2,841 matches
-
am pierdut!, i-am zis lui, ea n-a mai întrebat un cuvânt despre piesă, el a uitat, nici nu știe cum e piesa aia... că nu l-am lăsat să-i acopere gresia din sufrageria unde locuia cu parchet, cică tot venea frigul, ca brazii, peste ea, auziți ce nebună!!! Dar unde Dumnezeu a locuit, pe un aparat de aer condiționat dat la rece? Na, că m-am prostit și eu, că m-a înnebunit de cap cu brazii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plin de bube și ulcerații, curgea puroi din el și-l durea ca pe un lepros, se ștergea cu banii ăia, avea 1.500 de euro (atâta cât împrumutase odată de la Tina, împrumutase și nu i-a mai dat înapoi, cică să-i facă Nicu Ciot sufrageria, să-i pună parchet, erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o sută de euro, o banchetă murdară și lipicioasă, mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din banii ei. Îl mănâncă pielea și acum, ziua, are neurodermită, ceva, că nu mă pricep, cu medicina nu le am de nici o culoare, dar el a rămas bolnav, ați văzut cum e, îmi vine să mă duc pe lume... — Cică s-a dus Laszlo la Tina acasă, dar nu vrea să-mi spună unde stă nebuna, a intrat în apartamentul ăla al ei și s-a înecat întâi în mirosul de... ce-o fi fost?, i se părea că miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
încontinuu, cuvintele de poveste ne-au schimbat, până și cepele astea au devenit mai grele. Îîî, tot nu mi-ați spus ce e cu paharul... — Paharul?, o să-l duc la pârâul din dreapta grădinii și am să arunc apa asta nenorocită, cică se duce durerea și răul pe apă curgătoare, așa-mi spunea mie bunica, să povestești în fața unui pahar cu apă și să-l arunci după aia, se duce totul cu apa, să dispară cu noaptea!, hârâie ea încet, cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar nu tâmpit! Băi Costică! - strigă el către celălalt care ajunsese la câțiva pași de noi - Ia vino-ncoa, bă! Costică se opri nu prea convins: - Ce-i bă Vasile? - Vino-ncoa, bă, când îți spun! Ia uite la ăsta, cică pictează! Costică se apropie privind curios spre șevalet, apoi către Vasile: - Da, mă, văzui. Pictează! - Băi boule, văd și eu că pictează! Da’ ia să vedem noi ce pictează! Ce pictezi aicea, bă? - Niște case - zic eu. - Auzi băi Costică
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pictează! Costică se apropie privind curios spre șevalet, apoi către Vasile: - Da, mă, văzui. Pictează! - Băi boule, văd și eu că pictează! Da’ ia să vedem noi ce pictează! Ce pictezi aicea, bă? - Niște case - zic eu. - Auzi băi Costică, cică niște case! - Da, bă, case! Ce ești chior, nu vezi? - îl apostrofă Costică. - Ce case, bă! Astea-s case? Ce căcaturi de case faci tu aicea, bă? Astea-s grajdurile lu’ Panțâru! Grajduri, băăă, m-ai înțeles? Știind că nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
că-mi pot servi soția cu cei mai frumoși struguri culeți de mâna mea ți gata mestecați în înghesuiala din autobuz ... NAȘTEREA OMULUI DE TIP NOU Pe vremea aia când era aproape așa de rău ca acuma, circula o snoavă. Cică nea Cutare nu pricepea cum e treaba cu comunismul, cum adică se dă la toată lumea după nevoi, iar „iluminatul”, adică propagandistul, îi explica: - Băi nea Cutare, vezi mata grămada aia mare de varză? - O văd, zice nea Cutare. - Ei bine
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișându-mi degetele la spate. Doar așa, când și când, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat. Cică metroul e plin de adolescenți cu glugă, care odată scot la tine briceagul. Tot felul de bețivani, care aruncă cu sticle și-și scot ochii unul altuia... — Ei, nu e chiar așa... — Emma, nu merită riscul ! Mai bine iei taxiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
A, am uitat să-ți spun, am primit un cadou de casă nouă de la mama. Mi l-a trimis la birou. Îmi dă o cutie de carton. Scot din ea un ceainic de sticlă și mă uit la el alb. Cică frunzele de ceai se țin separat de apă. Mama zice că, În felul ăsta, ceaiul iese mult mai bun... — Connor, mă trezesc spunând. Nu pot să fac asta. — E foarte simplu. Nu trebuie decât să ridici... — Nu. Închid ochii, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rup batistele... - Și își caută soț. - Viața merge înainte. Daniel nici nu s-a mai întors la ea, a băgat divorț prin avocat. Cum a debarcat, s-a însurat cu alta... - Păi vezi? Miruna de ce nu se mărită „imediat”? - Acum cică vrea să plece din țara. Încearcă să își găsească soț pe mirc. - Ce-i aia? Mirc. - Mi-a dat adresa. Un site de chat pe internet. - Ce e aceea chat? - Of. Mi-am făcut cont, am intrat și eu. O
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
după Vîrsta de Aur, Argint, Fier - acum suntem în Vîrsta de Piatră <victor37>: o fi avem bolovăni în loc de inimi <maya>: m-aș fi mirat să nu bagi și o chestie morală... <victor37>: al doilea mit este cel al lui Hermafrodit. Cică zeii au făcut pe Om, Hermafrodit, asexuat, androgin, bisexual <victor37>: bărbat și femeie, simultan. Cu patru miini și patru picioare, cu două fețe - că Ianus <victor37>: și s-au temut de el, era mai puternic decît orice Zeu <victor37>: așa
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
la Seattle. Aici nu prea am prieteni, si ce am, vor să facă acasă la Carmen. Eu nu am chef. - Hai la restaurant. Doar noi doi. De ce ne-am schimba obiceiul? - Aici se face la sârbi, dar nu am chef. Cică e îngrămădeala, nici loc de dans nu ai. La români toate locurile sunt date. - OK, atunci vii la Seattle. Se aude că vom avea liber, dinainte de Crăciun până pe zece. - Nu-i cam mult? Nu iei nici un ban jumătate de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
cred că înțeleg. Adică, așa cred <victor40>: mă vei înțelege după cîțiva ani în spania <sila>: să dea Dzeu! <sila>: îmi place să călătoresc <sila>: am văzut mai toată Europa, doar în țările Baltice nu am fost <victor40>: ca să vezi. Cică e rau în România <sila>:nu știi cu ce eforturi se pot face astea <victor40>: nu știu. Nu cunosc nici un canadian care să fi vizitat măcar jumătate din țările văzute de ține <victor40>: poate vreun diplomat <sila>: <victor40>: fugim din
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Fetele au aflat, el s-a lăudat la băieți și așa au aflat și ele <victor37>: varianta lui... <maya32>: da. S-au mirat că eram virgina, dar m-au certat că nu m-am mai dus cu el <maya32>: el cică mă plăcuse... <victor37>: mda <maya32>: de atunci am fugit de tipi <victor37>: știu, nu mai ai încredere nici în ce ce se poartă normal cu tine <maya32>: da. Am incercat de cîteva ori să fac dragoste, de fiecare dată a
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
spuneam, te ascundeai. - De aceea ai venit? - Și de aceea. Trebuie să vorbim! - Da, trebuie să vorbim! - Stii ce am aici? - Un plic... - Da. O scrisoare de dragoste. De la bâlbâita. Ha! De la Maia Veștek. Cu o groaza de poze. Cică să te lege. Pozele ei din copilărie... Semne de încredere, cică. Varsă din plic un pumn de confetti. - Uite ce am făcut cu ele! - Ești rea. De ce nu i le-ai trimis înapoi? - Ești un prost! Am urmărit-o pe
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să vorbim! - Da, trebuie să vorbim! - Stii ce am aici? - Un plic... - Da. O scrisoare de dragoste. De la bâlbâita. Ha! De la Maia Veștek. Cu o groaza de poze. Cică să te lege. Pozele ei din copilărie... Semne de încredere, cică. Varsă din plic un pumn de confetti. - Uite ce am făcut cu ele! - Ești rea. De ce nu i le-ai trimis înapoi? - Ești un prost! Am urmărit-o pe chat. - Nu știam că se poate. - Se poate. Uite aici convorbiri
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
turmă avea un...măgar! Un timp, toate erau bune și la locul lor; Toți munceau excelent și cu spor, Zilnic mergeau la păscut pe imaș, Iarba...bună; se produceau lapte, lână și caș, Doar măgarul avea starea de spirit... ciudată: Cică...persoana sa nu prea era... respectată! Drept urmare, Ziua următoare, Într-o cuvântare, Rosti foarte tare: Câini ticăloși! Proaste și...supuse oi! Eu sunt adevăratul stăpân pentru voi ! Turmelor de pe-aici lipsindu-le...măgarul, Nu mă respectați! Îmi sare muștarul
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
se uite prin John le Carré! Vrea toarășu’ colonel să se mai inspire de la grăsuțu’ Smith, ăla da personaj, beton! Dacă ar fi așa și securiștii noștri, ne-am Înghesui și mai tare să intrăm la Școala din Băneasa, unde cică au dat patru din premianții de la Șincai! Am umplut scrumiera de mucuri, ba chiar am contribuit și la decorarea livingului Casandrei-Clementina, lipind cu clei o vedere din Praga și una din Berlinul de Est, trimise de colegii tatei, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Hm! Păi am ținut și eu de coarnele plugului, că nu-i o rușine, da’ învățătorul din satul meu nu l-o lăsat pe tata până nu m-o dat la școală mai departe. La Școala de Arte și Meserii. Cică am talent la scrijelit lemnul, piatra sau marmura... Așa am ajuns să lucrez la o fabrică de mobilă de lux. ― Apoi una-i să scrijelești lemnul sau marmura și alta-i să faci lucruri frumoase, așa cum am văzut eu la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
camaradului meu, drumul curge la pas alături de un firicel de apă, care clipocește adormit pe adâncitura unui pârâu, printre fire de papură și pănușiță. În dreapta drumului, dealul Căprița își întinde parcă un braț care până la urmă ajunge în culmea Păunului... Cică în vremuri străvechi, începând încă dinainte de a se pomeni de târgul Iașilor, pe acolo ar fi trecut un drum foarte însemnat, pe unde umblau mulți negustori moldoveni. De la 6 octombrie 1408, însă, voievodul Alexandru cel Bun a dat învoire și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o întrebare. Fiindcă aici voievodul Alexandru cel Bun, împreună cu Mitropolitul și clerul, au întâmpinat în 1402 alaiul care ducea moaștele Sfântului Ioan din Trapezunt către Suceava. După aceea, Vodă Alexandru cel Bun a dăruit poiana împreună cu satul alăturat Mitropoliei Moldovei. Cică în acea poiană se zidise mai târziu și un schit. Poate o fi fost unul și în vremea lui Alexandru cel Bun. Cel care a fost zidit mai târziu, însă, a fost spulberat de explozia unui depozit de muniții aflat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cărăuși zi și noapte, li s-a așezat în drum un han ca acela... Amu’ dacă mă-ți crede, bine de bine... Dacă nu, nu-i nimic. Eu vă spun doar ce am auzit din gura acestui camarad al meu. Cică acolo, în Vlădiceni, se află unele lucruri care nu sunt de crezut. Spunea el că într un loc sunt două fântâni alăturate: în una apa este nemaipomenit de bună, iar în cealaltă izvorăște apă sălcie. Apoi, înspre Păun, se află
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aista? Stă în casă cu o femeie care abia așteaptă ca el să plece la moară, la târg, la pădure ori cine știe unde cu treburi... ca ea... Ar trebui s-o trimită la maică-sa cât ai zice pește. Auzi colo: cică au doi copii și cine o să-i crească? Tu, măi Nătăfleață! Tu! Cine altul?” - gândea Dumitru, gata parcă să sară de la locul lui și să i-o spună verde în față!... În cele din urmă, a ațipit. Când s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îi asculta fără să scoată o vorbă măcar. „I-o luat cam repede. Cât o trecut de la ceilaltă concentrare? Asta nu-i a bună. Ceva se întâmplă în lumea asta... Da’ nu spunea el învățătoru’ că nemții o început războiu’? Cică o intrat și în Polonia. Numai să deie Cel de Sus să nu-i ducă cum ne-o dus pe noi în noă sute cinșpe... Că în răzbel te duci, da’ cine știe dacă te mai întorci... Parcă și acum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care-i bun de ceva e ăla care nici nu mai există. M-a înnebunit cu nenorocita aia de Oklahoma. Și auzi! Nici n-o să-ți vină să crezi! Știi ce mi-a cerut să-i aduc de la Dunnes? Cereale! Cică să le mănânce la ceai! Păi, zic eu, ce fel de cereale? Din alea din care mănâncă ăia... cowboy-i, îmi zice el. Sigur, singurele cereale de care am auzit vreodată sunt alea pe care le găsești în colivia păsărilor... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]