3,191 matches
-
detaliile vieții cotidiene și totuși acest roman straniu, în care nu se ajunge nicăieri și în care totul e mereu luat de la început, înfățișează aventura esențială a unui suflet pornit în căutarea grației. Această traducere a problemei în act, această coincidență a generalului cu particularul pot fi recunoscute și în măruntele artificii proprii oricărui mare creator. În Procesul, eroul s-ar fi putut numi Schmidt sau Franz Kafka. Dar el se numește Joseph K... Nu e Kafka și totuși este el
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
fenomenele supranaturale sunt reale. După Todorov fantasticul apare în două moduri diferite ce implică și două tipuri de genuri fantastice. Primul tip de narațiune fantastică creează o ezitare între real și iluzoriu. Prima stare de ezitare poate explica și interpreta coincidențele ciudate. Al doile tip de narațiune fantastică crează o ezitare între real și imaginar. Prin aceasta se pune sub dubiu prezența oricărui eveniment și personaj cu calități supranaturale. Astfel, înțeles putem spune că nu există o distincție clară între fantastic
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pe care le controlează la începutul anilor 1930, el preferă munca silnică; apoi, în perioada Yan'an reeducarea - un amestec de spălare a creierului și de presiune disciplinară cu pretenții moraliste. începând din 1949, arhipelagul concentraționar chinez ia ființă din coincidența a două necesități - a izola undeva masele de prizonieri naționaliști (soldați și funcționari și a-i pune la muncă forțată - și dintr-un model: arhipelagul Gulag* sovietic. După o scurtă perioadă de masacre și apoi de structurări, laogai face, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
țintește către dominația totală. Cele trei mari revoluții ale epocii noastre - cea morală, cea politică și cea tehnică - au următorul lucru în comun: ele se susțin și se întăresc reciproc și se îndreaptă în aceeași direcție - cea a conflagrației globale. Coincidența lor în timp și dezvoltarea lor paralelă agravează amenințarea asupra supraviețuirii civilizației occidentale, amenințare pe care fiecare o poartă cu sine în mod independent. Corelarea acestor revoluții a avut trei rezultate importante: declinul permanent al Europei ca centru al lumii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au dreptate. Apariția diplomației ca instituție coincide cu cea a statului-națiune și deci a relațiilor internaționale în sensul modern al conceptului. Emergența în același timp a diplomației și a sistemului modern de state reprezintă însă mai mult decât o simplă coincidență. Dacă există o interacțiune a statelor suverane cu scopul de a stabili și a menține măcar un minimum de ordine și pace în relațiile internaționale, această interacțiune trebuie să se desfășoare prin intermediul unor agenți permanenți. Opoziția față de diplomație și deprecierea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
formali și cei informali. Într-o cercetare efectuată cu mulți ani în urmă de un fost student al nostru (vezi Zlate, 1981, pp. 109-114) s-au descoperit trei tipuri de relații între liderii formali și cei informali: 1) relația de coincidență (una și aceeași persoană fiind atât liderul formal, cât și cel informal); 2) relația de necoincidență neconflictuală (în calitate de lideri apar persoane diferite, fără însă ca acestea să se respingă între ele, ci, dimpotrivă, ele se preferă reciproc); 3) relația de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a funcționării lor. Cea de a treia relație, necoincidența conflictuală dintre cei doi lideri, este tipică pentru situațiile în care structurile formale și cele informale se organizează defensiv unele în raport cu altele. Stilul de conducere. Stilul democratic, cooperator, poate facilita apariția coincidenței sau a apropierii dintre cele două tipuri de structuri, în timp ce stilul autoritar, agresiv, poate determina apariția relațiilor conflictuale sau de acceptare parțială a structurii formale. Vârsta membrilor organizației. Apropierea de vârstă a membrilor organizației favorizează înțelegerea și coincidența liderilor, diferența
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
facilita apariția coincidenței sau a apropierii dintre cele două tipuri de structuri, în timp ce stilul autoritar, agresiv, poate determina apariția relațiilor conflictuale sau de acceptare parțială a structurii formale. Vârsta membrilor organizației. Apropierea de vârstă a membrilor organizației favorizează înțelegerea și coincidența liderilor, diferența prea mare putând duce la conflicte, fie latente, fie violente. De exemplu, dacă într-un grup liderul formal are o vârstă înaintată, este foarte probabil ca el să fie respins de către membrii tineri ai grupului. În cercetarea la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
profesionale asemănătoare și negativ când între pregătirile membrilor grupurilor există mari discrepanțe. Tot la echipa de lăcătuși de întreținere, menționată anterior, unul dintre muncitori, fiind superior din punctul de vedere al studiilor, constituia un element de dezbinare. Trăsăturile de personalitate. Coincidența mai multor trăsături pozitive de personalitate la membrii grupului poate favoriza coeziunea grupului, aplanarea mai ușoară a conflictelor, echilibrarea echipei. Când într-un grup de muncă sau compartiment al organizației conducătorii formali dispun de prea multe trăsături de personalitate negative
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
statutul (nivel socioeconomic, popularitate). Din păcate, lista întocmită de Stogdill nu este unică. Astfel de liste abundă în literatura psihosociologică occidentală, numai că deficiența esențială a lor constă în faptul că între factorii sau trăsăturile enumerate nu există întotdeauna o coincidență - dimpotrivă, cel mai adesea, trăsăturile se exclud reciproc. Spre exemplu, încă din 1940, deci cu câțiva ani înaintea lui Stogdill, K. Byrd face o analiză a 20 de cercetări elaborate asupra problemei conducerii și stabilește o listă cu nu mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a‑l influența). Fără îndoială că cercetările viitoare, mai ales cele de ordin experimental, vor contribui la lămurirea acestei probleme. Ideea generală care se degajă din toate aceste contribuții teoretice este aceea a formării stilurilor de conducere ca urmare a coincidenței și interdependenței unor factori diverși prin natura și numărul lor (psihoindividuală, psihosocială, psihoorganizațională, sociologică), a modului de trăire și percepție a lor, a preluării, asimilării și sedimentării influențelor lor în structurile psihocomportamentale ale liderului. Cunoscând acești factori, vom putea stăpâni
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a managementului când acesta este parte componentă a leadership‑ului). Dacă nici una dintre cele trei situații tipice nu este acceptabilă, atunci care ar fi soluția optimă și autentică? Noi credem că o asemenea soluție o constituie postularea unor relații de coincidență parțială a sferelor celor două noțiuni. Aceasta ar însemna că leadership‑ul și managementul, liderii și managerii au, fiecare, elemente proprii, specifice, care le asigură individualitatea și relativa autonomie, dar și o serie de elemente comune, fapt care facilitează interacțiunea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe de altă parte, este un fenomen psihosocial emanată ca un produs al interacțiunii indivizilor, a grupurilor umane, a trebuințelor colective. În primul caz, decizia apare ca activitate intelectuală - mai exact, ca produs al activității cognitive determinat de concomitența și coincidența asupra individului a unor categorii diverse de factori. Ea este legată de trăsăturile psihoindividuale ale omului care îl orientează pe acesta spre un anumit tip de comportament decizional, punându-și amprenta asupra lui. În al doilea caz, decizia este expresia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Criteriul numărului persoanelor implicate în procesul decizional ne conduce spre stabilirea a două tipuri de decizii: deciziile individuale (unipersonale) și deciziile de grup (colective). Deciziile individuale sunt luate de o singură persoană, în funcție de trebuințele și însușirile ei specifice sau de coincidența acestor trebuințe și însușiri cu o serie de factori conjuncturali. Acest fapt permite clasificarea lor în două categorii: decizii individuale determinate de factori psihoindividuali și decizii individuale determinate de factori psihosociali și psihoorganizaționali. Decizia de a pleca sau de a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a lor ca în modelul rațiunii complete: soluțiile pot preceda problemele, atât problemele, cât și soluțiile pot aștepta o oportunitate adecvată pentru luarea deciziei. Așadar „vecinătatea temporală” a ceea ce se scurge la un moment dat în lada de gunoi, precum și coincidența sau adecvarea celor patru elemente sunt cele care dirijează procesul decizional. Decizia poate fi desprinsă de procesele aparente care au dus la luarea ei, datorându-se unor motive conjuncturale. În esență, modelul acceptă incoerența și iraționalitatea relativă a organizațiilor așa-
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu ușurință că satisfacția muncii este o reacție / stare afectivă plăcută apărută în contextul muncii organizaționale. Totodată, definițiile de mai sus sugerează și condițiile apariției satisfacției. De exemplu, din definiția lui Hoppock deducem că satisfacția apare doar atunci când există o coincidență fericită între circumstanțele psihologice, fiziologice și de mediu. Definiția lui Locke și cea a lui Hellriegel și a colegilor săi postulează rolul proceselor de evaluare a slujbei, a modului de exercitare a profesiunii în apariția satisfacției etc. În ciuda diversității opiniilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
obține un avantaj oarecare. Apoi, unele activități (joc, muncă etc.) sunt desfășurate doar din plăcerea de a fi efectuate, altele sunt executate în vederea achitării de diverse obligații. Toate aceste situații pun în evidență relații diferite dintre motiv și scop: de coincidență, de separare, de comutare etc. Comportamentul motivat are o desfășurare procesuală. Frőhlich considera că el ar putea fi reprezentat ca un ciclu în trei faze: a) semnalarea motivului; b) punerea în acțiune a comportamentelor în vederea satisfacerii; c) atingerea scopului. De
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
diminua starea internă trăită, o poate îmbogăți sau simplifica, prezenta într-o manieră realistă sau deformată și falsificată. Rezultă că în cele mai multe situații nu vom avea o certitudine deplină că între starea internă motivațională și exprimarea ei verbală există o coincidență deplină. Chiar dacă psihologia a făcut eforturi serioase pentru depășirea acestei dificultăți, ea este încă departe de a ajunge la obiectivitatea și validitatea unor instrumente folosite în măsurarea altor procese și însușiri psihice. Cele câteva argumente care demonstrează complexitatea fenomenlor motivaționale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să evalueze cum poate avansa negocierea etc. Dacă luăm în considerare același criteriu - consistența relațiilor dintre părți și consistența rezultatelor -, însă ale ambelor părți, nu doar a uneia dintre ele, desprindem cinci tipuri de strategii interactive care ilustrează de obicei coincidența/necoincidența totală sau parțială a orientărilor celor două părți. Și această situație este mai greu de reprezentat grafic, deoarece implică orientările a două părți, nu doar a uneia singure − să încercăm, totuși, o vizualizare în figura..... Figura − Strategiile interactive de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
decât stresul ca atare. După opinia noastră, autorii care au dreptate sunt cei din urmă. Într-adevăr, între sfera celor două noțiuni nu există o relație de suprapunere, indiferent dacă aceasta este totală sau doar parțială, ci o relație de coincidență parțială, ceea ce înseamnă că fiecare dintre cele două fenomene dispun de elemente proprii, specifice, dar și de elemente comune. Cum acestea din urmă sunt mai evidente, încercăm să le schițăm pe cele diferențiatoare. Stresul are o extensie mai mare, el
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lungul dezvoltării, ceea ce înseamnă că ea se află sub influența unor factori de mediu (Pervin, John, 2001, pp. 270-271). Așa stând lucrurile, ar fi mai plauzibil să considerăm că burnout-ul este determinat de interacțiunea factorilor psihoindividuali și a celor psihosociali. Coincidența, complementaritatea, concordanța sau nonconcordanța lor ar putea explica mai bine apariția burnout-ului, a modului de instalare, evoluție, a efectelor generate. Controversa analizată prezintă nu doar o semnificație teoretică, ci și una practică. Ea atenționează asupra necesității diferențierii modalităților de intervenție
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Cu ajutorul limbajului, subiectul uman trece de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propoziții, fraze, texte). Preocupat de vasta problematică înscrisă în ecuația comunicare -limbă limbaj, Valer Mare (1985) consideră că între comunicare și limbă există relații de coincidență parțială a sferelor lor, noțiunile de mai sus având și elementele proprii. Limbajul depășește limitele comunicării propriu-zise, desfășurându-se într-un fel sau altul când nu are loc comunicarea interumană (limbajul continuă să ființeze chiar și atunci când subiectul nu comunică
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
cometele, asteroizii și meteoriții, sunt semne și avertismente divine, prevestitoare de cataclisme și mari nenorociri: cutremure, războaie, secete, ploi abundente, călduri excesive, epidemii (ciumă, tifos exantematic) etc. Frica față de dezlănțuirea stihiilor de tot felul, neputința explicării cauzei și esenței lor, coincidența întâmplătoare a cutremurelor de pământ cu diferite fenomene cerești s-au reflectat în numeroase legende, superstiții și credințe, care persistă și în prezent în popor. Studiind fenomenele care preced sau însoțesc catastrofele terestre, oamenii de știință din întreaga lume au
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
indirect, strâns și vital, de activitatea Soarelui, de liniștea sau neliniștea sa. Exploziile nucleare în Soare, fluxurile de particule ale radiațiilor, curenții declanșați etc. influențează puternic pământul, perturbându-i adesea nu numai scoarța terestră, ci și “măruntaiele”. De aici, și coincidența cutremurelor și a altor calamități naturale: secete, inundații, foamete, epidemii etc. Atât materia vie, cât și cea moartă de pe pământ depind de astrul diurn, despre care se știe încă foarte puțin, cu toate progresele științei și tehnicii actuale. Iată care
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
găsi epigoni În Italia, unde va fi și foarte criticată, sau În Olanda, prin Fischer, care o va adapta. În ceea ce privește Franța, În același spirit, Arnold Van Gennep a propus, În jurul anilor 1927-1934, conceptul de zonă folclorică. El căuta astfel eventuale coincidențe Între geografie și folclor (vezi „provinciile geografice” ale lui Adolf Bastian, 1860). Deși este evidențiată cu ajutorul cartografiei, Van Gennep o definește doar negativ, prin absență. Astfel, conform acestui autor, zona folclorică este un fenomen autonom, independent din punct de vedere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]