3,731 matches
-
a apărut și el de pe undeva și după ce a zgâriat de câteva ori scândurile verandei, s-a culcat lângă mine. Știam că trebuie să mă gândesc la ceva serios, dar nu îmi dădeam seama la ce anume și, ca să fiu cinstit, era ultimul lucru pe care doream să-l fac. Venea el timpul când trebuia să pun ordine în gândurile mele, dar nu vroiam să mă gândesc la nimic acum. Mi-am petrecut multă vreme rezemat de stâlpul verandei, privind grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rău. — Dar nu arăți grozav, spuse Midori. — E primăvară, ce să fac! — Și porți puloverul pe care ți l-a tricotat prietena aia a ta. Mi-am privit, uimit, puloverul de culoarea strugurilor negri. — Cum de-ai ghicit? — Pentru că ești cinstit. Se vede de la o poștă! exclamă Midori, resemnată. Dar nu-mi place cum arăți. — Păi, încerc și eu să mă adun. N-ar trebui să uiți că viața e ca o cutie de fursecuri! Am dat din cap și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așa. Apoi ne-am dus la cantină și am luat cina, ca de obicei. După cină, am făcut baie și am deschis o sticlă de vin de foarte bună calitate, pe care o pusesem bine, pentru ocazii speciale. În timp ce ne cinsteam, eu cântam la chitară, ca de obicei, cântecele Beatles-ilor, care erau favoritele ei: Pădurea norvegiană, Michelle etc. Ne simțeam amândouă extraordinar. Apoi am stins luminile, ne-am dezbrăcat și ne-am băgat în pat. Era o noapte extrem de călduroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
glume în asemenea momente! — Scuză-mă, spuse ea. Mi-e teamă. N-am mai făcut dragoste de mulți ani. Mă simt ca o fată de șaptesprezece ani care intră în camera unui băiat și se trezește, brusc, goală. — Ca să fiu cinstit, mă simt de parcă aș viola o fată de șaptesprezece ani. Rămânând cu degetul în „ridul“ ei, am sărutat-o pe gât, pe urechi și i-am apucat un sân cu mâna cealaltă. Când i-am simțit respirația agitată și gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să dai În mine? — Ca să mă iei În serios. — Și eu ce să fac? SĂ rămÎn pe-aici și să fac foamea? Faci pe dracu’. Îți găsești de lucru pe feribot. Poți să muncești ca să te poți Întoarce. Nu ești cinstit cu mine. Da’ tu cu cine-ai fost cinstit, bețivule? Ai vinde-o și pe mă-ta. Și ce-i ziceam era adevărat. Da-mi părea rău că dădusem În el. Știi cum e cînd dai Într-un bețiv. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și eu ce să fac? SĂ rămÎn pe-aici și să fac foamea? Faci pe dracu’. Îți găsești de lucru pe feribot. Poți să muncești ca să te poți Întoarce. Nu ești cinstit cu mine. Da’ tu cu cine-ai fost cinstit, bețivule? Ai vinde-o și pe mă-ta. Și ce-i ziceam era adevărat. Da-mi părea rău că dădusem În el. Știi cum e cînd dai Într-un bețiv. Da’ așa cum stăteau lucrurile acum, nu l-aș fi cărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce sînt bune. Știa prea bine, Însă, că Începuse chestia aia la care ar fi trebuit să se ducă și să ajute cum putea, și el Își tot găsea pretexte să nu se ducă Încă. Și toate motivele astea erau cinstite În diferite grade și toate erau slabe, În afară de unul - trebuia să facă niște bani ca să-i Întrețină pe copii și pe mama lor, iar pentru asta trebuia să scrie ceva decent, altfel nu s-ar mai putea privi În oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
câte o foaie de hârtie. — Încercați să vă uitați pe ea cât timp mă duc să mai comand o cafea. Voi mai vreți ceva? Finn a cerut cafea cu lapte, dar eu sunt prea imatură ca să îl las să mă cinstească cu ceva. Arată bine, e elegant, echilibrat și știe mult mai multe decât noi despre întâlnirile persoanelor cu diverse dependențe. Nu suntem pe picior de egalitate și n-am de gând să-l las s-o facă pe fratele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la intrare, lângă comidas de santo, o statuetă din fier, un fel de drăcușor cu furcă și cu niște ofrande votive la picioare? Este Exu, foarte puternic În cultul umbanda, dar nu și În candomblé. Și totuși, și candomblé-ul Îl cinstește, Îl consideră un spirit mesager, un fel de Mercur degenerat. În umbanda ești posedat de Exu, aici nu. Totuși, e tratat cu bunăvoință, nu se știe niciodată. Uitați-vă acolo, pe perete...” Îmi arătă statuia policromă a unui indio nud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fapt broaște false pentru cheia din lemn. Țăranul își putea lăsa liniștit cheia la vedere. Dacă voia să-l calce un hoț, trebuia să încerce vreo optzeci de posibile încuietori. Înainte de a lua trenul spre Sofia, Maiko vrea să ne cinstească la un restaurant nu prea scump, cu mâncare tradițională. Ne-am decis pentru Hanul lui Manuc, ca să păstrăm decorul balcanic. Comandăm sarmale din carne de lopătar și ciorbă de văcuță. Chelnerul-șef vine urmat de trei ospătari cărând platourile acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bunica sparse gheața: veni lângă sicriu și, după ce-i mângâie mâinile dragului ei soț, începu să-i așeze hainele și giulgiul cu dantelă. Bătrânul purta veșminte preoțești galbene cu broderii albastre. Mergea împodobit la întâlnirea cu Dumnezeul pe care-l cinstise toată viața. Ceilalți prinseră și ei curaj. Cornel se apropie și-i aranjă potcapul, nu înainte de a i-l împinge nițel pe o ureche, așa, ca să-i dea un aer ștrengăresc. Nepoții se strânseră fascinați de culoarea de lumânare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Guineei. — Și în Africa sunt lucruri de bun gust. — Sigur în orașele mari, se simte civilizația. — Tare mult îmi place. Am s-o pun la mine în cameră și i-o arăt și mamei Zina, o tot pipăia Teofana. — Este cinstit ca tu să ai două Afrodite și eu niciuna. Teofana îl privește drăgăstos știind la ce se referă Cezar. — Nu crezi că este corect ca una să fie a ta și cealaltă să fie a mea? Ieri mi-ai rămas
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ai venit, dracului, odată, mă...?! îl ceartă el pe Avocat, care răsare, gâfâind, din beci și îi întinde sticla și cămașa. Dănuț smulge dopul cu un bobârnac și-i toarnă cu forța alcool, lui Nae, printre dinții încleștați în spasm, cinstindu-se și el îndemânatic, cu o dușcă memorabilă (și neputându-se opri să cugete, freudian: Are puls. Oare o fi ajuns, totuși, Corsicanul, la orgasm?). Cocuțo, nene, hai! Ușurel! Ușurel! Nu s-atinge nimeni de tine, mămico, cât sunt eu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vă povestesc atunci, eșalonat, da capo al fine, cum de s-a pornit toată sminteala asta. Adevărul și numai adevărul! (Care-o mai fi și ăla...) Adevărul este că azi, pe la amiază, eu, cu Dănuț și cu Big Sile ne cinsteam între noi, lejer, cu câte-o berică, la nea Petre Bau-Bau, pe terasă. Adică, doar Dănuț și cu mine ne mai clinteam, o țâră, că Silică o luase combinat, cu votcă, intrase în recesiune și deja era zob, sub embargou
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împartășea. Casele se pregăteau de sărbătoare. Dar, frumos era pentru noi în ajunul Crăciunului când tăiau părinții porcul. Atunci când îl pârleau ne învârteam în jurul lui în așteptarea șoricului. Căram paie și puneam peste el, iar în timp ce oamenii mai mari mai cinsteau câte un pahar cu vin noi, copii furam șoric de pe purcel. După ce terminau cu tăiatul porcului, gospodinele pregăteau bucatele, umpleau chișca, făceau sarmale și cârnați pentru ziua de Crăciun. În ajun se mânca doar turte, fără drojdie, coapte pe plită
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
pe care le au: mireasă, jidani, moșneag, vânător, doctor, drac, anul-nou anul-vechi, jienii. După această activitate, cei mai tari dintre mascați se iau la trânta iar cel învingător devine șeful Valaretului primind în dar o damingeană de vin, cu care cinstește pe toți mașcații. Alte obiceiuri ar mai fi mersul cu capră, cu ursul, cu căluții. Pe 1 Ianuarie este sărbătorit Sfanțul Vasile. Cu această ocazie se merge cu uratul la toți cei care poartă numele de “Vasile”. Sărbătorile religioase de
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA LIPOVĂŢ. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Pintilie Gianina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2059]
-
Uite conservatorul! zâmbi Baloleanu către Dumescu, apoi întorcîndu-se iar la Iuga: Un moment, iubitule! Pentru că adineaori m-ai pus în cauză pe mine, țin să precizăm lucrurile... Ei bine, crezi tu că mica mea proprietate, câștigată cu sudoarea unei munci cinstite de zece ani, de încă și azi mai am datorii pe ea, crezi tu că tocmai cele câteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? Și totuși, iacă, declar aici solemn, deși sunt om sărac, că într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne tot luați pe noi cu țăranii, că noi știm prea bine ce-i la țară! Mai aveți grijă și de cei orășeni, că noi ducem greul, și suferim, și ne chinuim, numai Dumnezeu ne știe! Regreta că a fost cinstit în slujbă și n-a strâns avere, ca alții, să nu-i mai pese de nimeni și de nimic în lume. Și o ținu așa, până ce Mendelson îi întinse pantoful reparat și lustruit ca oglinda. ― Cu moșul nu-i chip
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu. Și mai drept ar fi s-o cumpăr eu moșia, că a noastră a fost, trup din trupul pământurilor mele. Tu, Lupule, trebuie să-ți aduci aminte, că ai muncit în tinerețe la noi, când trăia tata?... Așa e cinstit, măi băieți! Boierul să cumpere de la voi, nu voi de la boier! Câțiva încercară să mai spună ceva, dar Miron Iuga își pierdu răbdarea: ― Acum hai, plecați! Am isprăvit. Că voi nu știți ce-i omenia! Țăranii mormăiră "sărut mîna" și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ușurat când îl mai putu lăsa singur. Afară că îl costase și oarecare parale, fiind obligat să ia masa cu dânsul în oraș uneori și să-și plătească partea, căci lui Belciug nici nu-i trecea prin minte să-l cinstească ― ba ar fi primit bucuros să fie el cinstit ― își cam neglijase gazeta, încît Roșu i-a făcut observație că a început și el să fie ca ceilalți. Numai câteva zile după sosirea preotului i se ivi o încurcătură atât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de cum s-a dus. A stat toată ziua de luni pe la ușile domnilor, degeaba. Procurorul numai cu mare greutate a admis să-i lase merindea și banii. Totuși, ea nu s-a dat bătută. Ieri, marți, a schimbat macazul, a cinstit pe cine a trebuit dintre cei mai mici și așa a izbutit să vorbească câteva minute cu Ionel, care nici până azi nu știe de ce I-au închis, pentru că nimeni nu i-a spus și nici măcar de sănătate nu l-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mi călcați și-mi stricați grădina? Și veniți claie peste grămadă, oameni în toată firea, adică să mă speriați pe mine, ori ce?... Ei, rușine să vă fie! Și mai ales vouă, care erați oameni de omenie și v-am cinstit! Uite, primarul satului! Frumos îți șade, n-am ce zice! în loc tu să potolești pe cei smintiți și fără chibzuială, te bagi între ei la răzmeriță... Halal de așa primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vârsta de treizeci de ani nu a fost decât o penibilă impostura. Sânt sătul să mai scriu fără speranța că mă voi putea vreodată depăși, că voi putea să-mi sar peste umbră. E drept, până la un punct am fost cinstit cu mine, în singurul fel posibil pentru un artist, adică am vrut să spun despre mine totul, absolut totul. Dar cu atât mai amară a fost iluzia, căci literatura nu e mijlocul potrivit prin care poți spune ceva cât de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se dă jos din autobuz în bezna cartierului Dămăroaia și o ia agale spre pătrățelele (slab) luminate ale blocurilor. Vei crede că, gândind despre fete, vorbesc despre niște struguri prea acri pentru mine, și ai dreptate. De fapt, ca să fiu cinstit, nu prea am avut de-a face cu fete din alea sculpturale și înțolite ca lumea despre care vorbeam. Prima mea femeie am avut-o la douăzeci și doi de ani și era tot o "babă", de vreo douăzeci și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unei zeițe preromane (poate că Freya). O statuie rudimentară din piatră, aflată la muzeu, se presupune că o reprezintă pe această zeiță. Însă o altă frumoasă inscripție romană, aflată tot la muzeu, sugerează, mai plauzibil, cultul lui Venus. Romanii au cinstit izvorul clădind un stabiliment balnear solid, din care, din nefericire, nu s-au păstrat decât temeliile și o bucată de zid. Ideea că apele izvorului ar avea un efect afrodisiac a revenit periodic. Se spune că Sonetul 153 al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]