8,186 matches
-
cei care doresc să facă jurnalism și poezie, în același timp? - Să se lase purtați pe aripile inspirației și... să scrie și iar să scrie... - Ce hobby-uri ai? - Lectura, călătoriile, lucrarea cu copiii la Școala Duminicală și... unul mai ciudat: să hoinăresc cu mintea în liniște, cu ochii închiși, câteva minute, dacă nu zi de zi, măcar aproape zilnic. Aceasta mă ajută să mă adun și să îmi revin, atunci când sunt extenuată fizic și psihic. Deseori, chiar și agitația orașului
NU STIU CATA NEVOIE ARE POEZIA DE MINE; STIU CATA NEVOIE AM EU DE EA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350804_a_352133]
-
hârtie aurie și fundă roșie. Nu era mare pachetul. Desfăcu panglica. Înăuntru era o mânușă albă cu strasuri. Nu înțelegea de unde o primise sau de la cine. Pietricelele aruncau sclipiri jucăușe, reflectau lumina becurilor. Îi căută perechea...nu era. Doar una. Ciudat. O puse pe mână. Se făcu întuneric. Oh.. nu acum...o pană de curent. Lumina se aprinse brusc. Rămase înmărmurită. Era un vis ... Un bar? O încăpere mare, iluminată difuz, cu lume pestriță. Bărbați în smochinguri negre și femei elegante
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
cercuri concentrice... - Și la ce te duce gândul? - La ce mă duce gândul!? La..., la geometrie... - Nu îți apar imagini din copilărie? Nu întrezărești icoana primei iubiri? Nu-ți sugerează un supermarket? - Nu... Nu văd nici o icoană și nici un magazin... - Ciudat! Privește acum panoul acesta cu pătrățele. Ce vezi? - Niște pătrățele... - Acum gândește-te bine: au ele vreo legătură cu niște necazuri la servici? Ești pasionat de fotbal? Îți vine să te ridici și să alergi la bancă? Ce simți acum
SCHIŢE UMORISTICE (35) – MĂ TREZESC LA CINCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350889_a_352218]
-
TRANZIȚIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINȚESA X - SCRISOAREA NR.135 Autor: Constantin Milea Sandu Publicat în: Ediția nr. 720 din 20 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Foto: "Ultimul soare negru înainte de 2081 ( ulei pe carton, 1997) " Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai știm unde un om încetează să mai fie piatră și devine soare. Nu știm nici măcar dacă sorii au fost creați pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite
SCRISOAREA NR.135 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351561_a_352890]
-
DIN SCRISORI DE TRANZIȚIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINȚESA X - SCRISOAREA NR.136 Autor: Constantin Milea Sandu Publicat în: Ediția nr. 719 din 19 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Foto: Crucea de lumină (lemn de stejar) "Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai știm unde un om încetează să mai fie piatră și devine soare. Nu știm nici măcar dacă sorii au fost creați pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite
SCRISOAREA NR.136 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351552_a_352881]
-
ei nu și nu, până nu fac controlul corporal. Soțul meu mi-a spus că a fost lovit , m-a rugat să-i privesc bine pe cei doi polițiști aflați la birou. Soțul meu se schimbase la față, vocea suna ciudat, acest om cunoscut tocmai prin calmul, fermitatea și stăpânirea de sine în situații limită, ca doctor chirurg, arăta precum pacienții clasici cu iminentă comoție cerebrală. Cu ultimile puteri, așteptând să fie percheziționat fără niciun drept legal,soțul meu s-a
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
ei nu și nu, până nu fac controlul corporală. Soțul meu mi-a spus că a fost lovit , m-a rugat să-i privesc bine pe cei doi polițiști aflați la birou. Soțul meu se schimbase la față, vocea suna ciudat, acest om cunoscut tocmai prin calmul, fermitatea și stăpânirea de sine în situații limită, ca doctor chirurg, arăta precum pacienții clasici cu iminentă comoție cerebrală. Cu ultimile puteri, așteptând să fie percheziționat fără niciun drept legal,soțul meu s-a
UN SCRIITOR ROMÂN BĂTUT ÎN PLINĂ STRADĂ DE POLIŢIŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351549_a_352878]
-
voi spune cuvinte / de lumi ne-ncepute / din irișii mei poți culege / doar ce-n vis mai există / dar nu uita / când nu vei mai vedea infinitul / caută-mă acolo / unde /niciodată n-am fost” (bogăția unor săraci). Nu e deloc ciudat că autoarea preferă vietățile mărunte, efemeridele, insectele, tot ce-i gingaș, pentru delicatețea lor: fluturi, licurici, libelule ș.a. Prin aceste făpturi minuscule, aproape nebăgate în seamă, este pusă în valoare măreția omului pus de Dumnezeu să dea nume tuturor creaturilor
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
m-am ridicat că din lehuzie. Eram goală pe dinăuntru, dar trăiam, fără pofta de viață. Multă vreme mi-a bântuit sufletul. Ani și ani. Îl căutăm în fiecare chip întâlnit ori abia zărit pe stradă, prin toate peregrinările mele. Ciudat. Toate mi-au venit mult prea târziu în viață. Atunci când nu mai aveam nevoie. Niciodată la timp. Niciodată la loc potrivit. Niciodată cu persoana iubită. Ce folos? De curand m-am întâlnit cu el pe o bancă, în parc, la
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
Voi sunteți nebuni, ce dracului ați făcut aci? - Nimic, șefu. De ce vi se pare puțin? Sincer, nu înțeleg, a ripostat nea Ilie pe un ton înfiorător de liniștit, privindu-l pe Fănel în ochi cu o seninătate ce se scălda ciudat în ironie. - De ceeee? Asta-i bună! A treia parte înseamnă aproape o sută de mii de euro, nu cinci mii cât îmi dai tu mie ca unui milog. Ai impresia că eu sunt prostul vostru, smintiților! - Șefu, mai ușor
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
desprins, când salvai un om. -Adică am renunțat la o plajă exotica și o sirenă superbă, ca să sfârșesc lovit de o bucată nenorocită de lemn? -Tu erai rănitul.Îți vei reveni. În trei zile ești aproape nou. -M-am liniștit. E ciudat, că nu mă vede nimeni, în afară de tine. -Încă nu ești vizibil în noua ta viață. Doar după ce-ți vei reveni, în salonul de spital, alături de noi, familia ta. -Ei... sunt ai mei ? -Într-un alt context, ar fi o întrebare
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
cu delicatețe dar ferm totul în mine. Parcă verificau fiecare celulă, fiecare vibrație. Am simțit cum mă predau acestui ... seismograf care înregistra și scana totul. Verifica rând pe rând, plimbând privirea aceea adâncă și misterioasă prin întreaga mea ființă. Și, ciudat, aveam încredere. Nu știu în ce, de ce, dar aveam încredere în cel căruia îi aparțineau ochii tulburători de luminoși. Aș fi vrut să se apropie ... aș fi vrut să mă apropiu ... Era o fragedă sfială între noi, în noi ... Aerul
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
într-un gest de protejare și... afecțiune. Da, chiar afecțiune! Căci, în ciuda faptului că nu o mai văzusem niciodată, simțeam că o știu de când mă știu pe mine însumi și știam că o iubesc așa cum nu mai iubisem niciodată înainte! Ciudat? Poate. Absurd? Doar pentru aceia al căror suflet nu a vibrat niciodată fără ajutorul calculelor logice și raționamentelor îndelung dezbătute. Sub acea frumusețe enigmatică, oarecum reținută, eu îi simțeam sufletul și acel suflet îl înlănțuisem eu cu brațul și-l
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
că zorile erau pe cale să-mi fure cea mai sublimă noapte din viața mea. Am sărutat-o și buzele ei moi se întredeschiseră ușor, abia sesizabil, doar cât să-mi primească sufletul pentru totdeauna. Și i l-am oferit! Totuși, ciudat, apa de ploaie de pe buzele ei avea un gust sărat, de lacrimi! Plânsese? Nu știu, dar avea ochii limpezi și privirea puțin melancolică. I-am luat obrajii între palme, total nepregătit pentru un răspuns negativ: - Ne vom mai revedea? - Bineînțeles
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
spate, înspre încăperea de unde se auzeau voci. Continuă pe același ton, echilibrat, plăcut. - Acum că ai venit, mai putem rămâne câteva minute, apoi, dacă vrei, ne poți însoți. - Dar Katia? am îndrăznit. E și ea acolo? Femeia mă privi puțin ciudat și-mi răspunse oarecum nervos: - Desigur! Poți să o vezi câteva minute. Ce a urmat, nu pot descrie în cuvinte. Am avut brusc certitudinea că ceva nu e în ordine. Totul era apăsător și-n gură simțeam izul de noroi
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
că ceva nu e în ordine. Totul era apăsător și-n gură simțeam izul de noroi al morții. În acea cameră se aflau vreo douăzeci de oameni, toți îmbrăcați în haine negre, cu pantaloni călcați la dungă și cravate asortate. Ciudat cum am observat toate acestea, căci în mijlocul camerei, întinsă într-un sicriu ce umplea încăperea cu miros de brad, se afla Katia! Katia mea, esența vieții mele! Eu însumi mă aflam acolo și eram mort! Da, mort! pentru că... - E... e
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
Rică Venturiano ci a preferat să se consacre literaturii. Dar și în cazul lui, ca și acum la majoritatea scriitorilor, s-a dovedit încă odată, că în România, indifferent de regimurile politice, numai scribii oficiali înfierați de Eminescu, “acel soi ciudat de barzi, care încearcă prin poeme să devină cumularzi “, numai aceia puteau trăi de pe urma literaturii. Pe la 20 de ani Ion Luca Caragiale a început să scrie, dar este mare distanță între cronicile fanteziste și articolele publicate în “Ghimpele “, sau între
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351076_a_352405]
-
transcedența, eclectismul și spiritul antimimetic. Poemele sunt construite pe un fond profund creștin, aprinzând iluzia ce pune idividualitatea în dependență de transcedență, redând demnitatea și orgoliul revendicate de modernism. La Dumitru Velea, istoria este magie, ca sens unificator: "Un tipar ciudat s-a găsit la Sucidava/ în care se toarnă forme din pământ ars,/ ce se împreună/ pentru o unică formă", o tonalitate de sentimente, coerente ce înalță o istorie conștientă, lucidă și, uneori, histrionică. La Velea istoria a luat locul
DUMITRU VELEA-NISIPUL CU OASE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351096_a_352425]
-
leneș și muncea doar pentru a-și asigura traiul zilnic. Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăiește într-o colibă un înțelept care poate să-ți ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieșea niciodată din colibă și nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la ușă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semiîntunericul dinăuntru doar
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
specifică fenomenologiei: „Atunci când un arbore se usucă de bătrânețe, trunchiul său îngăduie să apară vâscul care îi bea restul vieții și-i grăbește sfârșitul. Am putea spune că Bacovia este vâscul timpului nostru. Dar jocul raporturilor est mai subtil și ciudat: căci dacă el este vâscul, el este în același timp și o parte din arbore - așadar comuniunea - și deci efect al propriei sale cauze. Bacovia este sumbrul simptom al decristalizării. Acesta este un semnal de alarmă.” Autoarea stabilește bine zona
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
fi nici marele oraș, „aterio - scleroza globului” baudelaireană, nici zidurile cu culori neutre ale lui Utrillo, ci ceva specific: provincia moldavă cu atmosfera sa tipică, cu barăci vechi de unde emană regrete îndepărtate. ) Moldova este un pământ de istorie, de ruine - ciudat, decolorat, suspendat în vreo tradiție și vreun vals depășit în care tipul eșuatului își plimbă plictisul moștenit de-a lungul generațiilor.” Veritabilă demonstrație de forță, studiul Svetlanei Paleologu Matta face o fixare spațială a poeziei bacoviene care poate fi greu
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
țig. iag denumirea cerului la iranieni bag, la tunguși buga, la mongoli naga, la maghiari ég, la prehitiți (i)yah. Să observăm că aceste substantive au elementul inițial n ori b eliminat, având sensul „în“ și oricât ar părea de ciudat, cuvântul latin se aseamănă cel mai mult cu cel maghiar, dar probabil vechimea lui ignis este așa de mare, din timpurile când triburile indo-europene se învecinau cu neamurile ugro-finice. Mai adăugăm că -is e terminație, iar -n sufix adjectival; ca
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
verbul sol - „a se ofili, a se vesteji“(scris solmak). Englezii au [il] „bolnav“, care este interesant că amintește de un cuvânt eschimos: „Când eschimosul strigă ili-ili, aceștia cârmesc spre stânga“ (A. Lecca, Eschimoșii, B., 1966, p. 65). Oricât de ciudat ar părea noi aducem în discuție chin. teng „a fi bolnav“ (L. Wald, Progresul în limbă, p. 90), care, precedat de s, - a putut da stâng ca în cazul turdus>sturz. Cuvântul chinez teng poate fi în relație cu tîngă
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
aceea o stea... o stea căzătoare. Tu i-ai pus numele meu și mi-ai promis că.... vom număra împreună toate stelele ce vor cădea și din ele îmi vei face un mic colier... Iată! Chiar acum privesc o alta... Ciudat, nu?”. Urmări traiectoria acestei stele căzătoare și își aminti că în copilărie acest fapt însemna că un om a murit. Suprapunerea acestui gând peste amintirea ei o cutremură. „Nu! Nu trebuie să... Povești! Dar cât să fie ora acum?” Trecu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
cât să fie ora acum?” Trecu pragul către interior și privi ceasul de perete. Era trecut de ora unu. „Uf! Când mă odihnesc în noaptea aceasta? M-a dat peste cap dosarul acela, numele înscris pe el... Iustin Dobrescu. Pare ciudat ca un nume să... Dar... și vârsta... Mda...! De profesie... nu știu ce să zic... Îmi amintesc doar frânturi din discuțiile noastre din care am înțeles că iubește muntele... e interesat de roci..., dar și mie îmi place muntele... și eu îl
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]