2,881 matches
-
1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Satul Caracurt a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi). Ei trecuseră anterior în Dobrogea și de acolo fugiseră în Basarabia. Ulterior s-au stabilit și coloniști găgăuzi și bulgari. Prin Tratatul de pace de la București, semnat
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
ani. Satul Caracurt a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi). Ei trecuseră anterior în Dobrogea și de acolo fugiseră în Basarabia. Ulterior s-au stabilit și coloniști găgăuzi și bulgari. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Cubei a fost fondat în anul 1809 de către coloniștii bulgari și găgăuzi ce veneau din sudul Dunării, din satele aflate în centrul și estul Bulgariei de astăzi: Durmușchioi (azi Lozevo, regiunea Șumen), Eni Mahale (azi Novo Selo, regiunea Sliven), Kosovcea (azi Kosovo, regiunea Șumen) și orașul Șumen. Totuși, satul
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cobei (Cubei) făcea parte din Ocolul Izmailului a Ținutului Ismail . Coloniștii bulgari și găgăuzi au primit de la autoritățile țariste 60 de hectare de teren pentru a fi cultivate, fără să aibă însă dreptul de a le vinde. Ei au fost scutiți o perioadă de 10 ani de plata impozitelor și de
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
satul Cubei, el a scris mai multe poezii, inclusiv "Întârziere în carantina din Cubei" și "Amintiri din trecutul Bulgariei", în care și-a exprimat încrederea în eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari și găgăuzi din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor. În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei teritoriul Basarabiei de sud. Cubei și-a pierdut astfel importanța de punct de
Cubei, Bolgrad () [Corola-website/Science/318303_a_319632]
-
începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și ruși, aceștia primind terenuri. Satul Cosa-Mare a fost fondat în anul 180t de către coloniști ruși, denumirea sa provenind de la cuvântul rusesc "Коса" (în traducere scuipat). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul
Cosa-Mare, Bolgrad () [Corola-website/Science/318304_a_319633]
-
acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari, găgăuzi și albanezi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri și scutiri de impozite pe 10 ani. Prima comunitate de coloniști albanezi s-a stabilit pe teritoriul actual al Ucrainei la începutul secolului al XIX-lea. Ei proveneau din actualele districte Pogradec și Korçë, aflate astăzi în sud-estul Albaniei (zonă cunoscută ca Toskeria, deoarece acolo se vorbea dialectul Tosk al limbii
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
al limbii albaneze). Ca urmare a faptului că erau persecutați de turci, albanezii au fugit din țara lor, traversând Grecia, estul Bulgariei, Dobrogea și stabilindu-se în Basarabia (parte a Principatului Moldovei aflată sub ocupația militară rusească). În anul 1811 coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi) au fondat satul Caracurt, aflat astăzi în raionul Bolgrad din regiunea Odesa. Ulterior s-au stabilit acolo și coloniști găgăuzi și bulgari, dar albanezii au continuat să
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
aflată sub ocupația militară rusească). În anul 1811 coloniștii albanezi (așa-numiții arnăuți) ce proveneau din Turcia (din sudul Albaniei de astăzi) au fondat satul Caracurt, aflat astăzi în raionul Bolgrad din regiunea Odesa. Ulterior s-au stabilit acolo și coloniști găgăuzi și bulgari, dar albanezii au continuat să fie majoritari. Între anii 1861-1862, mai mulți săteni au plecat înspre est și au format sate noi de albanezi pe teritoriul raionului Priazov din regiunea Zaporoje: Tuiușki (astăzi Heorhiivka), Geandran (astăzi Hamivka
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
ucraineană din aceste zone. În anul 1958 au fost numărați 5.258 albanezi în întreaga Uniune Sovietică. Numărul lor a scăzut la 4.402 după cum a atestat recensământul sovietic din 1970. Limba vorbită astăzi în cele patru sate fondate de coloniștii albanezi este un amestec între dialectul Tosk al limbii albaneze și limba rusă. Deși se află la mii de kilometri de țara lor, albanezii din Ucraina și-au păstrat straiele și trăsăturile distinctive. Locuitorii din aceste sate se declară ca
Albanezii din Ucraina () [Corola-website/Science/318308_a_319637]
-
turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În anul 1910, o parte din coloniștii bulgari din Caracurt au fondat, la sud-est de sat, un nou sat care a fost denumit Caracurt-Nou. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Caracurt-Nou a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail
Caracurt-Nou, Bolgrad () [Corola-website/Science/318315_a_319644]
-
începuturile ocupației militare a acestui teritoriu în timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, autoritățile țariste ruse au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri. Satul Curciu a fost fondat în anul 1811 de către coloniștii găgăuzi ce proveneau în principal din satul găgăuz Ghiaur-Suiutciuk (astăzi Balgarevo, obștina Cavarna, regiunea Dobrici din nord-estul Bulgariei). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea i-a determinat pe mulți bulgari să părăsească Imperiul Otoman și să se stabilească pe teritoriile din partea de sud a Imperiului Rus și în special în Gubernia Basarabia. Acei bulgari basarabeni, împreună cu coloniștii găgăuzi au fondat 43 sate în Basarabia, precum și orașele Bolgrad și Comrat. În anul 1832, slavistul ucrainean Iuri Venelin (1802-1839) a sugerat ca orașul Bolgrad să devină un centru al culturii și educației bulgare din Imperiul Rus, prin deschiderea unei
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
prin care aproba înființarea unui gimnaziu, care a primit și o bază economică, și anume dreptul de exploatare a lacurilor dunărene. Ofisul domnesc prevedea scopurile pentru care era înființată școala, precum și câteva reguli de bază. Gimnaziul era deschis pentru toți coloniștii, atât timp cât ei erau de religie ortodoxă. Absolvirea Gimnaziului din Bolgrad presupunea un total de șapte ani de educație, dintre care primii trei erau denumiți "progimnaziu". Toate subiectele erau predate în bulgară și română. Latina, bulgara, româna și slavona bisericească au
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
au stabilit aici familii de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Dermendere a fost fondat în 1817 de către cazaci zaporojeni și iobagi ucraineni. În 1830 a venit în sat primul lot de coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Tașbunar a fost fondat în anul 1811 de către coloniști bulgari și găgăuzi. După război, în colonie au venit bulgari din Macedonia care au solicitat protecție Rusiei. În anul 1825, aici existau 105 case în care trăiau 761 persoane. În intervalul 1828-1834 au sosit în colonie alte 35 de familii
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
și găgăuzi. După război, în colonie au venit bulgari din Macedonia care au solicitat protecție Rusiei. În anul 1825, aici existau 105 case în care trăiau 761 persoane. În intervalul 1828-1834 au sosit în colonie alte 35 de familii. Fiecare colonist a primit dreptul de utilizare gratuită a 60 de acri de teren , fiind scutiți de serviciul militar și de impozite (pe timp de 10 ani). Coloniștii s-au ocupat în principal cu creșterea vitelor (ovine și bovine) și cu agricultura
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
761 persoane. În intervalul 1828-1834 au sosit în colonie alte 35 de familii. Fiecare colonist a primit dreptul de utilizare gratuită a 60 de acri de teren , fiind scutiți de serviciul militar și de impozite (pe timp de 10 ani). Coloniștii s-au ocupat în principal cu creșterea vitelor (ovine și bovine) și cu agricultura (cultivarea de porumb, grâu de iarnă, orz, varză, roșii, ardei, ceapă). Condițiile climatice favorabile au contribuit și la dezvoltarea horticulturii, viticulturii și sericiculturii. În urma Tratatului de la
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
a intrat în componența noului stat România (numit până în 1866 "Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei"). În perioada 1856-1878 au existat nemulțumiri în rândul etnicilor bulgari, cauzată în principal de încercarea autorităților moldovene de a introduce serviciul militar obligatoriu pentru coloniști în anul 1860. Ca urmare, în perioada 1861-1862, mai multe familii din sat s-au mutat în Taurida , stabilindu-se în apropiere de Marea Azov. Numărul populației din sat a scăzut în mod semnificativ, iar în 1880 locuiau doar 988
Tașbunar, Ismail () [Corola-website/Science/318355_a_319684]
-
stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Fântâna-Zânelor a fost fondat în anul 1814 de către țărani moldoveni și ucraineni. În 1830 au început să sosească aici coloniști bulgari de la sud de Dunăre. În 1841 a fost construită Biserica "Adormirea Maicii Domnului", considerată astăzi ca monument de arhitectură. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
adică „Chitaiul Dulce” prin deosebire de rîul vecin : „Chitaiul Sărat”) spre Dobrogea, apoi au sprijinit stabilirea în locul lor a familiilor de imigranți bulgari dobrogeni, care erau ortodocși, aceștia primind terenurile tătarilor. Satul Șichirlichitaii-Noi a fost întemeiat în anul 1811 de către coloniști bulgari. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Rusia și-a pierdut astfel accesul la gurile Dunării
Șichirlichitai-Noi, Ismail () [Corola-website/Science/318356_a_319685]
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Muravleanca a fost fondat în anul 1813 de către coloniști ruși-lipoveni, fugiți de persecuțiile la care erau supuși pe teritoriul vechii Rusii. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Derichioi (Muravlevca) făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . În urma Tratatului
Muravleanca, Ismail () [Corola-website/Science/318373_a_319702]
-
țariste au sprijinit stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, precum și a rascolnicilor (așa-numiții lipoveni), aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Necrasovca-Nouă a fost fondat în anul 1860 de către coloniștii ruși-lipoveni, mutați din satul Necrasovca-Veche aflat în apropiere, precum și din alte sate vecine. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Doluchioi a fost fondat în anul 1806 de către coloniști bulgari proveniți din satul Kaolinovo (regiunea Varna). În 1834 s-a început construirea bisericii "Sf. Mihail" din banii proprii ai coloniștilor. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Doluchioi a fost fondat în anul 1806 de către coloniști bulgari proveniți din satul Kaolinovo (regiunea Varna). În 1834 s-a început construirea bisericii "Sf. Mihail" din banii proprii ai coloniștilor. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale, Rusia nu a mai avut acces
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]