6,424 matches
-
liniile se intersectau și erau marcate definitiv, În cerneală. Mutilări cu cerneală roșie. O călimară din care se revarsă sînge. Personaje de desene animate pe un afiș uriaș, Împreună cu Raymond Dieterling, Preston Exley și o Întreagă constelație de infractori. Culorile cernelii: roșu. Verde de la banii de mită. Negru de la doliu - de la toți figuranții morți. White și Vincennes știau. Probabil că i-au spus și lui Gallaudet. I-a dat afară din hotel știind acest lucru. Putea să-și avertizeze tatăl sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ale lui Pierce să-l lase să tragă cu ochiul la orgiile lor sexuale. Jerry făcea fotografii, David lucra fotografiile și Jerry i-a mărit lui David doza de drog și l-a determinat să facă trucajele. SÎngele făcut cu cerneală a fost În Întregime ideea lui David. Jerry a angajat un artist plastic de studio ca să finiseze albumele cu fotografii și le-a dus la Pierce. Mă urmărești? Nu știu ce știi tu. Ed Își scoase blocnotesul. — Miller Stanton ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lucrurile esențiale. Patchett și Dieterling erau parteneri cînd au avut loc crimele Atherton și tu știi că Îl Învinuiesc pe Mertens pentru ele. Continuă. Dacă am nevoie de lămuriri, Îți spun. Timmy spuse: — Bine. Dacă nu știai, fotografiile trucate cu cerneală sînt similare cu rănile victimelor din cazul Atherton. Pierce nu știa cînd a văzut albumele. Cred că doar polițiștii au văzut fotografiile de la dosarul cazului. Nu știa nici că David Mertens era noua identitate a asasinului lui Wennerholm, așa că atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din caiete școlare, învelite cu atenție în coperți de vinilin și legate cu ață colorată, însemnări dezordonate pe hârtii îngălbenite de vreme, nici măcar întregi toate, alteori câte un singur nume sau câte un singur cuvânt cu înțelesul definitiv pecetluit, cu cerneala decolorată bătând acum în nuanțe delicat mov, ca petalele de petunii presate multă vreme între foi de pergament - nu numai privind toate astea, ci luându-le în mână și încercând să le înțeleagă, amândoi, rostul și sensurile, ștergându-și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vreți să faceți cu această notă? O păstrați? Citi din nou mesajul, apoi mi-l întinse. — Nu, Michael. Nu mai am ce face cu el. Oricum mi l-am întipărit în memorie. Nu faceți teste cu ea, nu căutați o cerneală invizibilă, de pildă? — Ce idei pitorești ai despre arta detectivului! spuse Findlay. În comparație cu ele, metodele mele sunt prozaice. Probabil te dezamăgesc. Sarcasmul lui era mai degrabă poznaș decât glacial, așa că am încercat să fiu în ton cu el. — E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de la arte foarte timidă și necomunicativă, pe nume Phoebe. A devenit curând clar că nu erau ușor de evitat: Joan guverna o gospodărie militarizată și în bucătărie era un afiș mare pe care erau scrise cu trei culori diferite de cerneală rândul fiecăruia la cumpărături, spălat vase și pregătirea mesei de seară. Se părea că eu urma să fiu oaspetele unui fel de unități familiale - și, mai rău de-atât, se discutase mult înainte despre vizita mea. Aveam senzația că Joan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
privind În depărtare, fumînd și pălăvrăgind. El Îi spuse despre vizita la domnul Leonard, despre autobuzele În care el și domnul Mundy au trebuit să se urce, despre micile lor aventuri... Cerul arăta ca o apă În care se turnase cerneală albastră, În care Întunericul se depunea la fund, iar stelele apăreau una cîte una. Semiluna era zveltă, perfectă, și aproape nouă. Pisicuța apăru și se prelinse printre picioarele lor, apoi se aruncă pe spate și se răsuci din nou ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era doar un roman, oamenii din el nu erau reali, ea, Helen, era reală, ea care putea sta lîngă Julia și-i atingea fruntea... Se apropie de biroul Juliei. Ca toate lucrurile ei, era dezordonat, sugativa Încărcată cu prea multă cerneală, o cupă cu bonuri de trezorerie răsturnată, un teanc de hîrtii și plicuri, batiste murdare, coji de măr și panglici de mașină. În mijloc tronau caietele albastre și ieftine, Century. Pe copertă scrisese Bolnavi 2: conținea planul romanului la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că Julia se depărtează de ea, se gîndi În timp ce se apropia tot mai mult de astfel de obiecte? Și unde naiba era Julia acum? Mai deschise o dată caietul și căută cu disperare, dînd paginile, indicii. Ridică o batistă stropită cu cerneală și o scutură. Căută sub sugativă. Deschise sertare. Ridică o foaie de hîrtie, un plic, o carte... Sub carte era Radio Times de acum două săptămîni deschis la articolul despre Julia. URSULA WARING prezintă noul roman captivant al Juliei Standing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încăperea era mare dar neaerisită. Ferestrele fuseseră izolate termic cu ani În urmă. Ochiurile de geam erau acoperite cu hîrtie maronie În eventualitatea unei explozii. Mirosul care domnea era greu de suportat: un amestec de pudră de talc, păr permanent, cerneală de mașină, fum de țigară și transpirație. Pe pereți se aflau afișe ale diverselor campanii ale ministerului: poze cu Cartoful Pete și alte leguminoase, care te implorau să le fierbi și să le mănînci; slogane care semănau cu vechi texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum să potrivească șablonul. BÎjbîi În jurul furcii, iar fata, care răsucea În continuare la mașina ei, se uita pese umăr și-i striga aruncîndu-i o privire nimicitoare: „Nu așa!“ și „Ei, vezi! Așa!“ În cele din urmă șablonul, hîrtia și cerneala fură așezate la locul lor, și tot ce avea Viv de făcut era să stea și să Învîrtă de mîner de două sute de ori... Mișcarea asta Îi rănea sînii fragili. Simți că Începe să transpire. Ca lucrurile să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parcurs pînă În Încăperea cu dactilografe; trepetele dificile, coridoarele. Își imagină cum o să i se facă rău pe una dintre pardoselile de marmură lustruită. Avu În fața ochilor Încăperea Însăși, scaunele și mesele Înghesuite, camuflajele, toată atmosfera aceea irespirabilă, mirosurile de cerneală, păr, machiaj, și i se părură mai oribile ca oricînd. — Aș vrea să mă pot duce acasă, zise ea, pe un ton jalnic. — Ei bine, de ce n-o faci? Au mai rămas douăzeci de minute. — Să plec? Și ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zise Julia, că sînt un spărgător În timpul zilei. Acum mai e ceva. Deschise un sertar și scoase un teanc de hîrtii. Erau subțiri, „ușurele“, genul de hîrtie pe care Helen Îl primea la slujbă. Erau acoperite cu scris strîns, cu cerneală neagră. — Nu vrei să zici că-i manuscrisul tău? Întrebă Helen, impresionată. Julia dădu din cap aprobator. — E o mare bătaie de cap, dar bombele mă fac să-mi fie teamă pentru el. ZÎmbi. Pentru mine, hîrtiile astea nenorocite valorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de zid de protecție construit vis-a-vis de intrarea Într-un birou sau Într-o bancă. Spațiul pe care Îl crea era lat, cu miros de iută, neverosimil de Întunecat: intră În el de parcă ar fi trecut de o perdea de cerneală, și o trase și pe Helen după ea. Rămaseră fără să vorbească, trăgîndu-și sufletul; În spațiul acela tampon, respirația lor suna mai tare decît zgomotele și haosul străzii. Doar În momentul În care auziră pași se uitară afară și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
casă, și să nu-i ziceți: "Bun venit!" 11. Căci cine-i zice: "Bun venit!" se face părtaș faptelor lui rele. 12. Aș avea să vă spun multe lucruri; dar nu vreau să vi le scriu pe hîrtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi, și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13. Copiii surorei tale alese îți trimit sănătate. Amin.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85048_a_85835]
-
are nevoie de un copil În plus În acest moment. Așa că dacă ați putea să-mi dați rețeta... Doctorul notează ceva Încet și meticulos, cu un stilou antic pe al cărui nas s-a adunat un guguloi de muci de cerneală. Fiecare cuvânt pe care-l scrie cu el are un aspect gata mânjit. Mă Întreabă dacă mai am și alte simptome. Dar nu sunt bolnavă. Vă odihniți cum trebuie, cum vă e somnul? Pentru prima dată de la ora șase dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fotografie cu părinții mei făcută la sfârșitul anilor ’50. Undeva la mare, amândoi râd, iar În spatele lor cerul e presărat cu pescăruși. Arată ca niște vedete de cinema. Tata În postura lui Tyrone Power, mama cu ochii ei de culoarea cernelii ca ai lui Audrey Hepburn, pantalonii de matador până sub genunchi și o pereche de balerini negri. Când eram copil, poza asta mă irita cu fericirea ei: o voiam Înapoi pe mama din poză. Știam că dacă o să aștept destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
parte din mine se așteaptă Încă să găsească numele lui În inbox. Se spune că timpul vindecă totul. Cine spune asta? Și despre ce vorbește? Cred că există sentimente pe care le trăiești În viață și care rămân scrise cu cerneală permanentă și tot ceea ce poți să speri este să se mai ducă puțin culoarea În timp. Nu m-am culcat cu Jack - un regret de mărimea unui continent -, dar mâncarea proastă și cântecele minunate de la Sinatra Inn au fost cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rochia de mireasă făcută zdrențe și mi-am imaginat-o punîndu-și Înregistrarea În timp ce-și injecta drogul În baie, Încercînd să elimine orice amintire a tinerei cu pielea albă care se hotărîse s-o umilească. Ochii Înspăimîntați Își plîngeau cerneala neagră a fardului, iar rujul Îi strîmba gura ca un gîfÎit. Am derulat Înapoi pînă la momentul În care intrase a doua domnișoară de onoare, iar ușa cu oglindă reflectase imaginea balconului și a străzilor În pantă. Am oprit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
colecția de cărți de vizită primite prin fanta pentru corespondență. Erau reclame la servicii de taximetrie și brokeri de iahturi, agenți imobiliari și consilieri de investiții. Una dintre ele, atît de recent tipărită, Încît nici nu se uscase de tot cerneala de pe ea, trîmbița serviciul de masaj al unui cuplu local format din mamă și fiică - „Dawn și Daphne, pentru o nouă senzație În masaj. Profund, intim, discret. Vizite la domiciliu Între 5 p.m. și 5 a.m.“ Va să zică, lumea interlopă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făcut-o croitoreasa după un model din Neckermann. Da’ n-am purtat-o până acum și-o să mă simt ca naiba în ea! Păi vino mai devreme la mine și ne aranjăm amândouă! A, nu ți-am spus: am pus cerneală în oja aia roșie pe care mi-am cumpărat-o cu tine zilele trecute și-a ieșit trăsnet, un grena închis spre mov, mișto de nu-ți vine să crezi! Ne facem unghiile, ne dăm cu albastru pe pleoape, dermatograf
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
triplu voal pe mine, cu ciorapii de mătase răsuciți aiurea și pantofii negri care mă bat, cu fardul albastru și înțepător pe pleoape și cu unghiile mele urâte și roase lăcuite într-o nuanță grena spre mov, cu miros de cerneală. Ah, era să uit: și, dincolo de toate astea, cu lanțul de aur cu medalion la gât, un medalion care nici nu știu ce reprezintă, ceva care pare a fi un elefant. Mi l-a dat mama. Bine măcar că n-am găuri în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
degetele ei lungi, cu unghii lungi, cu inelul șerpuitor sclipind misterios în penumbră. Bine că-i penumbră și nu mi se vede degetul cu rosătura sângerie și nu mi se văd nici unghiile roa se, movulii și cu miros de cerneală. Georgiana oftează și își scutură zulufii din care a scos câteva agrafe, totuși, să-i lase mai liberi. Mi-e groază să nu înceapă iar (pentru a mia oară) să-mi povestească despre eternele probleme cu prietenul ei. Aduc vorba
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
eu mai devreme. Ca să vezi! Ce bine îmi pare acum că Anda îi învârte pe băieți pe degete! Mă ridic țeapănă de pe cana peaua pe care ședeam și întind brațele spre Eduard. Degetele cu unghii mov, roase și mirosind a cerneală, mi se așază tremurând pe umerii lui. Barry White! Ce muzică idioată! Dar nu mai contează... — Ești altfel decât fetele pe care le știu, îmi spune Eduard, după primul dans. Am rămas în continuare în picioare amândoi, așteptând următoarea melodie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tău. Mi-a răs-ppuns decis. Nu vvrea ssă te vadă! Ddă toată vina pe tine, cchiar dacă i-am spus ccă-i o ne-ro-zie! Chipul Clarei se împurpurase tot, de parcă o mână invizibilă ar fi răsturnat peste el o călimară cu cerneală roșie. — înțeleg, spusese ea într-un târziu, privindu l fără expresie în ochii lui cenușii care semănau și nu semănau cu ai lui Eduard. înțeleg, deși nu pot în ruptul capului să accept ideea că e atât de mărginit. Oricum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]