4,913 matches
-
între 15 martie 1926 și decembrie 1930, avându-i că directori pe Romulus P. Voinescu și Ion Foți, iar ca secretar general pe Nestor Urechia. În lipsa unei „mari tribune pentru public în general”, publicația își propune să fie „o foaie cinstită, eclectica, imparțială, instructiva și beletristica, de îndrumare și de informație, care să aparțină tuturor”. Respingând orice vulgaritate, cât și polemică stearpa și răuvoitoare, redactorii anunță că vor „ține la curent cititorii, în multe și variate rubrici, de ceea ce se întâmplă
PROPILEE LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
Liviu Rebreanu în Împărțeala (lui Gheorghe îi moare de sărăcie un copil și, ca să nu mai piardă unul, inițiază o revoltă în sat, în urma căreia împarte cu ceilalți țărani cerealele boierului) și, oarecum, din ironia lui I.L. Caragiale în Funcționar cinstit (Zotu refuză să se lase corupt de bogătașul Ion Iftimie, consecința fiind retrogradarea, dar răzbunătorul rămâne astfel fără o sursă de venit substanțială). Fixarea în zona prozei scurte îi aduce scriitorului un beneficiu evident, el pierzându-se pe spații narative
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
un Don Juan locvace și insațiabil, pornit să dezlege pasiunile nobile și fecunde și să îndrepte lumea mistificată, obosită, despiritualizată și stearpă. Pentru a defini exact personalitatea lui mai trebuie invocat un personaj: Saint-Just, simbolul dreptății, spiritul necruțător, omul cauzelor cinstite. Teoretic vorbind, aceste persoanje nu au cum trăi împreună. Don Quijote fuge după o himeră, Don Juan zboară de la o femeie la alta și nu poate sta locului, nu are rădăcini, în timp ce Saint-Just stă locului și aplică neîndurător legea morală. Mandarinul
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
autorului. Afectat de cruntul handicap, dar îmbărbătat de lectura cărții Așa s-a călit oțelul a lui N.A. Ostrovski, N. va găsi în scris terapia și arma împotriva sinuciderii. Personajele din volumul de debut, construite antitetic, simplist, sunt oameni săraci, cinstiți și oropsiți, victime ale oprimării celor avuți (primari, boieri, plutonieri grosolani, perceptori cinici sau preoți hrăpăreți). Mai interesante sunt câteva povești și legende dobrogene. Încadrate în viața cotidiană prin povestiri în ramă, după modelul sadovenian, și reluate în mai multe
NICOLAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
Înțeleptul umanist selectează textele potrivite (Pravila mică, 1640), supraveghează munca de tălmăcire (Evanghelie învățătoare, 1642), scrie predoslovii și împodobește aceste tipărituri cu stihuri. Intelectual de ținută, slujitor devotat al cărții, în care vedea „bogăția cea mai de preț și mai cinstită decât toate bogățiile pământești”, el compune versuri emblematice, precum cărturarii barochizanți, cultivă cu pasiune latina și se ocupă de educarea în același sens a fiilor săi, își transformă numele în Orest, dându-i o rezonanță elină, dar folosește și forma
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
tu ești fraier (y > x). Astfel, în timp ce „Asigurarea” poate obține o acțiune satisfăcătoare de pe urma unei hotărâri unilaterale a unuia dintre jucători, „Dilema prizonierului” produce doar inacțiune, deoarece ambii jucători decid rațional să nu coopereze. În timp ce „Asigurarea” se rezolvă prin comunicare cinstită, iar „Lașul” folosește comunicarea ca parte a procesului său de negociere, în „Dilema prizonierului” comunicarea este complet irelevantă, căci nimic din ceea ce poate spune sau face celălalt nu este relevant pentru strategia mea dominantă de a refuza. Câtă vreme în
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
lui N. este mereu societatea care, cu „prejudițiile” ei, blochează sentimentele frumoase, tinde să anihileze „morala firească a sufletului”, preferând vinovat „morala de conveniență”. De o parte, în lumea „bună”, moravurile dubioase, desfrâul generalizat, de cealaltă, în rândul celor simpli, cinstiți și mult prea adesea loviți de soartă, valorile neîntinate, harul iubirii, capacitatea de jertfă, puterea de a ierta. „Fiul din popor”, în mintea răzbită de clișee a dramaturgului, este „aristocratul adevărat”, în timp ce - în aceeași rigidă antiteză - privilegiații se lăfăie în
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
simbolic și să Împartă grupurile sociale Între dominanți și dominați. De aici și iritația, chiar furia mediilor intelectuale, și nu numai, impregnate de discursul egalitar. Evenimentul a fost perceput ca o ofensă, ca o palmă dată omului obișnuit, inocent și cinstit. Încă o problemă, cea a poziției deontologice a cercetătorului: atunci când studiază clasele defavorizate, el are suportul moral al rezolvării unei probleme sociale; el acordă sprijin, intervine, se implică. Când Însă studiază clasele superioare, el se găsește Într-o dublă situație
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și această grădină, cu darul și cu ajutoriul lui Dumnezeu între multele mele ostenințe și nevoințe, o am făcut și o am crescut frumos și bine. Grădina aceia și creștirile cele frumoase dintr-însa sântu boiarii mei cei mari și cinstiți”), trebuie conservate și protejate cu o grijă ce nu exclude purificări parțiale: „Iar acum, fătul mieu, eu te las să fii gard grădinii mele și să o păzești, cum o am păzit și eu; că deaca o vei păzi și
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
și despre cultură (femeie, Hănești). Deși acest lucru este mai rar invocat decât diferențele în termeni economici, oamenii care trăiesc în satul european gândesc altfel, au altfel de mentalități. Europenii respectă lega mai mult decât sătenii din România, sunt mai cinstiți, muncesc mai mult, sunt mai toleranți și cooperează în rezolvarea problemelor comune, inclusiv în exploatarea terenului agricol. Caseta 8. De ce satul meu nu este european: mentalitățile „Oamenii din satul european au simțul muncii, au o mentalitate diferită care lipsește din
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
înnoirii picturii sacre și pionieri ai muzicii bizantine, elevi participanți în tabere de muncă, medici fără de arginți, olimpici cu origini modeste, dar împătimiți de carte. Toate acestea sunt miracole pentru care Dumnezeu trebuie lăudat 1. Însă urmăm noi îndemnul apostolului: „Cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi” (I Tesaloniceni 5, 15)? Cartea de bucatetc "Cartea de bucate" Ce anume le oferă acestora oficialii Bisericii? Câți dintre laicii cu adevărat dedicați sunt oameni de decizie în adunările parohiale? Câți tineri primesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
seară nu ne ajută să trăim peste zi și peste noapte în adevărul lui Dumnezeu și în slujirea lumii, atunci zic, cu regrete, „nu, mulțumesc”. „Viața spirituală” nu poate anestezia asaltul de întrebări cu care te întâmpină orice adolescent încă cinstit cu sine. Quietismul este pentru unii soluția proximă, dar, în ce mă privește, total inefectivă. N-am crezut niciodată în alternativa (modernă) „credință” sau „rațiune”? Crezi cu inima? Crezi cu mintea? Ar trebui să credem din inimă, dar niciodată fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în gând. Astăzi, vorba lui Edmund Burke, all that is required for evil to triumph is for good men to do nothing... De ce abhor acest potențial je-m’en-fiche-ism? Pentru că știu prea mulți tineri răvășiți de inepțiile epistemologiei relativiste, având suflete cinstite, dar minți necatehizate. Am vorbit cu prea mulți doctoranzi încercând mariajul imposibil între Derrida și mistica dionisiană ori între Levinas și creștinism, pocind în cele din urmă ambele subiecte? Tu îmi spui de riscurile tezismului ideologic și despre valoarea (chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
intenția de a o face. Acesta este un comentariu științific: dar comentariile vînătorilor înșiși constă adesea în vorbe grele și în lovituri și mai grele - un soi de cod al pumnului, mai tare decît Coke-upon-Littleton. E adevărat că vînătorii mai cinstiți și mai echitabili admit unele cazuri speciale, cînd ar fi nedrept, ba chiar strigător la cer, ca o navă să revendice o balenă vînată în prealabil de o altă navă. Dar îndeobște, vînătorii nu prea au asemenea scrupule morale. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
familiei regale. Voi începe prin a vă istorisi o întîmplare petrecută în ultimii doi ani, spre a vă demonstra că mai sus pomenita lege este încă în vigoare, oricît de curios ar fi acest lucru. Se pare că niște marinari cinstiți din Dover, din Sandwich ori din vreun alt port dintre cele Cinci Porturi, au izbutit, la capătul unei vînători anevoioase, să omoare și să tragă la țărm o balenă frumoasă, observată inițial foarte departe în larg. Cum cele Cinci Porturi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i al lui. într-un cuvînt, balena a fost confiscată și vîndută, iar alteța sa ducele de Wellington a primit banii. Socotind că, date fiind împrejurările, chestiunea ar putea să fie destul de delicată dintr-un anumit punct de vedere, un prea cinstit pastor din acel orășel a trimis alteței sale un bilețel, prin care-o ruga respectuos să acorde cea mai atentă considerație cazului acelor nefericiți marinari. La care, ducele a răspuns, în esență îambele scrisori au fost publicate), că a și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-o ruga respectuos să acorde cea mai atentă considerație cazului acelor nefericiți marinari. La care, ducele a răspuns, în esență îambele scrisori au fost publicate), că a și făcut asta, primind banii cuveniți și că i-ar fi recunoscător cinstitului pastor dacă, pe viitor, s-ar abține de la orice amestec în treburile altora. Să fie oare acesta bătrînul încă agresiv, care stă la colțurile unde se încrucișează cele trei regate și stoarce de la toți pomeni ca un cerșetor? E limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
palanc? Explică-te, Ismaele! Ai fi oare în stare să aduci pe punte o balenă adultă ca s-o examinezi, așa cum un bucătar își prezintă pe tavă purcelușul fript? De bună seamă că nu. Ai fost, pînă acum, un martor cinstit, Ismaele, ai grijă însă, căci dreptul pe care ți-l arogi acum a fost privilegiul exclusiv al lui Iona și anume privilegiul de a vorbi despre bîrnele, grinzile, stîlpii, cosoroabele, căpriorii și coama de acoperiș din care e alcătuită șarpanta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vîrît din nou în schelet. Printr-o gaură măruntă cît un vîrf de săgeată, preoții mă văzură că măsor altitudinea ultimei coaste și strigară către mine: Ă Cutezi să-l măsori pe dumnezeul nostru? Asta-i treaba noastră! Ă Bine, cinstiților preoți, le-am răspuns eu. Spuneți-mi atunci, cam ce lungime îi dați? Drept care, se încinse între ei o dispută aprigă, în legătură cu dimensiunile coastei aceleia; începură să se pocnească unii pe alții în scăfîrlie cu bastoanele lor îaugustul craniu le
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
avea, în partea de sus, obloane în loc de tăblii. Din pricina izolării ei, în cabină domnea o liniște ca de subterană, deși în juru-i bubuiau stihiile dezlănțuite. Flintele încărcate străluceau în rastelul de lîngă peretele despărțitor. Starbuck era un om drept și cinstit, dar în clipa cînd văzu flintele, în mintea lui încolți un gînd rău, însă atît de amestecat cu altele bune sau măcar neutre, încît nici el nu-și dădu seama la început de prezența lui. Ă Odată era cît pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
afară! Nu-mi place cîrpăceala asta, nu-mi place de fel, e o treabă înjositoare, nu-i de rangul meu. Cîrpăcelile să le facă, dacă vor, cîrpacii! Noi sîntem mai vrednici decît ei. Mie-mi place doar o treabă curată, cinstită, făcută cu socoteală, o treabă pe care să o fac de la început, s-o știu pe jumătate gata cînd ajunge la jumătatea ei și gata cînd e gata - nu o treabă de cîrpaci, care se termină la mijloc și care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
oamenii din ambarcațiunea aia purta hainele de duminică ale căpitanului, îi spuse în șoaptă Stubb lui Flask. Poate că și ceasul lui de mînă. De-aia se arată atît nerăbdător să găsească ambarcațiunea. Cine a mai auzit ca două baleniere cinstite să se ducă după o ambarcațiune dispărută, în toiul sezonului de vînătoare? Ia uită-te, Flask, ce palid e tipul! Palid pînă-n albul ochilor! Nu, nu cred că hainele, ci altceva trebuie să fie la mijloc... Ă Propriul meu fecior
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să-i curgă, pe sub pălărie, o lacrimă în mare: pacificul nu primise nicicînd o comoară mai prețioasă decît această picătură minusculă. Starbuck îl văzu pe bătrîn cum se pleacă, greoi, peste bord și păru că aude în propria-i inimă cinstită imensul suspin izbucnit din miezul acelei seninătăți depline. Avînd grijă să nu-l tulbure și să nu fie observat de Ahab, se apropie totuși de el și rămase acolo. Ahab se întoarse. Ă Starbuck! Ă Da, domnule. Ă O, Starbuck
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În care milioane de oameni descopăr viața, În care mii de brigadieri Își construiesc Patria și conștiința de oameni noi, În care zeci de mii de muncitori adorm cu gândul la sporurile viitoare ale muncii, În care mulțimea de oameni cinstiți, nu Întotdeauna foarte Înarmați, foarte vigilenți, foarte convinși, se luptă cu ticăloșiile sabotorilor de tot felul, pe care - ce monotonie! - de multe ori izbutesc să-i Înfunde, În care scriitorii au ajuns să folosească faptele vii ale zilei, pe care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
carte În care sub masca mitologică se ascundea și putreziciunea lui Gide și James Joyce și visarea stearpă a suprarealismului. (Ă). Prin scrisul său, Petru Dumitriu a arătat nu peste mult timp că el caută drumul Înspre munca Închinată aspirațiilor cinstite și mărețe ale clasei muncitoare. Începând să vadă din ce În ce mai deslușit În realitatea din jurul său, datorită atenției tot mai mari pe care a dat-o Învățăturilor partidului clasei muncitoare, el a reușit să dea literaturii noastre câteva lucrări de mare preț
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]