2,460 matches
-
canadian idealist Între dou) vârste. Pare c) viața nu l-a schimbat. Când oamenii spun c) viața „nu l-a schimbat”, ei Înțeleg adesea c) cineva a tr)it - nu totdeauna din rațiuni demne de laud) - În genere f)r) cinism. Este neatins, oarecum adolescent chiar și la cincizeci de ani. Crede În munca lui. Are vocație. S-a n)scut pentru a elimina din trupurile oamenilor tensiunea muscular). Îți vorbește despre mișcare fizic), respirație, postur), dormitul cu sau f)r
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
militarizat și centralizat. Asemenea politici implic), firește, costuri sociale ridicate și consimt)mântul tacit al unei populații pasive și speriate. Acum, cănd consensul privind „r)zboiul rece” se erodeaz), militariștii americani sunt satisf)cuți de amenințarea la adresa Israelului. Cu un cinism extraordinar, ei exploateaz) cu mare pl)cere pericolul la care este expus Israelul, susținând c) numai spiritul r)zboinic și puterea militar) ale americanilor pot salva Israelul de genocidul sprijinit de ruși. Aceast) campanie a dat roade, câștigând chiar și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
am mai văzut, cred, niciodată: uscat, mic, incredibil de cenușiu. Un adevărat cadavru, înspăimântător, intolerabil, care trebuie cât mai repede ascuns, de care trebuie cât mai repede scăpat. „La groapă cu el!”, urlă în mine o voce profund revoltată și cinismul acestei prompte reacții, pe care n-am timp să mi-o controlez, mă surprinde. * Căința lui Abuladze provoacă un dublu șoc: ca film politic și ca film de artă. Capodopera regizorului gruzin pare o înlănțuire de paradoxuri: făcută parcă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
victime. Unui grup de prizonieri i se cere pe un ton potolit, lipsit de asprime, aproape prietenos, să-și scoată cămășile, cizmele. Sadism? Poate, dar peste realitate se suprapune aici proiecția unei subiectivități. Glasul călăilor poate suna chiar astfel (din cinism), dar poate că nu e vorba decât de o halucinație auditivă a condamnaților la moarte, de prelucrarea inflexiunilor printr-un filtru al fricii. Cum se explică această alterare a vocilor? Revelația morții iminente, a vidului insuportabil pe care certitudinea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sfetnici de taină să găsească o cale de a o scoate din această fatalitate, apoi decizia sa temerară, curajul său disperat, necontând decât pe fidelitatea netestată dar imediat confirmată prin fapte a armatei, apoi lunga tensiune cu ingerințele, abuzurile și cinismul sovietice și comuniste, cu cinismul, ignoranța, lașitatea, obnubilarea mentală a marilor aliați anglo-saxoni și a faimosului „trust al creierului” american care au abandonat infernului stalinist pentru o jumătate de secol viețile a sute de milioane de oameni din mai mult
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o cale de a o scoate din această fatalitate, apoi decizia sa temerară, curajul său disperat, necontând decât pe fidelitatea netestată dar imediat confirmată prin fapte a armatei, apoi lunga tensiune cu ingerințele, abuzurile și cinismul sovietice și comuniste, cu cinismul, ignoranța, lașitatea, obnubilarea mentală a marilor aliați anglo-saxoni și a faimosului „trust al creierului” american care au abandonat infernului stalinist pentru o jumătate de secol viețile a sute de milioane de oameni din mai mult de o treime a globului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
transparente, o mulțime de personalități ale vieții intelectuale, artistice și mondene a Parisului, între care Montherlant și Camus, priviți cu un dispreț strivitor, ca niște nulități intelectuale și, ̀ n plus, horribile dictu, de dreapta. Suficiența nemaipomenită, autoidolatrizarea binomului Sartre-Beauvoir, cinismul facil și lipsit de spirit, impudoarea sexuală (nu șocantă obiectiv, adică literar, dar foarte șocantă în context) și mai ales aroganța, infatuarea, plus caracterul delator și intolerant sau, mai exact, insensibil și incomprehensiv față de toți confrații și presupușii prieteni, dau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
epistolier ; soluția cea mai bună îi pare căsătoria cu o femeie bogată, oricât de în vârstă sau de urâtă. De unde cercetarea situației patrimoniale a celor disponibile și abordabile. În rest, numai bârfă și colportaj, plus relatări scabroase de aventuri galante. Cinismul mărunt dar éhonté al junelui Caragiale are ceva provocator, ca și revendicarea unor genealogii și titluri faraminoase, fără cea mai mică îndreptățire, dar atestând un snobism exacerbat. Unul din cei mai fervenți „mateini”, prietenul meu N. Steinhardt, a scris în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe întreaga lor suită. Cum de nu s-a văzut că este în ele o imensă forfanterie juvenilă, un ton perpetuu enjoué, un haz necontenit și o evidentă auto-ironie ? Revendicarea titlurilor princiare este intenționat burlescă, prin însăși enormitatea ei. Micul cinism e pe jumătate jucat. Bârfa și mica cronică scandaloasă a vieții mondene au un haz naiv și plin de prospețime. Tabloul societății bucureștene (și berlineze) a epocii este extraordinar de viu și de pregnant. Detaliile, portretistica și anecdotica sunt surprinse
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a lui Arghezi, să gust parodia ca atare, dar m-a încântat grozava inventivitate în materie de ultragiu. Copiii, sau poate numai unii copii, printre care m am numărat și eu, sunt avizi de cruditate verbală, de limbaj agresiv, de cinism (cred că nu e negreșit un semn rău). Blestemele pseudo-argheziene m-au entuziasmat, le-am știut numaidecât pe de rost și le tot debitam în familie, spre indignarea unor rude sau musafiri mai collet monté. Nu puteam, evident, să apreciez
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
faci obiectul oprobriului și al vindictei publice, îl denunți că cetește și gustă pe Baudelaire. Căci a gusta pe acest poet este a nu mai avea nimic sfânt, a da cu barda-n Dumnezeu, a te complace în ignominie și cinism. - Pe de altă parte, rafinații care au înscris pe steagul lor chipul enigmatic al poetului «diabolic» nu-și pot imagina brute mai refractare la frumusețile nepieritoare ale artei decât acei nătângi care admiră cu răgete țărănismele unui Coșbuc sau Goga
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu pas. O supraveghere dublă în care erau implicați: rudele, prietenii, vecinii și cei de care habar nu aveam. Prietenii lui Nichita veneau la mine prevenindu-mă de pericolul de a fi „sinucisă”, idee convenind tradiției sinucigașe din familia mea. Cinismul cunoscuților colegi m-a zguduit cel mai mult. Jucam o partidă de șah cu miza vieții. Scrisorile mele, foarte scurte, dar cu un desen simbolic, nu ajungeau toate la destinatar. Dosarul meu (pe care vreau să-l citesc într-o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cel care iubește. Scrisorile lui René erau acel „ireal”, scrisori care, deși adresate mie, erau citite întâi de securistul blocului nostru; el mi le dădea până la urmă, cu o lucire în ochi pe care nu știam cum s-o interpretez: cinism, milă sau amenințare? Acum iau în mână aceste scrisori vechi, le recitesc, deși timpul poveștii e încheiat, dar prin mine povestea se duce mai departe. Așadar, mă aflam într-un impas, îndoindu-mă că vreodată va sosi vreo veste bună
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Nicoreștiului natal (atît pentru tată cât și pentru fiu), un “loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și după”. și tocmai în această neputință a locului - egalată doar de cinismul politicienilor - și-a făcut intrarea în lume un ideal-tip de excepție: cel al învățătorului de țară. Lucrarea lui temeinică în mințile și inimile oamenilor este exemplificată în această carte de impresi 6 onanta odisee a familiei Constantin și Steluța
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și din zilele următoare n-a fost decât o încercare firească - însă neorganizată din vreme și astfel în chip fatal insuficientă - de a păstra pozițiile legionare împotriva loviturii de stat a lui Antonescu. Totuși după aceea, „câinele roșu” a avut cinismul să spună că noi am fi voit să-l suprimăm, uitând că până de curând avusese o gardă de onoare legionară, ce stătea în permanență de pază la ușa sa de la Președinție, și ar fi putut oricând să-l [250
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
că pe unele nu le mai avem, fiindcă statutul nostru de contribuabil e precar sau nu este de loc. Cu alte cuvinte, autoritățile cinice (fiindcă tot ele ne-au încurajat prin populism) ne vor da peste nas cu propriul nostru cinism trecut și actual. Nu ați plătit, nu aveți dreptul! Refuzând demnitatea de plătitori de taxe (de persoane cu drepturi pozitive), devenim practic cerșetori la ușa instituțiilor publice. Adică semicetățeni. Text publicat în Curentul, 11 mai 1999 Sleirea civică Guvernarea oricărei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
panica, rezonabilitatea primarului, guvernatorului, președintelui, extraodinarul simț civic al comunităților locale, îndemnul lui Giuliani: mergeți la teatre, la restaurante, reluați-vă viața așa cum era înainte ca iubitorii de moarte să încerce să o facă praf! Mi-e greu să înțeleg cinismul invidios și resentimentar al acelora care jubilează că au pățit-o și „cei mai cei” dintre pământeni (mai ales când aceia sunt din toate rasele și etniile). Încerc să înțeleg unde a greșit comunitatea internațională prin organismele ei menite să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nu sunt în stare să-și controleze natalitatea? De ce le-am sprijinii proprii lideri când ei pot deveni corupți? Toate acestea pe banii noștri munciți din greu. Probabil veți recunoaște sorgintea neomalthusiană a acestor întrebări. Am auzit oameni de un cinism incredibil care spuneau: „Calamitățile sunt bune fiindcă îi mai răresc”. Un răspuns contraintuitiv și aparent imoral este: da, trebuie să facem toate aceste lucruri din pur egoism: noi vom câștiga mult din investiții în dezvoltarea săracilor și marginalilor: scădem proporția
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
polemice. Nu sunt multe lucruri de adăugat. Ar mai fi de comentat subtitlul „Lista lui Manolescu”. Pe mine nu mă trimite cu gândul la Bloom, ci la „lista lui Schindler” și nu văd aici umor, ci mai degrabă un mic cinism. Și megalomanie! Spune într-un loc N. Manolescu (citat de I. Petraș): „Dacă n-ar exista criticii literari, o spun fără nici un orgoliu stupid, n-ar exista literatură”. Solipsismul acesta e și el tot de sorginte călinesciană. Căci nu scria
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ridicat în slăvi pentru rațiuni care mie îmi scapă cu desăvârșire, ar fi afirmat că Securitatea ne-a salvat de comunism. Mă rog... Pe el nimeni, nici KGB-ul, nici FBI-ul, nu-l va vindeca de prostia deghizată în cinism. Megalomania îi blochează gândirea. Pe undeva semănă cu primul-ministru (care, sper, să fie totuși mai inteligent!): și unul, și celălalt au dificultăți de comunicare. Ori se scuza în felul ăsta! Nu știu... Nu există numai cultura pe lumea asta! țipă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a urmat comunismului de tip ceaușist, rolul televizorului a devenit și mai negativ. Pentru toate categoriile sociale. E un drog care distruge și puținele criterii pe care societatea românească le-a păstrat. Prin depeizare! Efectele se văd la toate nivelurile. Cinismul, negarea valorilor, scepticismul șmecher, corupția, dorința de căpătuială prin orice mijloace și în orice parte a lumii, iată câteva efecte care ar merita discutate mai pe larg. Nimeni nu mai crede în nimic! Poate doar în americani... „Supraputerea” lor pare
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
clipire din ochi (1907-1945). C. FÎNTÎNERU, MIRCEA GESTICONE Un document este Interior, jurnal liric, analizând psihologia "generației noui", într-un voit stil incoerent, spre a se da impresia autenticului. De fapt dăm de crizele de creștere valabile universal, cu orgoliul, cinismul artificial, sentimentalismul, susceptibilitatea, predispoziția idilică, nevoia imperioasă de a se afirma, absurditatea, ce sunt preludiul sedimentării caracterului. Eroul întîlnește un fost coleg de școală și fiindcă are hainele prea ponosite rupe ierburi, așa ca din întîmplare, și le risipește asupră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îngeri) −, însă niciuna nu privește uzul medical al verbului 9. ● Frecvență redusă în texte au și verbele complăcea/complace și displăcea/displace, în cazul cărora preferințele sunt diferite: apar de câte două ori complace − a te complace în ignominie și cinism (Al. Paleologu, Despre lucrurile), Nu te complace în relații toxice ("Cosmopolitan") −, dar displăcea − încăpățânarea de a displăcea lui Duras (OC), Nu mi-ar displăcea să-i văd (C. T. Popescu, Copiii fiarei). În privința paradigmei duble de imperfect a verbului a voi
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
pentru copii Strada lui Petrică, apărută în 1965, cuprinde texte de factură poetică și fantezistă, anunțând încă de pe acum un anume mod de vizualizare a lumii. Povestirile din volumul Nu se poate preciza (1967), extrem de concise, pendulând între candoare și cinism, introduc într-o lume dominată de arbitrar și absurd - un tip de absurd care este totuși dus uneori prea departe și din această cauză își pierde din efect, naturalul având tendința de a deveni teatral. Aluziile politice sunt evidente, dar
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
realului - și Refugiații (2002). În fine, teatrul înseamnă pentru T. o artă „a simbolurilor, a sublimării faptelor observate, a atitudinilor în fața vieții” (Valeriu Râpeanu), dramaturgul încercând „o investigație a unor cazuri de inadecvare comportamental-psihologică în medii pentru care farsa și cinismul sunt importante mijloace de supraviețuire” (Aurel Sasu). SCRIERI: Versuri, vol. I-II, New York-Madrid, 1973-1988, vol. III: La lumină, New York-București, 1993, vol. IV: Odiseea unui cuget, New York, 1993; Fata fără glas, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1993; Teatru, vol. I
THEODORU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]