2,487 matches
-
mare putere de convingere, iar celălalt, micuțul Gigi, supranumit Esesistu’, pentru că el comanda inamicul pe dealul dimpotrivă, făcea toate eforturile să nu se lase convins. Nu-i plăcea când i se spunea Esesistu’. Era în stare să te mănânce de ciudă. Toți prietenii râdeau de el pentru că era cel care trebuia să se predea, cu toți cei rămași în viață, adică cei mai mulți de pe strada paralelă, cu a lui Titi Americanu (a noastră). Trebuia ca învinșii să ridice mâinile sus sau să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nineta, pentru că nu deschisese gura toată seara, s-a simțit obligată să întrebe: "Dar domnul Onuț poate să rămână?"... Devotatul a fulgerat-o cu o privire de fiară încolțită, ca în desenele acelea animate în care pantera roz tremură de ciudă că n-o poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă serioasă, adaugă insul... Dar Nineta prinsese faza cu pantera și veverița și i-a turnat-o iar: Suntem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe stadionul Progresul, unde săream mereu gardul, ca să văd golurile lui Damigeană: "O-nuț! O-nuț! O-nuț! O-nuț!"... E groasă rău de tot. Devotatul șef aproape că-i împinge pe unii pălărioși de fund, ca să intre mai repede în mașini. Moare de ciudă din cauza faptului că nu-i poate depista pe strigători. Țipă către Burtă Multă: "Te scot la pensie, nenorocitule! Uite ce dezordine ai în sector!"... Vecinii așază lumânările aprinse pe masa din țarcul No 11... Nea Pitu către tata: "Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Trebuie să lămuresc lucrurile. Nu stăm pe loc. Dar orice sentiment al mișcării le fusese de fapt furat de zăpadă. Cădea cu atâta abundență, că stâlpii de telegraf nu se mai vedeau. Ea Își trase mâinile și Îl Întrebă cu ciudă: — Așadar, nu vrei să vin? Calmul și familiaritatea cu care primi el propunerea ei o făcură să-i Înghețe recunoștința. Da, spuse el. Vino. Vino În noapea asta. Îi atinse mâinile. — Să nu crezi că sunt rece. Dar mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
însă își petrecea orele vorbind cu copilul ei nenăscut, căruia probabil că încerca să-i umple capul și inima cu setea ei de sânge și răzbunare. Poate că Miti Matái ar trebui s-o lase aici, spuse Vetéa Pitó cu ciuda. S-o părăsească pe insula și să moară de inimă rea. Și dacă vin Te-Onó și-o găsesc? — Din partea mea, n-au decât s-o păstreze!... Ar fi periculos, remarcă senin prietenul lui. Nu numai pentru noi, ci pentru întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se apropie de Angela, îi mărturisește cele mai intense sentimente ale sale, îi arată că împreună ar fi mai luminoși, că ar avea o legătură excelentă și cît de minunat ar fi... iar ea, drept răspuns, îi face în ciudă rîzînd cu un coleg nepăsător, stupid și incorect ca întreaga situație: adică pur și simplu ignoră și calcă în picioare sufletul lui... din acel moment, ea încetează să se mai numească Angela... Romeo se simte înșelat, părăsit, tăiat și ars
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
față. S-a repezit la Gheorghe cu ironie: Pedestru, ai? Eu am venit ca boieru'. Cît ai dat? încearcă Gheorghe o contralovitură. Nimic. Mi-au dat și o sticlă cu vin de Cotnari. Acolo lucreză amîndoi. Vreo poșircă. Crăpi de ciudă, nu? Află că este Grasă de Cotnari, o duc babii. Gheorghe socotește cît efort a făcut din cauză că a fost un prost. De amar, se pune pe băut și îl contrează răutăcios pe Ilie. Ești cam țîfnos, rîde Ilie. Ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vorbi verzi și uscate cu tot felul de oameni, în general bărbați, dar nu era același lucru ca atunci cînd vorbești cu "ai tăi". Nu vreau să mă mărit, dar un copil tot aș face, tînjea biata femeie. Îi era ciudă că visa că face dragoste cu cîte un bărbat care făcuse un popas la fîntînă. Regreta a doua zi cînd constata că trupul său își făcuse de cap prin vis și se închina ca să alunge diavolul care o bîntuia uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
atunci încoace. Sigur că oarecum ne-am prostit, dar nu prea. Cît timp puteai să fii șeful turmei? Un an, doi și pe urmă te cotonogea unul mai macho și gata cu turmulița, ți-o lua și tu crăpai de ciudă și neputință. Uită-te la leu. Domnește doi-trei ani și apoi, bătut și fugărit, dă ortul popii. Nu vorbi de popă, că-i doar un animal. Mă rog, popa leilor, ceva ca la om. Așa mai merge. Deci, omul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Doar îngerul rămîne la fel de blînd și ocrotitor. Procesul său începe și Iosif se uită urît la președinte, se bîlbîie și îl podidește plînsul. Nu-ți fă iluzii că plînsul are vreun efect. Dar nu de asta plîng. Atunci? Mi-i ciudă că mă umilesc inutil. Iosif așteaptă verdictul cam nepăsător. Urîtul ăla nu putea decît să fie și rău. Era să leșine, bietul om, cînd a văzut că a cîștigat procesul. Nu-i vine a crede și bucuria îl sufocă. Îngerașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte din lumea lor, ca și asasinul lui Cost, desigur. Îi era ciudă pe Willi Hilfe, care luase totul atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui Hilfe nu luase În glumă crima, ci Îl avertizase, vorbindu-i ca și cum moartea ar mai fi avut o Însemnătate. Asemenea unui animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iar mica ei garsonieră evoca mai mult ca oricând cabina unui vapor. — Nu te-ai gândit să mă iei cu tine... Cuvintele ei răsunară În tăcere; tăcerea se prelungi. — Nici măcar nu te-ai gândit..., spuse ea cu un amestec de ciudă copilărească și de uimire; apoi izbucni În plâns. El nu făcu nici un gest; În acel moment, dacă ar fi făcut un gest, ea l-ar fi respins cu siguranță; oamenii trebuie să plângă, e tot ce pot face. — Totuși, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în mînă, șeful de post striga, pe rînd, oamenii. Cum pe valea Siretului se dăduseră lupte în timpul războiului, toți țăranii aveau puse bine fel de fel de cioarse. Teancul delațiunilor de pe birou se îngroșa, căci mulți dintre cei dovediți, de ciudă, mai pîrau și pe alții. În cămăruța din spatele biroului creștea un morman de vechituri. Pe cei ce nu voiau să recunoască, unul dintre civili îi băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Camus, despre cartea Absurd și obsesie, iar acum nu pot să discute deloc, pentru că Waldviertel îi ademenește și se burzuluiește și întreabă: de unde vii? Dintr‑un oraș mare? Atunci asta‑i adresa corectă, aici suntem la țară. Tatei îi e ciudă că fiul său tace și lansează un reproș de incest, nu cumva te‑ai hârjonit și tu cu mama cât am fost eu plecat și am muncit din greu pentru voi? Sate izolate își fac apariția pe marginea șoselei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de C.a. Dar despre asta, ceva mai Încolo. Eu am rămas singur și Îngrijorat, o absență de câteva săptămâni a Cristinei nu mă avantaja În nici un fel, fiindcă nu eram deloc sigur de capul meu de pod. Îmi era ciudă, părea că Începuserăm măcar să flirtăm. Și chiar de nu era așa, oricum ne simțeam bine Împreună, pe mine nu mă mai intimidau gesturile ei hai-să-zic-afectuoase, atingerile frugale, umărul-lângă-umăr când citeam manuscrisul vreunei traduceri, amintita plimbare braț la braț. Adevărul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai apucat, când am Încercat s-o fac, de pe mobil mi-a răspuns robotul rețelei. Am aflat apoi că plecase din țară, se pare că definitiv, În Noua Zeelandă. I-am dus dorul, o vreme am suferit un pic, mi-era ciudă că, iată, avusesem o șansă și nu punctasem În mod decisiv. Reușisem, pe de o parte, să stârnesc invidia lui Leac - m-a luat, după Întâmplare, la Întrebări, eu am făcut pe misteriosul -, dar, pe de altă parte, nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de Înțeles. Dar de ce și despre Diafana? Clar simptom de impotență, mărturisirea asta a admirației! Nu-mi venea să cred! Ce fusesem În stare să fac! M-am ambalat atât de jalnic, chiar Înainte de a priza cocaina. Mi-era și ciudă că nu mi-am folosit avântul narcotic ca să-l snopesc În bătaie pe Alexi. Ar fi fost o bună utilizare a energiei care mă copleșise. Dar era deja prea târziu. Poate data viitoare. * Până atunci Însă trebuia să dau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe când bietul Moru se căznea de dimineață până seară să facă tot mai multe cuvinte, Îmi spuneam așa: măi, Krog, măi, tu nici sunete nu ești În stare să scoți, cum o să se uite Siloa la unul ca tine? De ciudă, l-am rugat pe Moru să facă un cuvânt despre Siloa și despre cele ca ea. Moru s-a Încruntat și a Început să miște mărunt din buze. Eram pitiți Îndărătul unei stânci și ne uitam la ce făceau ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se pună cu Ceața? A făcut tocmai vorbele de care ție, Scept, ți-e atâta scârbă acum. - Nu de vorbele Tatălui mi-e scârbă. Nu de lucrarea lui care a ajuns până În ziua de azi mi-e silă. Mi-e ciudă doar că vreți să Împărțiți vorbele tăntălăilor ăstora care nu le pricep! Ei o să facă alte și alte vorbe și, din cauza asta, lucrurile o să se Încurce de tot. - Vorbele Tatălui nu mai ajung, Scept. Pe vremea Tatălui nu erau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ciudat și-și umezi buzele. Apoi i se făcu rușine. Zise: - Și Logon crede că vorbele vin cu minciună cu tot. Ca resturile după ospăț. - Of, of, Îți Înțeleg supărarea, măi Logon, măi. Tu ești om de nădejde. Mi-e ciudă pe mine că după ce ai bătut atâta drum pe urmele mele, nu pot să mă hotărăsc ce să fac cu Enkim, of, of. Dar Logon: - Nu vreau milă la Logon! Krog nu trebuie avut milă la Logon, șopti el, scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uite că până și la luptă erau bune cuvintele, măi Moru, măi. Cu vorbe mă Îmbrobodise Enkim și tot cu vorbe Îl alungasem, fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese Enkim din mâinile uriașilor cu coarne de cerb, și nici cum mă trecuse prima apă mare pe care o văzusem În viața mea. Pfuuh, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cam cât un sfert din zi. Gheața Începea să se crape ici-colo și, cu groază ne-am dat seama că dacă lucrurile aveau s-o țină tot așa, trebuia s-o luăm cu toții, din nou, spre Miazăzi. Mi-era din ce În ce mai ciudă - credeam că fusesem prinși pe acea punte de zăpadă și gheață veșnică, care părea să fie o cursă pentru orice se nimerea prin preajmă: pentru ghețari, pentru mare, pentru soare și acum, chiar și pentru călătoria lui Krog și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mereu. Îi dăduseră Umbrei pe mulți, dar pe Dupna Îl aduseseră În mijlocul satului, viu și plin de sânge. În fața lui stătea Hadat. Îl privea Împietrită, de nici nu știai: era uluită că fie-său făcuse asemenea ticăloșie, sau Îi era ciudă că fusese prins? - Zi ce vrei, Krog, și aia vom face, mă Îndemnă Gupal, cu vocea frântă de rușine. O să dai lupta cu răzvrătiții aici, pe meleagurile noastre? - O să văd. Acum vreau să mă sfătuiesc cu Vindecătorii mei. Abia apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de stăpân ce-și Îmbrățișează cu privirea meleagurile Întinse. Nu mă grăbeam - știam bine că dacă vreun arcaș sau sulițaș de-al lui Scept m-ar fi dat Umbrei acum, totul avea să fie În folosul meu. Mi se făcu ciudă Însă când trecui pe lângă Logon care, de acum, pe lângă privirea aceea pe care nu contenea să mi-o arunce, Începuse să duhnească a spaimă. - Păcat că trebuie să luptăm cu unul ca Scept, i-am spus lui Enkim În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știu. Ce s-a-ntîmplat? De ce v-ați despărțit?“ „Păi, hotărîrea s-a pronunțat din cauza nepotrivirii“ - a zis. „Nu voia să-mi fie nevastă cu adevărat. Iubea pe altul“ - a zis - „și s-a măritat cu mine numai ca să-i facă În ciudă. Dar din clipa cînd ne-am căsătorit n-a avut de-a face cu mine deloc. N-am trăit nici o clipă ca bărbat și nevastă.“ „Cine a dat divorț“ - am zis - „tu sau ea?“ Mi-a răspuns iute ca fulgerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]