8,426 matches
-
tata ar vrea să discute cu tine o clipă. El se Întoarse În camera de zi și ridică receptorul. — Bună seara, zise. — Bună seara, Guido, spuse contele. Am niște vești pentru tine. — Despre groapa de gunoi? — Groapa de gunoi? repetă contele, reușind să pară nedumerit. — Groapa de lângă lacul Barcis. — A, te referi la șantier. O firmă privată de transport a fost acolo la Începutul săptămânii ăsteia. Tot locul a fost curățat, totul a fost luat, pământul a fost nivelat cu buldozerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dus materialul? — Cred că mașinile s-au dus la Genova. Dar prietenul care mi-a spus de asta nu era prea sigur. Știi că Viscardi era implicat În asta, nu-i așa? — Guido, nu-mi place tonul tău acuzator, zise contele tăios. Brunetti nu-și ceru scuze și contele continuă: — Știu multe despre signor Viscardi, Guido, dar nu mă puteam atinge de el. — Nimeni nu se mai poate atinge acum de el, spuse Brunetti, dar nu simți nici o satisfacție s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la Genova. Dar prietenul care mi-a spus de asta nu era prea sigur. Știi că Viscardi era implicat În asta, nu-i așa? — Guido, nu-mi place tonul tău acuzator, zise contele tăios. Brunetti nu-și ceru scuze și contele continuă: — Știu multe despre signor Viscardi, Guido, dar nu mă puteam atinge de el. — Nimeni nu se mai poate atinge acum de el, spuse Brunetti, dar nu simți nici o satisfacție s-o poată spune. — Am Încercat să-ți zic. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de el. — Nimeni nu se mai poate atinge acum de el, spuse Brunetti, dar nu simți nici o satisfacție s-o poată spune. — Am Încercat să-ți zic. — Nu mi-am dat seama că era așa puternic. — Era. Iar unchiul lui - contele dădu numele unui ministru - rămâne și mai puternic. Înțelegi? Înțelegea mai mult decât voia. — Mai am o favoare. — Am făcut multe pentru tine săptămâna asta, Guido. Majoritatea au fost Împotriva celor mai bune interese ale mele. — Nu e pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
săptămâna asta, Guido. Majoritatea au fost Împotriva celor mai bune interese ale mele. — Nu e pentru mine. — Guido, favorurile sunt Întotdeauna pentru noi Înșine. Mai ales când cerem ceva pentru altcineva. Brunetti nu spuse nimic atât de mult timp Încât contele Întrebă În cele din urmă: — Ce este? — E-un ofițer carabinier, Ambrogiani. Tocmai a primit o Însărcinare la Sicilia. Poți avea grijă să nu pățească nimic cât timp e acolo? — Ambrogiani? Întrebă contele, interesat parcă să nu știe altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spuse nimic atât de mult timp Încât contele Întrebă În cele din urmă: — Ce este? — E-un ofițer carabinier, Ambrogiani. Tocmai a primit o Însărcinare la Sicilia. Poți avea grijă să nu pățească nimic cât timp e acolo? — Ambrogiani? Întrebă contele, interesat parcă să nu știe altceva decât numele lui. — Da. Să văd ce pot face, Guido. — Aș fi foarte recunoscător. — La fel va fi, Îmi Închipui, și maggiore Ambrogiani. — Mulțumesc. — Cu plăcere, Guido. Ne Întoarcem acasă săptămâna viitoare. — Bun. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vacanță plăcută. — Da, vom avea. Noapte bună, Guido. — Noapte bună. Când puse receptorul Înapoi În furcă, un amănunt al discuției Îi scăpără În minte și rămase Încremenit locului, uitându-se țintă la mâna sa, incapabil s-o desprindă de pe receptor. Contele știuse gradul lui Ambrogiani. El Îi spusese ofițer, dar contele Îl numise „maggiore Ambrogiani“. Contele știa de Gamberetto. Avusese legături de afaceri cu Viscardi. Iar acum știa gradul lui Ambrogiani. Ce altceva știa contele? Și În ce altceva era implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Când puse receptorul Înapoi În furcă, un amănunt al discuției Îi scăpără În minte și rămase Încremenit locului, uitându-se țintă la mâna sa, incapabil s-o desprindă de pe receptor. Contele știuse gradul lui Ambrogiani. El Îi spusese ofițer, dar contele Îl numise „maggiore Ambrogiani“. Contele știa de Gamberetto. Avusese legături de afaceri cu Viscardi. Iar acum știa gradul lui Ambrogiani. Ce altceva știa contele? Și În ce altceva era implicat? Paola Îi luase locul pe terasă. El deschise ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
furcă, un amănunt al discuției Îi scăpără În minte și rămase Încremenit locului, uitându-se țintă la mâna sa, incapabil s-o desprindă de pe receptor. Contele știuse gradul lui Ambrogiani. El Îi spusese ofițer, dar contele Îl numise „maggiore Ambrogiani“. Contele știa de Gamberetto. Avusese legături de afaceri cu Viscardi. Iar acum știa gradul lui Ambrogiani. Ce altceva știa contele? Și În ce altceva era implicat? Paola Îi luase locul pe terasă. El deschise ușa și ieși să stea lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
incapabil s-o desprindă de pe receptor. Contele știuse gradul lui Ambrogiani. El Îi spusese ofițer, dar contele Îl numise „maggiore Ambrogiani“. Contele știa de Gamberetto. Avusese legături de afaceri cu Viscardi. Iar acum știa gradul lui Ambrogiani. Ce altceva știa contele? Și În ce altceva era implicat? Paola Îi luase locul pe terasă. El deschise ușa și ieși să stea lângă ea, așezându-și brațul peste umărul ei. — La apus, cerul a aruncat ultimele scânteieri de lumină; curând se va Întuneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cursuri, Îndemna la meditație. Tinerețea, pentru Thomas, nu Însemnase doar escapade pe motocicletă; studiul fusese la fel de Însemnat, chiar mai presus, cel puțin dintr-un anume moment: Antonia Îi spusese că unul din strămoși fusese nobil ; filozof, totodată; sfetnic al țarului. Conte. Exista un strop de sînge slav În venele lui Thomas ; și sîngele altor neamuri Îi străbătea, amestecat, arterele, Îi povestise, În mai multe rînduri, Antonia cum stăteau lucrurile, dar, se pare, cel moscovit, atîta cît mai ajunsese și În trupul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spre tine, știu că ești undeva, acolo, jos, mișunînd cu alții după hrană, după femei, după onoare, după bani, dacă ai bani, ai și onoare, poți să Îți cumperi și un titlu de noblețe, mi-ar fi plăcut să fiu conte și să am un castel și o prințesă, Berg, măcar prințesa, Berg, mereu am crezut că merit o prințesă, și Jesper, Îți mai amintești de el, ar fi meritat una, eu și el Însurați cu două surori, dar nu le-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea se distingeau, umbrite, trăsăturile de odinioară. Danemarca era plină de femei de vis, dar Antonia avuse, totdeauna, mister. Sau așa i se părea lui Thomas, tot gîndindu-se la stepele despre care povestea Rusoaica, la pădurile de mesteceni albi, la conții slavi, din care aceasta cobora. Ori la cealaltă descendență, prusacă: de acolo, peste timp, venea, poate, dorința, trecătoare, de ordine a lui Thomas; de acolo, pornirea de a filozofa, chiar dacă morbid, de la o vreme, a bunicii. Antonia configurase, dacă nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cel sudic pierdea ceva din lentoarea lui, dar și din seninătatea proprie stirpei, din exuberanță, reversul paradoxal al acelei lentori aparente: Sudul era o lume aparte. Cum ar fi arătat un fiu al lui Thomas născut de o siciliană? Asemenea contelui Salina, dar nu neapărat. Oricum, posibil. Eroul lui Lampedusa avea ascendență germanică, era absolut memorabil, iar Burt Lancaster Îl făcuse chiar nemuritor, Visconti punînd și el pecete. Cam așa ar fi putut, la o anumită vîrstă, să arate fiul sicilian
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se Îngrijise de tot. „Dumneavoastră...“ „Spune-mi Thomas...“ „Dumneavoastră“, a continuat Bert, „credeți că este bine că ne-am Întîlnit?“ „Nu, dar nu am putut altfel... trebuia să te cunosc...“ Thomas Îl privea atent pe urmașul său. Al Antoniei, al contelui rus, al unui aproape uitat neamț, al unui anonim șir de vikingi ce stăpîniseră cîndva mările. Ce importanță mai aveau toate astea după ce Își pierdeau firul, rostul? Bert trecuse printr-o eprubetă, prin azot lichid, o problemă medicală; un produs
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ca pe salvatoarea lumii, o sfîntă care se ruga pentru iertarea păcătoșilor și pe care Dumnezeu, se pare, o asculta, uneori. Ce era să-i spună celui care, aproape În extaz, asculta povești despre strămoși inexistenți pînă atunci, despre un conte rus, un neamț despre care nici Thomas nu știa prea multe ori corăbieri vikingi? Că, de fapt, Antonia nu era decît o preoteasă a distrugerii era mai aproape de adevăr, dar Bert era bine să vadă fața luminată a Lunii - și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în roman a lui Cervantes. înainte de a începe efectiv povestea aventurilor lui Don Quijote și ale lui sancho Panza, marele Cervantes ne obligă să digerăm o alambicată dedicație de o pagină în onoarea unui suveran (Ducelui de Bejar, Marchiz de Gibraleón, conte de Benalcázar y Beñares, viconte de La Puebla de Alcocer, Domn al orașelor Capilla, Curiel și Burguillos etc.). apoi i se adresează cititorului prin intermediul unui prolog etalat pe 11 pagini (Cititorule lipsit de alte treburi, și fără să mă jur m-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar socoteau foarte legitimă așteptarea lui de a-și face o situație mare și neprevăzută. Familia lui Stănică avea foarte multă asemănare cu familiile domnitoare din Europa. Din acelea fac parte regi și ofițeri săraci, împărătese și obscure soții de conți provinciali. Regii în activitate dau rudelor numeroase un ajutor neînsemnat, câteodată, care nu le scoate din mediocritate, dar le onorează apartamentul sărac cu vizita lor și le acordă cu prisosință atributul de "unchi" sau de "văr". Și acolo meseria lucrativă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai e cu Pascalopol? Felix nu îndrăzni să întrebe ce s-a făcut, dar așteptă totul de la limbuția lui Stănică: - A divorțat de Pascalopol, după ce l-a tocat, și acum eprin Spania, prin America, nu știu pe unde, nevasta unui conte, așa ceva. Și aia s-a ajuns. Pe Pascalopol, Felix îl întîlni, o dată, în tren, în drum spre Constanța. Era bătrân de tot, uscat la față, dar tot elegant, și aproape nu mai semăna cu cel de altădată. Fălcile îi tremurau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
profesionale. Într-una din zile, Otilia părăsește casa și din acel moment Felix nu o mai vede niciodată. După mai mulți ani, Felix se reântâlnește cu Pascalopol, mult îmbătrînit, care îi spune că Otilia e în Spania, căsătorită cu un conte. Felix ajunge așa cum visase, un doctor de renume, profesor universitar și realizează și o căsătorie fericită. Revăzînd-o într-o fotografie oferită de Pascalopol, lui Felix îi e cu neputință să o recunoască în femeia cu trăsături fine pe Otilia cea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la rădăcini. Aerul mirosea proaspăt și drumurile pline de bălți și noroi se zbiciseră pe margini. Tot orașul era împînzit de o iță de lumină, strălucitoare și veselă. Hoții și-au descheiat paltoanele. Bine era să trăiești! - Parc-am fi conți! zise Nicu-Piele, întinzîndu-se pe pernele de catifea. Gheorghe se uita înapoi la trăsura în care ședea Paraschiv cu Sandu-Mînă-mică. Celălalt rosti, ghicind: 196 - Da ce-o avea ucenicu, că-i caciolit rău... Codoșul răspunse tîrziu: - -Lo fi lăsat vreo boarfa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vechi și cunoscut, îi aduse aminte că are de făcut treabă. Nu întrebă nimic. Se închise într-o odaie și plânse mult, din toată inima, tristă ca de moarte. În cărțile pe care le citise Veta, fetele erau furate de conți și de marchizi. Eroinele fascicolelor îngălbenite, sărace și frumoase, locuiau în case triste până se ivea un bărbat îndrăzneț să le schimbe viața. Acesta mfrunta o mulțime de primejdii și, în cele din urmă, își ducea mireasa într-un castel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
l-ai ucis pe Castelmare. Înabușit de sânge, au zis oamenilor să-l aducă la noi. A povestit tot, cui îi datorește rana, sa. Fugi... te rog! Pot să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i și mai trist: contele voiește să se logodească cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de-a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea. Rămâind aici; nu m-ai scăpa, ci m-ai face
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vezi că nu știu ce să-ți zic... Ți-aș zice: vino la mine, și nu pot. Spune-mi: să te pierd, pentru a te mai vedea o dată? Nu! Fugi, Ieronim; poate că vro întîmplare neprevăzută să mă păstreze pentru tine,... poate contele să moară... îi doresc moartea... te iubesc! Nu, nu! nu crede că te iubesc într-atît încît să-ți zic să rămâi... Adio... drăguțul meu! Cezara Ieronim ș-aruncă mantia pe umeri și ei merseră pe țărmul râului, unde Francesco îi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ucis pe Castelmare, ci, înăbușit de sângele lui, au spus oamenilor să-l aducă la noi. A povestit tătine - meu cui îi datorește rana sa. Fugi... te rog! Pot să te urmărească încă-n astă noapte. Ce-i mai trist, contele vrea să se logodească cu mine în starea în care se află și nu am nici o putere de a rezista!... Dar te iubesc. Crede că nu voi supraviețui nenorocirea mea... Rămâind aici nu m-ai scăpa, ci m-ai face
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]