, Bordas, Paris, 1985, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
socoti cu mult mai grele păcatele. Sciții sunt nomazi, crescuți în moravuri sălbatice și neomenești, obișnuiți să se poarte aspru unii cu alții, nu-și pot stăpâni mânia, se pornesc lesne cu supărări unii pe alții, sunt obișnuiți să judece certurile dintre ei cu sabia, pentru că sunt învățați ca prin sânge să pună capăt luptelor. Ei bine, dacă sciții se vor purta unii cu alții omenoși și îngăduitori, atunci, prin aceste purtări ale lor, ne vor face nouă și mai grea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Eminescu aduce la bară, ca martor, chiar pe "martorul" lui X, graful Petru Alexandrovici Rumianțov, care relatează, la 25 aprilie 1773, despre limpezirea judecății din 1716, dintre Iorest, episcopul Hușilor, și Ioanichie, episcopul Proilavei, pentru delimitarea hotarelor celor două eparhii. Cearta e pentru Dubăsari, de dincolo de Nistru, și pentru două sate din Bugeac, Sultan-Câșlași și Musaip-Câșlași. Judecata a fost tranșată la Iași de Patriarhul de la Alexandria, Kyr Samuil: Dubăsarii au revenit Proilavei (Brăila), iar cele două sate au rămas Episcopiei Hușilor
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
140 În noiembrie 1944, Wittgenstein îi scria lui Malcolm, pe atunci în serviciul militar: „Aș dori să vă revăd. Dar dacă ne vom întâlni ar fi greșit să ocolim discuțiile despre lucruri serioase, nefilozofice. Deoarece sunt temător, nu îmi place cearta, îndeosebi cu oameni la care țin. Dar mai degrabă ceartă decât doar discuții superficialeă În orice caz, dacă se va întâmpla să ne revedem, nu vom evita să mergem în profunzime. Nu poți gândi cum trebuie dacă nu vrei să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
avut sau n-a avut loc celebra bătălie de la Strock? Ca în orice familie, și între cele două republici surori Vandana de Nord și Vandana de Sud n-a existat numai concordie. Au fost și perioade de hârjoană, chiar și certuri fățișe. Una dintre acestea a pornit de la manualul pentru clasa a II-a de liceu după care se preda istoria în Republica soră Vandana de Nord. În cartea aceea de învățătură se preciza la pagina 84, aliniatul 3, că în
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
pe hartă decât cu o lupă adecvată, atât de mic încât nici măcar nu a meritat osteneala de a i se da un nume În orice familie, oricât de unită, se mai întâmplă discuții în contradictoriu, diferențe de păreri, uneori chiar certuri domestice. Așa că nu trebuie nimeni să se mire că până și între cele două republici surori, Vandana de Sud și Vandana de Nord11, a apărut un diferend în legătură cu un mic ostrov înconjurat de apele binecuvântate ale Fluviului Albastru, o graniță
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
poate întâmpla într-o situație sau în alta. De unde să știe Radomir că dacă s-ar fi căsătorit cu Roberta, traiul lor ar fi arătat cu totul altfel decât l-au visat ei pe când n-au fost decât niște adolescenți. Certurile s-ar fi înmulțit în așa un hal încât Roberta ar fi fugit de acasă, Radomir ar fi căutat-o și ar fi găsit-o la dirigintele poștei. Ceea ce n-ar fi putut suporta, așa că l-ar fi împușcat atât
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
și multifuncțional. Cu el arunca după câinii, pisicile și găinile care dădeau iama prin oale, străchini și alte ustensile folosite la gătit, cu el lua în primire vitele când veneau de la cireadă, cu el intervenea pentru a tempera hârjoana sau certurile dintre noi, copiii, când acestea luau proporții, și tot cu el miluia pe acela dintre noi care, trimis după apă sau după de ale focului, uita să se mai întoarcă. Datorită utilității lui, bățul de la hornoaică era păstrat cu mare
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a-și îmbogăți cunoștințele, ci pentru a căpăta note mari, pentru a se remarca printre colegi, pentru a satisface orgoliul părinților. Nu întotdeauna însă copiii pot satisface dorința părinților de a le aduce numai note mari și, pentru a evita cearta sau chiar bătaia, recurg la minciună, alteori la fraudă. Astfel, când iau note care nu sunt pe placul părinților, asemenea copii spun că nu au fost ascultați, sau că au luat nota 9 sau 10, deși în realitate au fost
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]