2,546 matches
-
pace interioară pe care numai o lume neatinsă de zbuciumul cotidian sau de urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu un fior de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență, de căldură părintească și de un bătrân dascăl cu poveștile lui nemuritoare. Sunt vremuri demult apuse, dar vraja lor reînvie când citești printre culori poveștile nemuritoare ale
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
pace interioară pe care numai o lume neatinsă de zbuciumul cotidian sau de urâțenia vieții mondene țio poate provoca. Privind tablourile domnului Ionel Spânu, am rămas în suflet cu un fior de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență, de căldură părintească și de un bătrân dascăl cu poveștile lui nemuritoare. Sunt vremuri demult apuse, dar vraja lor reînvie când citești printre culori poveștile nemuritoare ale
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
seara răzvrătită care vine / De la străbunii mei până la tine, / Prin râpi și gropi adânci, / Suite de bătrânii mei pe brânci, / Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă. / Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” Iar la D., poemul Destin cu cioburi începe așa: „Crâșmarul aplecat peste tejghele / Înfige-n noapte șiș, până-n prăsele; / La masa cu clondire de răvac / S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
lui G. - romane, povestiri, poezie - este neconvingătoare. Rolul autorului se limitează la contextul mișcării SF din anii ’80. SCRIERI: Aporisticon, București, 1981; Moara de apă, București, 1989; Phreeria, Galați, 1991; Săritorii în gol, București, 1994; Plenița memoriei noastre, Craiova, 1997; Cioburi de înger, București, 1999; Ildikó, București, 2001; Răzbunarea Yvonei, București, 2001. Repere bibliografice: Mihai Coman, Întâlnire de gradul III cu literatura SF, SLAST, 1984, 10; Voicu Bugariu, Tineri prozatori, SLAST, 1986, 11; Cornel Robu, Timpul este umbra noastră, Cluj-Napoca, 1991
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
imense de realitate socială, psihologică, etc., astăzi oglinda aceasta, micșorată și tulbure, abia mai Înregistrează cîteva, disparate, “mișcări ale ființei interioare”. Problema este că, dacă Înainte asistam așadar la suprafețe mari de realitate oglindită, astăzi sîntem martorii unor grămezi de “cioburi” care reflectă același lucru (dar există un „același lucru”?). Dar nu aici locul acestei discuții. Funcția de identificare a romanului a scăzut, povestea, dacă despre ea este vorba, nu mai reprezintă pe foarte mulți. Limbajul Însă, da, Își păstrează funcția
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imediate, sparte din loc În loc de ecrane ficționale cu trimitere liberă, dincoace de eu - dar niciodată dincolo. Eul, apoi. Literatura personală nu are povești - aceeași istorie a lui eu se desfășoară ca reflecție În orizontul sinelui său, spartă În miriade de cioburi care oglindesc toate același lucru: eul văzut de sine. Cei mai mari filosofi ai literaturii franceze sînt Descartes și Leibniz, primul clasic, al doilea baroc, primul inventator al eului, celălalt al oglinzii. De aceea literatura aceasta se ambalează În romane
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adâncime. Acesta este dat de extraordinara putere de semnificare a unui limbaj liric care structurează - pe un spectru tematic îngust - obsesii frecvente în poezie (moartea, timpul, agresiunea, insecuritatea, eroticul distorsionat prin contextualizări thanatice etc.), particularizându-le prin reflectarea lor în cioburile amestecate ale unei conștiințe delicate, fragilă emoțional, definitiv melancolică, retrasă într-un teritoriu al umbrelor și al neliniștilor de crepuscul: „Când vor începe și pentru tine nopțile dimineața/ Ochii noștri fosforescenți vor coborî din pereți, niște nuci sunătoare,/ Te vei
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
funcțiune chiar dacă e vorba, cum am spus, de stimuli pozitivi) sunt descrise în sindromul de stres posttraumatic. Pe de altă parte, memoria acestor evenimente traumatice este haotică, alcătuită din fragmente care nu dau imaginea de ansamblu, așa cum se petrece cu cioburile unei oglinzi. Un copil abuzat sexual s-ar putea să nu-și amintească unde s-a petrecut evenimentul traumatic, cum arăta persoana, dar să aibă puternic întipărit în memorie că persoana purta „pantofi galbeni”. Unitatea de bază a creierului uman
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mamei ori a bunicii, a fraților și a surorilor mai mari, n-a fost locuit de înaintații noștri, că n-am avea baștină, că alte semeții ne-au populat localitățile, iar strămoșii noștri au fost „plantați" mai apoi, prin „transhumanță", cioburile istorice, descoperirile arheologice ne ajută să clarificăm că, încă cu multe mii de ani înainte de timpul de când anii se numără după „zodia" nouă, noi am fost aici, că însăși începuturile civilizației europene s-au născut aici, între Dunăre și Carpați
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
spun „hârtiile", fac dovada că populația din „Ttel", ca și cea aciuată pe văi și dealuri, în marginea ori în adâncul pădurilor, funcție de împrejurări (codrul frate cu românul), omul preistoric deci a avut și el ziua lui obișnuită, viața lui. Cioburile și uneltele pe care le folosea, descoperite și cercetate, vorbesc despre atmosfera comunității. Ele ne spun dacă era primăvară sau toamnă la data evenimentului, dacă oamenii erau sătui și ce mâncaseră în ziua aceea, din ce fel de vase consumaseră
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și casă, funiile pe care se uscau obiectele de îmbrăcăminte, etajere pentru păstrarea ori uscarea încălțămintei. Imaginația ne ajută să vedem și cum erau populate ulițele satelor, cum mergeau și cum aruncau oamenii, ca și în zilele noastre, gunoaiele, oasele, cioburile; cum se ridica fumul de pe vetrele cuptoarelor; cum erau îngrijite, ca și astăzi, animalele, pădurile luxuriante, care înconjurau satele, cum pâraiele inundau satele și terenurile, cum foloseau oamenii uneltele de vânătoare, de pescuit. Pădurea și satul ca și apele curgătoare
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de soțul ei din grădina stropită de ea. Cu o furcă cu doi dinți, Filemon dă jos din cui un spate de porc afumat atârnat de o bârnă înnegrită. Ei pun masa și sub piciorul ei mai scurt pun un ciob de oală, apoi o șterg cu mentă verde. După o masă câmpenească, rustică, dar generoasă, cei doi sunt recunoscuți (prin vasul cu vin care se umple singur) și ei își conduc gazdele pe un munte învecinat. Sub ochii bătrânilor întreaga
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Istoria RPR `n ediții succesive (septembrie ’47, iunie ’48 ș.a)”, Analele Sighet, 6, 1998, pp. 574-587, și Aurel Pentelescu, „Mihail Roller și stalinizarea istoriografiei române `n anii postbelici”, Analele Sighet, 6, 1998, pp. 588-602. Vezi Vl. Dumitrescu, Oameni și cioburi. Contribuții la istoria contemporană a arheologiei românești, Călărași, 1993. Ibidem, pp. 158-159. Din 1940 profesor de istorie universală la București `n locul lui N. Iorga. `n 1942 a devenit titular al Academiei Române. `n politică revine la P.N.L.-C.I.C. Brătianu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și caracteristica sa rezidă în aceea că fiecare 26 27 element al sistemului reflectă sau conține totalitatea. (Analogia cea mai potrivită pentru a înțelege această ciudată proprietate trimite la fotografiile holografice, obținute cu laserul pe plăci special preparate, ale căror cioburi, atunci când plăcile se sparg, reproduc totuși imaginea inițială în întregime). Cel de-al treilea tip de totalitate, totalitatea paritetică, este specific limbii sau, în general, sistemelor de semne, semnelor. în această totalitate, elementele nu au nici o altă existență decât cea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
actori să dau câteva exemple Spencer Tracy, la noi Finteșteanu, generația aceea de aur nu erau vedete! Erau actori. Și erau actori mari! Pentru mine, ei erau ca un arheolog care caută relicve în pământ, cu cât găsește mai multe cioburi originale și le lipește cu puțin ipsos, cu atât cupa e mai autentică. A.V. Cum reușiți să va adaptați lucrului la filmări, în sensul intrării în atmosfera, în climatul psihic al personajului, pe secvențe disparate ca desfășurare a scenariului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Peste vremi... privirile noastre se întorc mereu, mereu spre trecut, pentru a găsi răspunsul la multiplele întrebări de la acele începuturi școlare din pretigiosul liceu din Bucovina. Poate acum este timpul întrebărilor târzii, dacă se mai înlănțuie, din cioburi de amintiri colbuite, acele clipe dragi de altădată. Deseori ne întrebăm: de unde am plecat, pe ce căi am colindat și unde am poposit acum?.. și atunci fără voie ne copleșesc amintirile, iar dintre ele, cele mai dragi ne sunt tocmai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
Am vrut, firesc, să aflu cine se găsește în spatele acestei idei excepționale. Ei, bine, aveam să cunosc o doamnă mărunțică și plină de viață, anume pe doamna profesoară Maria (Coca) Agapi, Domnia Sa fiind schimbul unui bănuț. Sarea înseamnă moliciune, iar cioburile fericire. În această noapte fetele își pot afla ursitul. Tradiția spune că, dacă își pun sub pernă busuioc sfințit, sau un pieptene ,sau manâncă o turtă, sărată tinerele vor afla cu cine se vor căsători. Tot în această noapte strigoii
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
Claudia Golea și cu un accent de puternică personalitate feminină. Călătoria nu era una de plăcere, ci de refacere sufletească: proaspăt ieșită dintr-un naufragiu conjugal, autoarea-personaj își oblojea singurătatea vizitând meleaguri străine și căutând să uite de fărâmele și cioburile de acasă. Într-un stil deopotrivă agreabil și pătrunzător, fără prețiozități de european în mijlocul ,sălbaticilor", dar și fără notația strictă, de ghid turistic, cu care alți călători cred a face literatură, Tatiana Covor reușea să atragă atenția, înfățișându-se deodată
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
e gata de orice, numai să nu divorțeze... Arkadi și-a mișcat cotul, ceașca a zburat de pe masă și s-a spart cu zgomot pe podea. S-a aplecat sub masă fără să se scoale, a întins mâna ca să adune cioburile și a aranjat înaintea lui grămăjoara. S-a apucat să aleagă cioburile albe de porțelan de la ceașca spartă ca și cum le-ar fi potrivit ca să le lipească la loc... Și-a ridicat pe urmă capul. Nu, totuși e un bărbat frumos
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
cotul, ceașca a zburat de pe masă și s-a spart cu zgomot pe podea. S-a aplecat sub masă fără să se scoale, a întins mâna ca să adune cioburile și a aranjat înaintea lui grămăjoara. S-a apucat să aleagă cioburile albe de porțelan de la ceașca spartă ca și cum le-ar fi potrivit ca să le lipească la loc... Și-a ridicat pe urmă capul. Nu, totuși e un bărbat frumos. Sprâncenele îi sunt așa de arcuite, ochii bat în verde. Al treilea
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
de gol cu amanta ta? - Într-o oarecare măsură. Treaba e că amanta chiar există. N-are nici zece, nici treisprezece ani, dar probleme sunt... înțelegi tu cum vine asta. Am fost tare furios pe tine când... Chelnerul a luat cioburile de porțelan, a chemat femeia de serviciu să șteargă podeaua sub masă. Jenia a așteptat vizita Lialkăi. I-a ascultat păsurile obișnuite. A lăsat-o să-i spună tot ce are pe suflet. Pe urmă a vorbit ea: - Lialia, mă
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
nr. 1394 din 25 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Timpul ca un proverb O zicală zice, tăcerea e ca mierea dar, mai spune un proverb de-al nostru: prea multă liniște-i ca fierea, poate naște chiar un monstru. Râde ciobul de oală spartă, nu se uită în traista lui, întoarcerea-i înțelegere în artă sau abandonarea în timpul nimănui. Vai de vițelul ce vaca împunge, Imagini inverse din ciuturi întunecă fântâna unde noaptea luna cu lumină o unge peste care perechile
TIMPUL CA UN PROVERB, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349719_a_351048]
-
de stea, era teama de arcadele chipului visat,tăinuit,căutat... Tainic, Saturn, unduind Inelul Lui pe deal. Ceață . Lucea, capul ei. Îndurerat, el s-a târât ,tolănit, intrigat... Gata, ața nătângă ,gura căscată ,gâlgâia povestea chipului din vis. Iscată din cioburi,urcată de umbre pe-o stea ,te -a găsit. Teama muntelui a aflat unde-i visul. Vâslașul unduind, dâra lacului, Luna, Lumina și nasturii Lumii. Inundat, atârnând , poveștile . Veștile tac. Cade apa , departe,te-a i dat visului, iute ,tentant
DIN VIS de MIA POPA în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349736_a_351065]
-
Acasă > Poezie > Cântec > IERTĂRI Autor: Mia Popa Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de-un ciob de cer, rămas din gândul care nu se duce. Era cândva o vorbă la răscruce e bine să rămâi puțin pe gânduri iluminând povară unui an nedrept de prea mult dor că nu te am. Mărunte globuri,cioburi într-un
IERTARI de MIA POPA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349743_a_351072]
-
de-un ciob de cer, rămas din gândul care nu se duce. Era cândva o vorbă la răscruce e bine să rămâi puțin pe gânduri iluminând povară unui an nedrept de prea mult dor că nu te am. Mărunte globuri,cioburi într-un colț de cer rămas de ieri,pentru un azi stingher, Referință Bibliografica: Iertări / Mia Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1462, Anul V, 01 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mia Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IERTARI de MIA POPA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349743_a_351072]